11,264 matches
-
pământesc cum a fost odinioară. Arta bizantină e oare altceva decât expresia estetică a acestei viziuni a cosmosului spiritualizat? Și ce este oare stilul bizantin decât modelarea în formele acestei arte a contururilor făpturii transfigurate? Născută în epoca imperială a creștinismului, arta bizantină, spuneam adineaori, reprezintă un triumf. Trimful Bisericii asupra stăpânirii păgâne și mai mult decât atât: triumful cosmosului transfigurat prin Iisus Hristos. Arta bizantină e astfel indisolubil legată de dogma Bisericii ortodoxe și nici nu se poate concepe în afară de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
s-ar putea lămuri faptul că același conglomerat eterogen de elemente artistice ale popoarelor din imperiul roman n-a izbutit totuși să dea un stil unitar lumii păgâne? Și cum s-a făurit ca prin miracol acest stil sub imperiul creștinismului? în cazul întâi, fiindcă nu exista această unitate dogmatică; în cazul al doilea, fiindcă această unitate dogmatică existând, ea a devenit focarul sub puterea căruia elementele eterogene contopindu-se au dat unitatea fără pereche a stilului bizantin. Semnul distinctiv al
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lumii. Paradisul evanghelic, pe care îl visează, rămâne astfel în domeniul nostalgiei, o nostalgie care în geniul lui se manifestă cu atâta putere încât creează halucinația acestui paradis de o frumusețe fără pereche în arta modernă. De la marii asceți ai creștinismului încoace, nu știm dacă a mai fost om pe lume torturat ca de o sete grozavă de această nostalgie. Arta lui e o demascare titanică a iadului din om, pentru a zgudui conștiința împietrită a lumii și pentru a incendia
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a observat-o în Biserica noastră. Și totuși ea e însăși esența ortodoxiei. Reînoirea lumii în duh creștin nu e cu putință decât prin ridicarea tuturor la nivelul vieții în harul Duhului Sfânt. Orice alt sistem de educație propus în numele creștinismului, dar care nu ține seamă de această idee, trebuie declarat o simplă farsă a cărturarilor, care iau în deșert numele Domnului. Cercetând uitatele texte mistice ale ortodoxiei, am găsit această idee într-o veche traducere românească dintr-un autor pe
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
practica iubirii. Mitul ceresc al androginului e parcă născocit nu atât pentru a lămuri sensul tragic al iubirii dintre sexe, cât pentru a justifica incalificabilul cult al efebului! Categoria androginului, intuită mitologic în antichitate își capătă candoarea sublimă abia în creștinism. în concepția creștină, ființele cerești, în care inteligența și fantezia celor vechi se străduiau să intuiască sinteza și echilibrul desăvârșit al celor două principii din viața pământească, sunt îngerii. Creaturi de lumină spirituală, îngerii sunt impasibili. În ființa lor fără
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
din paradis avea destinul îngerilor, adică de a contempla și de a lăuda pe Dumnezeu în desăvârșită impasibilitate și deci mai presus de legăturile trupești. în raport cu această idee, împărtășită îndeosebi de ascetismul riguros și intransigent, gânditori mistici din afară de sfera creștinismului tradițional, cum e Jacob Bohme sau Franz Baader, pe care îi discută și îi aprobă cu entuziasm Berdiaev (Nikolai Berdiaev: Der Sinn der Schaeffens cap. despre „Creativism și sex”) văd în Adam cel edenic figura îngerească a desăvârșitului androgin. Androginitatea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nevoia să ne întregim ființa. Nesațul voluptății e trandafir cu ghimpi înveninați. Nesațul voluptății e una din cele mai mincinoase iluzii ale vieții în dezlănțuire oarbă. Credem că trăim în beția triumfului când suntem pe alunecușul abisului și al neantului. Creștinismul pune în fața acestui frenetic marș spre neființă al omului bolnav de osânda păcatului două soluții: una pe linia căutării unui alter ego erotic, întregitor căsătoria pentru a face odată pentru totdeauna un singur trup din două; cealaltă, renunțarea definitivă la
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
