8,953 matches
-
dat seama ce înseamnă. După aia a dat cumva din cap și s-a-ntors spre mine. Mi-a zâmbit și arăta un pic mai normal atunci. „Îmi pare rău, băiete, a zis, n-am vrut să te sperii. Totul e bine. Culcă-te la loc.“ Și mi-a luat playerul de pe pat și mi l-a pus pe birou, înfășurând frumos căștile în jurul lui. Apoi a ieșit. —Eu nu mi-aș face griji - mie nu mi se pare chiar așa ciudat. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
se oprea și discutau despre cele citite. Erau lucruri pe care le cunoșteau, erau și multe din cele pe care nu le cunoșteau. Dar au fost și din cele care i-au făcut să râdă. Înainte de a pleca să se culce, s-au înțeles pentru a doua zi; băiatul trebuia să plece la ora șase dimineața la tăiat păpușoiii, iar maică-sa să vină puțin mai târziu, după ce le mai așează pe cele de acasă și gătește ceva mâncare. A doua
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
zis: - Tu n-ai auzit nimic deosebit noaptea trecută? - Mi s-a părut că au lătrat mult câinii, dar ce? S-a întâmplat ceva? - Nici nu știu ce să zic și ce să cred... Uite, ce am pățit eu. Înainte de a mă culca, m-am uitat dacă era destul ulei în candelă și, văzând că ajunge până dimineață, m-am culcat. Noaptea, am auzit gălăgie prin ogradă și câinii lătrând. Imaginează-ți că intră cineva în casă. Eu stăteam nemișcată în pat, de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dar ce? S-a întâmplat ceva? - Nici nu știu ce să zic și ce să cred... Uite, ce am pățit eu. Înainte de a mă culca, m-am uitat dacă era destul ulei în candelă și, văzând că ajunge până dimineață, m-am culcat. Noaptea, am auzit gălăgie prin ogradă și câinii lătrând. Imaginează-ți că intră cineva în casă. Eu stăteam nemișcată în pat, de frică nu puteam să zic nimic. Simțeam un cuget de a spune rugăciune, dar nu puteam. Erau mulți
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
hramului. Ajunsesem înainte de a se începe Vecernia. Oameni veneau și veneau necontenit. După Vecernie, o măicuță ne arătase locurile unde puteam rămâne peste noapte. Era pregătit totul jos, la podea. Fiecare își găsi un locușor și mulți dintre noi se culcaseră, fiind obosiți de pe drum și pentru a fi odihniți pentru a doua zi. Puțin mai departe de mine, două femei se sfătuiau. Vocea uneia dintre ele îmi păru foarte cunoscută. Ridicasem capul ca să le văd mai bine și îmi dădui
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
zise doar atât: - Mă bucur că te-ai simțit bine, draga mea. Se făcuse seară și trebuia să punem totul la cale; soțul trebălui pe la animale și păsări, eu, prin casă. Pregătisem copiii de culcare. Fetița îmi zise să mă culc cu ea. Soțul urmărea știrile la televizor în altă odaie. Înainte de a mă culca lângă fetiță, îmi amintisem una din istorioarele pe care le ascultasem la pomenire. Se vorbise despre puterea rugăciunii făcută după miezul nopții. Eu nu știam decât
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
seară și trebuia să punem totul la cale; soțul trebălui pe la animale și păsări, eu, prin casă. Pregătisem copiii de culcare. Fetița îmi zise să mă culc cu ea. Soțul urmărea știrile la televizor în altă odaie. Înainte de a mă culca lângă fetiță, îmi amintisem una din istorioarele pe care le ascultasem la pomenire. Se vorbise despre puterea rugăciunii făcută după miezul nopții. Eu nu știam decât rugăciunea „Tatăl nostru” și din cele pe care le învățasem când eram copil. Să mă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ceas, era ora 22.00. Privirea mea se îndreptă câtre icoana din ungher (aveam icoană de la părinți) și din adâncul sufletului meu am rostit aceste cuvinte: - Doamne, trezește-mă și pe mine la miezul nopții să fac rugăciune! M-am culcat și adormisem imediat. Într-un moment dat, aud cum soțul care stătea la ușa camerei îmi strigă: - Nadejda, scoală și dă pâine! Eram absolut trează. Mă uitasem spre ușă și nu văzui pe nimeni. Mă ridicasem din pat și văzui
