8,539 matches
-
siguranță un talent, dar În loc să-l folosească Îl transformase-n afacere. Niciodată nu era vorba de ce făcuse, ci de ce ar fi putut face. Alesese să-și câștige pâinea cu altceva decât cu un creion sau un stilou. Și nu era ciudat cum se Întâmpla că atunci când se-ndrăgostea de vreo femeie, aceasta avea mai mulți bani decât avusese precedenta? Dar abia când nu mai iubea, când mințea doar, cum o mințea pe femeia asta care avea cei mai mulți bani dintre toate, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
toți banii din lume, care avusese un soț și copii și amanți de care fusese dezamăgită, care-l iubea mult pe scriitorul din el, pe bărbatul și pe camaradul care se mândrea ca și cu un bun de preț, era ciudat cum abia când n-o mai iubea și o mințea reușea să-i ofere ceva În schimb pentru banii ei, mai mult decât dăduse femeilor pe care chiar le iubise. „Probabil că suntem cu toții echipați pentru ce facem, se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-i e somn. Auzi hiena, nu departe de foc. Am scris, zise el. Da’ am obosit. Crezi c-o să poți dormi? — Da, sunt sigur. De ce nu te duci la culcare? Îmi place să stau aici cu tine. Nu simți ceva ciudat? — Nu, mi-e doar somn. — Eu simt. Tocmai simțise din nou cum vine moartea. — Știi, singurul lucru pe care nu mi l-am pierdut e curiozitatea. — N-ai pierdut niciodată nimic. Ești cel mai desăvârșit om pe care-l știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mare cât lumea, grozav, Înalt și incredibil de alb În bătaia soarelui, se vedea vârful pătrat al muntelui Kilimanjaro. Și atunci știu că Într-acolo se-ndreptau. Și tocmai atunci hiena Încetă să schelălăie-n noapte și Începu să urle ciudat, aproape ca un plâns omenesc. Femeia o auzi și se foi În pat neliniștită. Nu se trezi. Visa că era-n casa din Long Island și era noaptea de dinaintea debutului fiicei sale În societate. Cumva, se făcea că era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Smith Îl plăceau. Într-o zi Își dădu seama că-i plăcea părul lui negru de pe mâini și, când se spăla În fața casei, Îi plăcea cât de albe Îi erau brațele acolo unde nu fuseseră arse de soare. Se simțea ciudat pentru că-i plăceau lucrurile astea. Orașul Hortons Bay consta din doar cinci case, aflate pe drumul principal dintre Boyne City și Charlevoix. Erau magazinul universal, apoi poșta cu fațada aparentă Înaltă, În fața căreia stătea uneori o căruță, și mai erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se aplecă și-l acoperi cu ea. Îl Înveli cu grijă. Apoi plecă pe doc și pe urmă, pe drumul Înclinat și prăfuit, spre patul ei. O ceață rece venea prin pădure dinspre golf. Pe chei la Smyrna Cel mai ciudat, Îmi zise, era să-i auzi cum urlă-n fiecare noapte la miezul nopții. Nu știu ce-i apuca atunci. Eram În port și ei se adunau toți pe chei și Începeau să urle la miezul nopții. Puneam reflectorul pe ei ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Își tot ținea calul lângă bucătăria mea, spunându-mi „Trebuie să-l stingi. E periculos. Cineva o să-l observe.“ Eram la cincizeci de kilometri de graniță și adjutantu-și făcea griji din cauza focului de la bucătăria mea. A fost un drum tare ciudat. Asta se-ntâmpla când eram caporal la popotă. Rezervația indiană Încă o canoe fusese adusă la malul lacului. Cei doi indieni așteptau. Nick și cu taică-su se așezară la pupa bărcii, indienii o Împinseră În apă și unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
duc să mai aduc niște apă, se oferi Nick. Se duse din nou În bucătărie. Umplu urciorul cu apa limpede și rece de izvor din hârdăul de lângă masă. Întorcându-se, trecu pe lângă o oglindă și se privi În ea. Arăta ciudat. Zâmbi chipului din oglindă și acesta Îi rânji Înapoi. Îi făcu cu ochiul și-și văzu de treabă. Nu era chiar fața lui obișnuită, dar asta nu conta. Bill turnase-n pahare. — Asta-i moarte curată, spuse Nick. Nu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Acolo ai fost toamna trecută la pescuit, nu? — Da. Mâncară ștrudelul și băură restul de vin. George se rezemă de perete și-și Închise ochii. Mereu mă simt așa de la vin. — Ți-e rău? — Nu, mă simt bine, da’ cumva ciudat. Da, știu ce