8,716 matches
-
spunând liturghia în cinstea ei. A PREASFINTEI TREIMI ȘI ÎNCHEIEREA 17. Luni ș18 februarieț - Noaptea trecută, cu puțin înainte de a mă culca, evlavie și mare încredere în a afla Persoanele dumnezeiești sau har la Ele, terminând; și, după ce m-am culcat, am simțit o deosebită consolare în a mă gândi la ele, îmbrățișându-mă cu o deosebită bucurie în suflet, iar după ce am dormit, m-am trezit dimineață, puțin înainte de a se face ziuă, foarte apăsat și golit de orice lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mici mi se mai înfățișau încă; evlavia nu m-a părăsit de-a lungul întregii zile, chiar dacă era în ea ceva neîmpăcat și teama de a greși cu ceva. A PREASFINTEI TREIMI 18. Marți ș19 februarieț - Noaptea trecută, m-am culcat gândindu-mă la ceea ce voi celebra și cum; dimineața, trezindu-mă și începând să-mi fac cercetarea cugetului și să intru într-o rugăciune îmbelșugată și cu o mare revărsare de lacrimi pe chip, evlavia deosebită și înflăcărată nu contenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și fire, ajută persoana care primește exercițiile să facă ștoateț cele cinci exerciții sau mai puțin. 73. ADĂUGIRI PENTRU A FACE MAI BINE EXERCIȚIILE ȘI PENTRU A DOBÂNDI MAI BINE CEEA CE SE DOREȘTE. Prima adăugire este ca, după ce m-am culcat întins, înainte să adorm, timp de o Ave Maria să mă gândesc la momentul trezirii și pentru ce șmă trezescț, parcurgând pe scurt exercițiul pe care-l am de făcut. 74. A doua adăugire. De îndată ce mă voi fi trezit, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
a urcat Iosif din Galileea la Betleem, supunându-i-se Cezarului, cu Maria, soția și femeia lui1, care era deja însărcinată). 2. (Și l-a adus pe lume pe fiul ei întâi născut 2, l-a înfășat și l-a culcat în iesle.) 3. (A venit o mulțime mare de oaste cerească, zicând: „Mărire în ceruri lui Dumnezeu”). 265. DESPRE PĂSTORI, SCRIE SFÂNTUL LUCA ÎN 2,8-20. 1. Primul. Nașterea lui Cristos, Domnul nostru, este descoperită păstorilor de înger: („Iată, vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Cristos, Domnul nostru, este descoperită păstorilor de înger: („Iată, vă vestesc bucurie mare, căci astăzi S-a născut Mântuitorul lumii”). 2. Păstorii merg la Betleem ( Și au venit cu grăbire și au găsit pe Maria și pe Iosif, și pruncul culcat în iesle). 3. (Și s-au întors păstorii, preamărind și lăudând pe Dumnezeu.) 266. DESPRE TĂIEREA ÎMPREJUR, SCRIE SFÂNTUL LUCA ÎN 2,21. 1. Primul. L-au tăiat împrejur pe pruncul Isus. 2. (I-au pus numele Isus, cum Îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
buzele, uimit de culoarea intensă a ochilor ei, mai verzi ca niciodată. Era o noapte în care își puteau permite să deschidă seiful secret cu toate amintirile lor. Nicole scăpă, cu intenție, o întrebare:Spune-mi, te rog! Te-ai culcat și cu alte femei cât ai stat departe de mine? - Hai nu fi geloasă. Ai încredere în mine că orice aș fi făcut tot la tine m-am gândit. - Nu ocoli răspunsul! Te rog! - Sunt lucruri care nu se întreabă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să-mi reiau visul întrerupt și, pentru prima oară în șase ani și jumătate de serviciu, să fac o absență nemotivată. Aș dormi pînă după-amiază, cînd m-ar ridica din pat foamea ori setea. Sînt obosit. Ast-noapte m-am culcat tîrziu. Tîrziu, după ce am băut cu Livia o sticlă de băutură primită de ea. De ce am băut?! De dragul de-a mă simți bine?! Sînt un prost! Acum am un cap de-o tonă și ochii încleștați de somn, nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