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu va mai face. Când se facu ora de culcare, copilul începu să se simtă rău. Bănuiam că răcise, deoarece ieșise îmbrăcat ușor. I-am dat câteva pastile contra răcelii și părea că se liniștise. Îi zisesem soțului să se culce, pentru că el muncea și avea nevoie să se odihnească, iar eu voi rămâne cu copiii în acea noapte. El îmi zise înainte de a pleca: - Dacă e ceva mai grav, mă trezești, bine? - Bine, am răspuns eu. Ne-am culcat cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se culce, pentru că el muncea și avea nevoie să se odihnească, iar eu voi rămâne cu copiii în acea noapte. El îmi zise înainte de a pleca: - Dacă e ceva mai grav, mă trezești, bine? - Bine, am răspuns eu. Ne-am culcat cu copilașii. Fetița adormise imediat. Băiatul nu dormea. Începuse a geme de durere. Când am pus mâna pe fruntea lui, îmi dadusem seama că avea febră. Făcusem tot ce mai știam că se poate face în aceste cazuri, dar nimic
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
micuțul răcise așa de tare, încât organismul lui nu putea suporta durerea ce o avea. Îl întrebă unde răcise copilul așa de tare. Ce putea să-i răspundă? Nu avea nici el habar de unde și cum. Ne liniștisem și ne culcasem pentru a ne odihni, căci până se făcea de ziuă mai era puțin. Dimineața, ne-am trezit și cât eu pregăteam micul dejun, soțul ieșise să dea mâncare la păsări, capre și oi. Când termină, intră la bucătărie și mă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
acele pe care mi le petrec în biserică cu Domnul împreună. Mai târziu, înțelesesem că, de fapt, lucrau rugăciunile tatălui meu, care mereu se ruga ca Domnul să-i scoată copiii la lumină. Ne mai povestirăm și altele și ne culcarăm. Eu nu puteam adormi. Mă gândeam la marea putere a rugăciunii, atunci când omul o face cu credință. Se întâmplă, însă, că uneori, chiar rugându-ne stăruitor, să nu primim niciun ajutor de la Dumnezeu. Astfel de situații îi mâhnesc pe oameni
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pe cap, se vedeau păduchii. Corpul ei era acoperit cu o haină care abia se mai ținea pe ea. Părea un deținut din lagărele de concentrare. Băuse toată apa din cană. Îi lăsasem pâinea lângă ea, o ajutasem să se culce din nou și am ieșit în fugă. Nu ne văzuse nimeni, nici când intrarăm, nici când ieșirăm. Când am ajuns acasă, mama cunoscu îndată că ceva se întâmplase. Mă întrebă unde am fost și ce am mai făcut. Când îi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se făcu seară. Înainte de culcare, își pregăti fiecare din ei ghiozdanul pentru a doua zi. Nu uitară să pună și din acele multe bunătăți, pe care le adunaseră de pe la vecini și rude, ca răsplată pentru anunțarea Învierii lui Hristos. Se culcară cu toții obosiți și plini de bucurie. A doua zi, copiii se treziră, se spălară, se îmbrăcară și „la școală!” Urma sa fie o zi la fel de interesantă și la școală, în clasă avea multe prietene, cu care se juca și se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
eram de față la discuțiile celor maturi. Seara, când ne făceam rugăciunea, cea înainte de culcare, tata ne zicea la toți: - Rugați-L pe Dumnezeu să ne trimită ploiță, poate s-a îndura măcar de voi că sunteți nevinovați! După ce ne culcam noi, copiii, se rugau părinții. Auzeam cuvintele pe care le spunea tata în rugăciunile lui. Se ruga din suflet. Eu stăteam în pat și mă întrebam: „Oare ce aș putea da eu lui Dumnezeu, numai ca să ne dea în schimb
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cu poftă o bucățică de plăcintă. - Vezi, îmi zise el bucuros, ți-am spus că a copt azi! Își frecă palmele mânuțelor, una de alta (așa făcea, și face și acum încă, când era mulțumit tare de ceva) și se culcă. Acum, peste mulți ani, vreau vă zic la toate vecinele mele: „Să aveți parte și voi și copiii cu nepoții voștri de toată bucățica de pâine și toate bucuriile cu care ne-ați bucurat pe noi! Vă mulțumim din suflet
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Capșa. Ce spuneam? A, da... Garsoniera desigur oferă avantaje, nu trebuie să ții seama de bucătărie și în special la baie de programul celorlalți... Eu și Mirciulică am ajuns din cauza asta să ne facem pur și simplu de cap. Ne culcăm la ore imposibile și uneori ne trezim aproape de prânz. Din nefericire, acesta-i singurul avantaj. ― Mi-am închipuit întotdeauna, spuse maiorul amestecând cafeaua, că pentru cineva care locuiește în comun singura dorință e să scape de vecini. ― Exact ceea ce am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să salveze un steag zdrențuit, oricum... Căruntul începu să râdă. ― Mai sânt întrebări? Melania Lupu ridică două degete. ― Aș vrea să-mi îngăduiți, domnule, să plec acasă. Nu mă simt deloc bine, iar medicul mi-a recomandat să nu mă culc mai târziu de ora 10. ― Astăzi veți face o excepție. Altcineva? Bătrâna reluă cu glas tremurat. Își arătă mâinile fragile. ― Eu nu vă pot fi de nici un ajutor. Nu înțeleg de ce vă împotriviți. Doamna Miga îi aruncă o privire ascuțită