zici, spuse Nick. — Te cred. — Mai luăm o sticlă? — Eu nu mai vreau, spuse George. Stătură așa, Nick cu coatele pe masă, George sprijinit de perete. — Helen e Însărcinată? Întrebă George, dezlipindu-se de perete și aplecându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ori pe săptămână, și atunci bătrânul stătea de fiecare dată la Café de la Paix, pe trotuarul cu Opera, cu toată gașca din Maisons, cred că locul acela era unul dintre cele mai aglomerate din oraș. Da’, ia spuneți, nu-i ciudat că ditamai orașul cum e Parisul n-are și el o Galleria? Ei, și ne-am mutat În Maisons-Lafitte, unde stătea cam toată lumea În afară de gașca din Chantilly, la pensiunea doamnei, Meyers. Maisons e cel mai teribil loc În care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
alea uriașe și cu capul Împins Înainte - dar exact când erau cap la cap trecură linia de sosire și pe tabelă numărul care apăru În prima căsuță fu doi, ceea ce Însemna că Kircubbin a câștigat. Aveam fiori și mă simțeam ciudat, apoi m-am trezit În mulțimea de oameni care coborau spre tabela ce trebuia să arate cât câștigaseră cei care pariaseră pe Kircubbin. Ca să fiu sincer, fusesem atât de prins de cursă că uitasem cât a pariat tata pe Kircubbin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
afișat rezultatele și am văzut că pentru Kircubbin se câștigau 67,50 la 10. Toți oamenii din jur ziceau Întruna „Bietul Țar, bietul Țar!“ și mi-aș fi dorit să-l fi călărit eu În locul scârbei ăleia. Și asta era ciudat, să mă gândesc că George Gardner era o scârbă, pentru că-mi plăcuse mereu de el și-n plus, el ne vânduse pontul, da’ până la urmă cred că era chiar o scârbă cu acte-n regulă. După cursa aia taică-miu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fi fost așa de foame vreodată. Goli Într-o tigaie o conservă de carne de porc cu fasole și una de spaghete. — Am dreptul să mănânc chestii de astea, dacă sunt dispus să le car, spuse Nick. Vocea Îi suna ciudat În pădurea Întunecată. Nu mai scoase o vorbă. Făcu un foc cu niște așchii pe care le desprinse dintr-o buturugă. Fixă un grătar deasupra focului, Înfingându-i cele patru picioare În pământ cu ghetele. Puse tigaia deasupra focului, pe grătar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lui Retana. — Ca o nuntă, răspunse scutierul. Frumos. Ați ieșit ca Joselito și Belmonte. Zurito trecu pe lângă ei, o statuie ecvestră masivă. Își răsuci calul spre toril, pasajul din cealaltă parte a arenei, pe unde avea să iasă taurul. Era ciudat să fie În lumina reflectoarelor. El lupta sub soarele ferbinte al după-amiezei, pe bani buni. Nu-i plăcea treaba asta, cu reflectoarele. Voia să-nceapă odată. Manuel se duse spre el. — Înțeapă-l, Manos. Adu-l la mărimea mea. — O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ne tragă o țeapă, spune John. — Prietenii ăia ai tăi. Morgan și Steinfelt. Ai niște prieteni tare de treabă. Zace acolo, și acum și-a deschis ochii. Pe față mai are Încă expresia aia Înfiorătoare de om stors de puteri. Ciudat, ce repede-ți merge mintea când e vorba de atâția bani, spune Jack. Să știi că ești un puști dat dracu’, Jack, Îi spune John. — Ei, nu, spune Jack. O nimica toată. Un simplu interogatoriu Afară, zăpada se Înălța mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
iasă afară. Nu-i plăcea În Kansas City. Căută sticla de sub pat și luă o gură. Îi făcea bine la stomac. Domnul Turner, managerul bâlciului, refuzase să bea un pahar. Întrevederea lui Campbell cu domnul Turner decursese Într-un mod cam ciudat. Domnul Turner ciocănise la ușă. Campbell strigase: „Intră!“. Când domunul Turner păși În cameră văzu niște haine aruncate pe un scaun, o valiză deschisă, o sticlă lăsată pe alt scaun, lângă pat, și pe cineva zăcând În pat, cu pătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Fornaci, spuse Nick. Mi-am dat seama cum a fost. Într-adevăr, foarte bun. — A fost extraordinar. Cu totul și cu toul extraordinar. Te-au detașat la regimentul nostru? — Nu. Trebuie să mă plimb ca să vadă toți uniforma asta. — Ce ciudat. Cică dacă văd o uniformă americană, asta ar trebui să-i facă să creadă că mai vin și alții. — Și de unde să știe ei că e o uniformă americană? — Le zici tu. A, aha, Înțeleg. O să trimit un caporal cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