împlinirii în modul androgin al ascetului. S-a obiectat nu o dată contradicția dintre aceste două soluții, pe motivul că una înseamnă afirmarea cărnii, iar cealaltă negarea ei. Între alții, D. Merejkowski(D.Merejkowski: Aufdem Wege nach Emmaus, p. 27) acuză creștinismul de inconsecvență metafizică, de parcă doctrina revelată n-ar fi altceva decât un sistem filosofic construit după logica omenească, în care soluțiile să nu iasă din schema silogismului. Iisus Hristos nu e nici Aristotel, nici Descartes sau Kant. El e rațiunea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sau Kant. El e rațiunea dumnezeiască a lumii, revelată în trup omenesc spre mântuirea tuturor. Cine simte nevoia salvării nu se face judecătorul Mântuitorului ci, dimpotrivă, biciuit de blestemul cărnii, se decide pentru una sau alta dintre cele două soluții. Creștinismul e un proces de asimilare divină, iar nu de asimilare omenească. Nu noi îl asimilăm cum am învăța bunăoară doctrina lui Kant, ci el ne asimilează în măsura capacității noastre morale. Hristos nu cere nimănui peste măsura puterilor lui. Asimilat
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de artă își are obârșia în bunăvoința celor nouă zâne inspiratoare. Însuși Socrate își atribuie înțelepciunea realistă unui daimonion suprafiresc. În cultura păgână, acesta e felul mitologic de a concepe modul teandric al colaborării dintre om și puterea supranaturală. în creștinism, domină aceeași credință, desfășurată însă pe alt plan. Poeții și artiștii creștini imploră ajutorul lui Iisus Hristos și al Maicii Domnului, ca unor izvoare reale ale oricărei frumuseți. Aceasta e regula generală a geniilor bizantine care, în opera de artă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
proporții olimpice. Raiul creștin e perfecțiunea teomorfică, adică a omului înveșnicit prin asemănarea cu Dumnezeu; Olimpul e perfecțiunea antropomorfică, adică natura păcătoasă intensificată până la potente ideale. Și acolo și aici se poate vorbi de un proces de transfigurare. Dar în creștinism e transfigurarea naturii purificate sub puterea harului dumnezeiesc, pe când în păgânism e numai o transfigurare a proporțiilor omenești, fără nici un fel de purificare morală, o transfigurare imaginativă sau artistică, iar nu harică. Sublima populație a raiului creștin e androgină; zeii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
conține într-adevăr principiul nimicirii. E drept că zeii lui se hrănesc cu nectar și ambrozie, care le dau un fel de nemurire, idee ce pare o prefigurare inspirată de Logos a harului îndumnezeitor ce avea să se reverse în creștinism, dar zeii nu sunt fără început. Ei există prin generație, ca oamenii. Șeful lor suprem, Jupiter însuși, e fiul lui Cronos adică fiul Timpului! Iar alteori olimpienii sunt înfățișați ca progenituri ai principiului acvatic Okeanos. Ei există, prin urmare, în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
vieții în nemurire. Aderând la revelație, artistul devine un comentator al lui Iisus Hristos în ordinea frumuseții. Biblia și cultul bisericesc sunt acum izvoarele marilor plăsmuiri, spre deosebire de poemele homerice care ele erau izvoarele credințelor păgâne. Două poeme se ridică în creștinism deasupra tuturor creațiilor similare întrupând nostalgia raiului: Paradisul Pierdut al lui Milton și Divina Comedia a lui Dante. Dacă paradisul se concepe în două feluri: anteistoric, ca început al lumii și postistoric, ca triumf final peste veac, amintirea celui dintâi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ca această inspirație să nu intensifice propiu-zis puterea de expresie a geniului, e incontestabil însă că ea dilată la maximum viziunea și totodată înnobilează expresia prin adecvare. E oare cu putință să ne imaginăm Paradisul Pierdut sau Divina Comedia în afară de creștinism? Substanța lui e atât de intim substanța lor încât o demarcație între credință și poesie devine imposibilă. Față de Milion, a cărui inspirație, rămânând credincioasă datelor biblice și sensului creștin, e mult mai liberă și mai avântată, Dante e poet confesional
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pag. Unul este legiuitorul și judecătorul, Teodora Zugrav , A5, 86 pag. Despre gândurile despătimitoare și rostul lor pentru mântuire, Ierom. Artemie Popa, A5, 536 pag. în curând va apărea o nouă carte din opera lui Nichifor Crainic, intitulată: „Dostoevski și creștinismul rus”.