crezut că-i glumă, dar la fiecare încercare de-a mea mă oprea și-mi spunea aceleași vorbe. "Auzi, i-am zis eu înfuriat, tu nu mă poți boteza? Am un lighean sub pat, luăm apă de la chiuvetă..." M-am culcat lîngă ea, cu fața la marginea patului. Dimineață, cînd a vrut să-și bage Biblia în poșetă i-am luat-o din mînă și-am pus-o la loc, pe masă. Lasă-mi-o, i-am zis. Îți dau două sute de lei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fugă pînă la etajul următor, obsedat de același gînd: Livia... Dacă n-ar fi fost noaptea aceea, poate n-o cunoșteam. Am muncit mult atunci. Era într-o sîmbătă spre duminică. Imediat ce-am ajuns acasă de la serviciu, m-am culcat. M-am trezit după trei ore, am băut o cafea și m-am așezat la masa de scris, cu altă ceașcă de cafea în față. La unsprezece noaptea am terminat și-am vrut să mă culc. Bucuria lucrului împlinit m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de la serviciu, m-am culcat. M-am trezit după trei ore, am băut o cafea și m-am așezat la masa de scris, cu altă ceașcă de cafea în față. La unsprezece noaptea am terminat și-am vrut să mă culc. Bucuria lucrului împlinit m-a umplut întotdeauna de viață, anulînd orice oboseală, dar în noaptea aceea mă simțeam tot mai rău. M-am dus la spital, la urgență. Era de gardă Livia. Mi-a făcut o injecție în venă, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
zvîrcolit în mine, dureros și însetat, că m-am și trezit ținînd mîna Marianei în mîna mea, strîngîndu-i-o atît de tare cît să înțeleagă că o doresc, dar nu atît cît să o fac să țipe de durere. "Uneori ne culcăm cu o femeie numai pentru că am dorit-o cîndva, în tinerețe", mi-a răsunat în minte meditația lui Sartre, citită, probabil, în romanul Cuvintele. Asta m-a înfuriat. Mulțumesc, doamnă, am zis, eliberîndu-i mîna, acum zece ani aș fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ajungă la public era modul meu de-a mă implica. La cantină, începeam munca la cinci dimineața și-o isprăveam după ora unsprezece noaptea. Singurele după-amieze libere erau cele de duminică, imediat după masa de prînz. Atunci, dacă nu mă culcam, frînt de oboseală, mă duceam și făceam baie în mare, împreună cu ospătarele, vreo douăzeci la număr, toate tinere și frumoase. În cantină, stăteam lîngă ghișeu, în camera de unde puneam felul doi în platouri și le urmăream îndelung cu privirea. Atîtea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nouă decizie de salarizare și cheile la o garsonieră mai bună, pentru aceeași muncă pe care o faci oricum. Ascultă, Tamara, o întreb calm, tu, cînd ai fost avansată sau ai primit un drept al tău, a trebuit să te culci cu șeful sau cu directorul general? Sau, altfel spus, te-ai culcat cu un bărbat ca să obții un profit material, ori a contat numai dragostea ca atare ?... Tamara tresare și face din nou ochii mari. Dumnezeule! murmură ea. Pînă azi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
aceeași muncă pe care o faci oricum. Ascultă, Tamara, o întreb calm, tu, cînd ai fost avansată sau ai primit un drept al tău, a trebuit să te culci cu șeful sau cu directorul general? Sau, altfel spus, te-ai culcat cu un bărbat ca să obții un profit material, ori a contat numai dragostea ca atare ?... Tamara tresare și face din nou ochii mari. Dumnezeule! murmură ea. Pînă azi n-aș fi crezut că poți fi așa!... Ești vulgar, Mihai, vulgar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
groasă de azbest. Al naibii de greu mai trece timpul! Să vezi pe la ziuă ce bine-o să fie! se bucură Vlad rîzînd strîmb. O să dăm mereu aceleași comenzi și-o să facem pe noi de frig. Vorba ceea: scoală-te, bea apă; culcă-te, fă pipi. Am eu un prieten care-și tachinează băiețelul cu vorbele astea. Știi ceva bancuri noi? De bancuri îți arde?! mă mir eu, potrivind scaunul în fața pupitrului. Cum crezi c-o să ne alungăm somnul?... Că de bîrfit, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
din adîncul plamînilor. Bucățile de carton fac un zgomot violent pe acoperișul clădirii vecine. Închid ochii cîteva secunde și mă regăsesc iarăși acasă, așteptîndu-l pe tata să vină de afară, să mai pună un lemn pe foc și să se culce era așa de bine la spatele lui!... În ziua cînd domnul Muraru a pornit Sinteza, începe Vlad pe un ton scăzut, Silvia a vrut să se transfere ca tehniciană la instalația lui Chirilă; i s-a părut că are unele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pentru declarație. N-am vrut să-ți fac rău. Lăsați, Don Șef. Cu bine! Îi fac un semn de salut cu palma și pornesc printre blocurile din dreapta. Abia aștept să ajung la Livia, să beau un ceai și să mă culc! Involuntar mă uit la blocul pe lîngă care