au ajuns jos abia după patru zile, și alții n-au mai ajuns deloc, dar noi am tot urcat ș-apoi am Început să coborâm, până am ajuns jos - mereu ajungeam jos. Și iat-o și pe Gaby Delys, Înfășurată, ciudat, În pene: acum un an Îmi spuneai păpușă tralalalala ziceai că-s o cunoștință mai degrabă plăcută tralalala, cu penele pe ea și apoi fără pene și numele meu este Harry Pilcer, obișnuiam să coborâm din taxi când dealul devenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să merg. Poate că o să merg odată, când va fi vreo Întrunire a societății. Aș fi Încântat să-l cunosc pe tatăl dumneavoastră. — Sunt sigur că i-ar fi făcut plăcere să vă cunoască, numai că a murit anul trecut. Ciudat, s-a Împușcat. — Îmi pare sincer rău. Sunt sigur că pierderea sa a fost o lovitură atât pentru știință, cât și pentru familie. — Știința a suportat-o nemaipomenit de bine. Uitați cartea mea de vizită, continuă Harris. Inițialele lui erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mine, așteptând să se facă ora la care să-i dau altă pastilă. În mod normal ar fi trebuit să adoarmă, dar când mi-am ridicat privirea am văzut că se uita țintă la piciorul patului, cu un aer foarte ciudat. — De ce nu Încerci să te culci? Te trezesc eu când trebuie să-ți dau pastila. Prefer să stau treaz. După o vreme zise: — Papa, dacă te deranjează, nu-i nevoie să stai aici, cu mine. Nu mă deranjează. — Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Simțeam că orice cuvînt - Într-o direcție sau alta - putea fie să nimicească timpul acela rămas nemărturisit (pe care eu Însumi nu mi-l puteam explica) și-ar fi fost păcat, căci În realitate el reprezenta pentru mine, oricît de ciudat ar părea, puritatea unei vremi nenăscute, aducînd fantastic cu perioada uluitoare a lui Keti, care trebuia păstrată, senzația că se trădează sau pîngărește ceva, deci putea fie să nimicească timpul acela, În primul rînd pentru ea, or fiecare are dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
legat un bolnav care le dă ordine din lectică, fiindcă nu se poate ridica în picioare. Au nevoie de un om ca tine. Asta e și părerea legatului Caecina Alienus. — Caecina? Dar putem avea încredere în el? Mi se pare ciudat că se îmbracă precum barbarii și își ia peste tot nevasta, înveșmântată numai în mătăsuri și plină de bijuterii... — Este foarte iubit de soldații din Legiunea Rapax. E tânăr, ambițios, știe să le vorbească oamenilor... Mi-a spus să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nu putea decât să tacă și să încerce să-și stăpânească mânia. Am auzit că ți se spune Plisc de Găină, pentru curajul tău - o clipă, Vitellius se uită distrat spre arenă, apoi îl fixă pe Antonius. E un nume ciudat pentru un bărbat curajos. Îmi explici și mie de unde vine? — Legatul nu trebuie să vorbească decât despre ce i s-a poruncit, răspunse Antonius - și, luând cupa pe care sclavul i-o pusese în față, o ridică, apoi o lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Nimeni nu observase că se lăsase noaptea. Servitorii care trebuiau să aprindă torțele stăteau nemișcați, privindu-l pe Antonius, a cărui siluetă părea gigantică în întuneric. Legatul mergea înainte și înapoi, de la masa comandanților la grupul soldaților. Pașii lui răsunau ciudat, cu un ritm constant, ce părea să cheme din adâncurile pământului sau din cer spiritele războinicilor ce muriseră la Bedriacum cu arma în mână. Fantomele însângerate se strânseră în jurul castrului și se apropiară de comandanți și de soldații adunați sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
prietenii nu te trădează. Însă dacă tu spui cuiva ce vorbim noi în bucătărie - bucătarul-șef luă cuțitul și-l îndreptă spre gâtul lui Listarius -, te ucid. Puteți avea încredere în mine, zise băiatul. Paharnicul îl privi țintă. — Tu ești ciudat. Mi se pare că rumegi niște gânduri pe care nu ni le spui nouă. Eu cred că-l detești pe Vitellius. — Un gal care-l urăște pe Vitellius. N-ar fi nici primul, nici ultimul, spuse Lucilius. Dar Listarius e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]