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
voios, bucurânduse de minunăția brazilor împodobiți. Povestioare vechi de când lumea Se pare că tradiția bradului de Crăciun a fost instaurată pentru prima dată în Germania, cu apropae 1000 de ani în urmă, când, Sfântul Boniface, care a convertit germanii la creștinism, a trecut pe lângă un grup de păgâni care venerau un stejar. Supărat de gestul acestora, Sf. Boniface a tăiat stejarul, iar în locul acestuia s-a înălțat un brăduț. Uimit, Sfântul a luat micul pom ca un semn de credință în
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
este poftită în casă (ori fereastră) și atunci copiii încep a cânta deosebite cântece de stea, care de care mai frumoase. Vicleimul sau Irozii Vicleimul (de la numele orașului Bethleem) e un fel de teatru religios, rămas din primele timpuri ale creștinismului. Deoarece s-a păstrat în tradiția orală, nu se joacă peste tot la fel. Înfățișează povestea celor trei magi, care au zărit pe cer steaua prevestitaore a nașterii Domnului, aducându-l în scenă pe crudul Irod, care a poruncit uciderea
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
era privit ca un arbore păgân, făcându-se paralele între frunzele-spini și coroana de spini a lui Iisus în momentul răstignirii, între fructele roșii și sângele lui Hristos, laurul și-a câștigat titlul de plantă sfântă, fiind acceptat și de creștinism. În mitologie, laurul este unul dintre cei șapte copaci sacri (măr, smochin, salcie, ulm, stejar, tei). Adăpost pentru animale Laurul face parte din familia arbuștilor, înălțimea sa variind între 2 și 25 de metri, și este întâlnit în Asia, Europa
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
celebrul Box populi, box Dei reprezintă o "corupere" a celebrului Vox populi, vox Dei. Dictonul originar nu este, însă, un textem diasketic (produs al "înțelepciunii populare" latine), ci reprezintă o formație târzie, a cărei geneză a fost plasată după adoptarea creștinismului în spațiul romanic - dovadă faptul că textemul apare pentru prima dată la învățatul Alcuin din York (c. 735-804), care i-l atribuie lui Charlemagne. 4.3.3. În al treilea rând, o problemă importantă rămâne aceea a delimitării precise a
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
un model păgân (precreștin), care celebrează FURIA drept o expresie a unei instanțe naturale sau divine, și un model creștin, care o condamnă ca pe o manifestare de proveniență demonică și/sau animalică. Dacă ultimul model își are originea în creștinismul neotestamentar (chiar dacă a fost prefigurat de anumite credințe ale Antichității), primul model, mult mai difuz, pare să se fi conturat în tradiția greco-iudaică (prin expresii precum "mânia divină" sau "furiile eroice"), perpetuându-se, cu anumite intermitențe, până în prezent. Raportată la
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
419 Faptul că un astfel de precept este rostit și asumat de către Kesarion Breb nu constituie, desigur, o întâmplare: în afară că învățatul dac își exprimă astfel încă o dată gândirea sa ecumenică, capabilă să-i accepte până și pe opozanții creștinismului, aluzia la Celsus cuprinde și un sens mai profund. Filozoful grec a fost primul care a semnalat înrudirea dintre creștinism și alte doctrine bazate pe procesul MOARTE → RESURECȚIE (Cybele, Mithra, Sabasios etc.), ba chiar a afirmat că, "în comparație cu alte filozofii
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
afară că învățatul dac își exprimă astfel încă o dată gândirea sa ecumenică, capabilă să-i accepte până și pe opozanții creștinismului, aluzia la Celsus cuprinde și un sens mai profund. Filozoful grec a fost primul care a semnalat înrudirea dintre creștinism și alte doctrine bazate pe procesul MOARTE → RESURECȚIE (Cybele, Mithra, Sabasios etc.), ba chiar a afirmat că, "în comparație cu alte filozofii, ea [morala creștină - n.n.] nu propovăduiește nimic demn și nou"420. Chiar dacă ar fi greșit să-i atribuim un asemenea
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
a naturii lucrurilor, pe care învățatul dac o formulează prin intermediul textemelor [9], [10], [12], [13], [17], [21], [24], [25] și [31] sau în dialogurilor purtate cu episcopul Platon. Cu toate că majoritatea textemelor pe care le vehiculează Breb sunt preluate din repertoriul creștinismului, conversațiile cu episcopul (dintre care cea mai concludentă e următoarea: "Frate Kesarion [...], îmi închipui că mărturisești credința cea adevărată a lui Hristos./ Mărturisesc, răspunse Breb, că spiritul lui Dumnezeu s-a întrupat: aceasta este treimea cătră care trebuie să ne
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
A stat și va sta în afară de orice. Despre acest abis nu se poate spune și nu se poate gândi nimic. [s.n.]" - p. 38) arată dincolo de orice îndoială că Breb e, în realitate, adeptul unui spiritualism agnostic mult mai amplu decât creștinismul, bazat pe doctrina "crengii de aur". 3.1.2. Cel de-al al doilea CR situat în sfera BINELUI poate fi numit ETHOS. Reprezentanții săi caracteristici sunt virtuoșii, personificați în roman atât de clerici (între care se distinge episcopul Platon
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
4.4. Din multitudinea de "cadre" ale vorbirii care orientează textemele romanului, ne vom opri la două: contextul cultural și universul de discurs. Astfel, contextul cultural pe care îl evocă majoritatea textemelor din Creanga de aur este, desigur, acela al creștinismului (nu ortodox, deoarece acțiunea cărții se petrece înainte de Marea Schismă din 1054). Din acest motiv, textemele care trimit către alte cadre culturale, precum hinduismul, ezoterismul egiptean, filozofia păgână sau mitologia latină (v. [5], [6], [7], [8], [17] și [33]), dobândesc
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]