trec: în bucătărie e lumină. Cezara stă aplecată asupra mesei, preocupată de un aluat, pe care îl întinde cu grijă. Petre vine cu un ibric în mînă, din care toarnă într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dar erau atît de bogați!... Tace și oftează iarăși prelung. Crezi tu că, dacă eu aș găsi aici, acasă, o altă atmosferă... Dar așa... Ce să fac? Să te încui în camera ta, să-ți dai palme și să te culci. Ion stă cu privirea plecată și pufnește trist din cînd în cînd, strîngîndu-și genunchii în palme: Hm!... Să-mi dau palme... Mda, poate că-i mai bine așa, decît să iau cîmpii, cum îmi vine uneori. Am visat atît de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
chiar și de Mircea, de talentul de a se face poftiți la masă al cuplului P., de libertinajul și „exhibiționismul“ grupului. S-a ocupat de instalarea mea, apoi a plecat să caute grupul. N am mai văzut-o; m-am culcat la 8½ după ce am cinat, singură, la Delureanu. Am dormit neîntoarsă până la 5½; de la geam, am văzut răsăritul soarelui. Am așteptat slujnica - apa curentă e un mit -, pe urmă am coborât s-o caut pe Șucuran ca să-i dau comorile
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de la Curtici; am inima grea, nu-ți pot suporta absența, mă chinui și îmi duc, amorțită, disperarea. Ieri, la plecare, Amidée mi-a dat cinci pâinițe aurii și crocante, calde încă. M-am întors acasă și am vrut să mă culc, plănuind să mă duc de dimineață la obor după ouă și unt. Azi la ora cinci eram acolo, lângă casa lui Iancovescu, dar m-am întors la ora nouă cu mai nimic, niște smântână, niște caș proaspăt și șase ouă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
primele zile ale lui oct[ombrie] voi merge pentru 2 zile la Slatina pentru provizii. Pricepi? La Buc[urești] nu mai avem nimic. Mi-e dor de tine. Noapte bună, fetița mea dragă. Duminecă Aseară când mă pregăteam să mă culc a revenit Irena, care și-a pierdut un porte-monnaie cu cheia de la geamantan, un rouge-Michel și 150 lei; pretindea că l’a lăsat aici pe masă. A plecat la Comino, Brusales, Delureanu și vila Aldea unde stau „la Negulescu“ și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
începe strofa cu „dollarul“, după care adaogă o strofă nouă, cu omul cel mai deștept acum din blajina noastră Românie. Figura Miței!!... care, iar extrem de amabilă, mi-a oferit o cafea turcească. Ne-am întors în grup, ei să se culce, eu să-ți scriu ție... Mi-aduc acum aminte de ultima seară înainte de plecare... ce drăguță ai fost cu mine. Monica, știi cum se spune la noi în Oltenia, când ai o durere mare, mare: „Mă dor rărunchii“. Mă dor
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și e lucru rar să o constate și să v-o spună o femee. Veniți cu noi“. Orice i-am răspuns, nu o descumpănea: i-am spus că nu are ce căuta cu băețandrii aceia, să meargă și să se culce. Am profitat de faptul că s’a dat jos după (sic) masă și am plecat. Scena era urmărită de toți: clienți și chelnări, cu sfioșenie și nedumerire. O chiamă Mania. (E Mania Antonova!) De dimineață am avut o plaje magnifică
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lui Roșculeț, pe acel pe care l’am lăsat la bac la Sfântul Sava, în Iunie. În afară de proviziile care depășesc pe cele ale lui Curti, va da și 3000 lei pe lună. Tu ce spui? Mă simt obosită... mă voi culca; am o saltea de paie groaznică, tare ca piatra. Nici azi nu am primit nimic de la tine! Duminecă Au plecat azi și familia Ioan (cu fetițele prietine cu Manola), Gigi Herek, o prietenă a Lisettei. Pe plaje, de acum încolo
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cântecele tale? Azi am găsit un teanc de fotografii cu diferite etape din viața ta... Ceasul din sufragerie a bătut zece. Ți-aduci aminte sunetul lui? Sunt obosită de efortul făcut azi... Mă duc, ca un școlar bătut, să mă culc. Fii prudentă: să nu răcești, să fii mereu sănătoasă; să râzi mult; să se bucure toți că ești atât de fremătătoare și iradiezi dorința de viață și puterea de muncă și creație. Dumnezeu să-ți ajute: eu te iubesc și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]