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
partidă de rummy. N-am uitat asta niciodată! Și chestia cu Polizu! Se sărutau în fața ușii. A trebuit să mă plimb un ceas ca să nu dau peste ei. Am evitat scandalul, divorțul... Nu, cu prostul de Ioniță nu s-a culcat... Ar fi trebuit să mă însor cu o femeie ca Melania. Blândă, supusă, destul de prostuță... Lupu a avut noroc." Se uită pe furiș spre Scarlat și se ghemui și mai mult aducîndu-și genunchii la bărbie: "Aici nu mă nimerește". Încercă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
buricul degetelor superstițios în lemn și apucă firele îmbrăcate în plastic roșu. Cârnul se aplecă peste balustradă. De sus, holul rotund, cu plăci luminoase de marmură roz, părea un bazin. Se distra grozav scuipând grupul statuar de lângă scară, un leu culcat la picioarele Dianei. Nimeri sânul zeiței și bătu din palme. ― Dacă aș sta aici, m-aș antrena în fiecare zi. Mă auzi? Unde naiba ai dispărut? Raul Ionescu scoase capul din galerie. Șopti gâtuit, cu o expresie buimacă. ― Vino încoa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și atunci a recurs la acest procedeu. Mai simplu, le-a strecurat un bilet sub ușă." Bătrâna se aplecă discret ca și cum ar fi deranjat-o ceva la picior și trase din poșetă un carnețel și un pix minuscul. Florence își culcase capul pe masă, sprijinit în brațe. Profesorul o fixa lung, cu o privire de câine. Se întreba cum i-a dispărut cuțitul, sau poate că visase, probabil nu avusese niciodată curajul să-l subtilizeze. Se simțea paralizat, o durere ascuțită
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și încercă să-și aprindă țigara cu o singură mână. Se uită la bătrânii învăluiți parcă în ceață. " Sînt îngrozitor de obosit... Nu trebuia să intru în combinația asta... Acum e prea tîrziu..." * Florence se înfășură într-un șal apoi își culcă din nou capul pe brațe. Melania Lupu o supraveghea printre gene prefăcîndu-se că doarme. Profesorul, cu brațele moi, atârnând neputincioase pe lângă scaun, privea orb înainte. Ținea gura căscată cu expresia aceea specifică a omului care a încercat o mare surpriză
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a cam epuizat resursele. Și ce mi-a rămas păstrez pentru zile negre. N-am nimic împotrivă însă să te ascult pe tine. Se așeză călare pe un scaun cu paharul în mână. Scarlat închise ochii. ― Ai dreptate. O să mă culc totuși. Cârnul îi măsură sâcâit pe bătrâni. ― Hai, spuneți ceva! ― Lasă-i în pace. Ți-au făcut program artistic, ce mai vrei de la ei? ― Înnebunesc! Nu pot să stau să mă uit așa la tine șapte ceasuri. Sânt un tip
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
înșurubați în scaune, pregătiți pentru o lungă așteptare. ― E absurd! exclamă Matei. Cât poate să dureze veghea asta? Popa se mișcă în fotoliu: ― Dumneata ești convins că până mâine dimineață pânzele nu dispar? Dacă-i așa, du-te și te culcă! Melania Lupu își înfășurase picioarele într-un pled călduros: ― Sânt sigură că ne vom petrece timpul extrem de plăcut. Am locuit ani de zile împreună, fără să ne cunoaștem. ― Eu, unul, m-am simțit foarte bine, replică în surdină Popa. Valerica
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ca și cum ar fi vrut să dea asigurări că totul e un fleac, că în general nu ia în serios micile indispoziții. Lângă ușă se întoarse și aminti amabilă: ― Când aveți nevoie de mine, nu vă sfiiți să apelați. Nu mă culc niciodată înainte de 12. Zâmbi chinuit. Succes. ― Mulțumesc, doamnă... Maiorul intră în bucătărie unde se afla Azimioară. ― Ce se aude? Locotenentul ridică din umeri. ― Nimic deocamdată. ― Deocamdată... Mai speri? ― Firește. ― Aruncă o privire și în camera lui Vâlcu. ― M-am uitat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]