8,894 matches
-
exemplu, întotdeauna este mai important s]-i ajut]m pe ceilalti decât s] respect]m promisiunile f]cute. Ins] nici o asemenea ordonare nu este în concordant] cu acțiunile noastre. De fapt, uneori ar trebui s] ne respect]m promisiunile, chiar dac] acest lucru este în defavoarea celorlalți, iar alteori prețul respect]rii unei promisiuni presupune de fapt nerespectarea ei. Ross ar afirmă, astfel, c] acest fapt este doar o tr]s]tur] a situației de cump]n] în care se afl] judecată
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
prețul respect]rii unei promisiuni presupune de fapt nerespectarea ei. Ross ar afirmă, astfel, c] acest fapt este doar o tr]s]tur] a situației de cump]n] în care se afl] judecată noastr]. F]r] îndoial], ar fi frumos dac] lumea ar fie ordonat], astfel încât datoriile prima facie s] poat] fi clasate pe categorii. Dar „este mai important că teoria s] fie susținut] de fapte decât s] r]mân] pur și simplu teorie” (Ross, 1930, p. 19). Nu exist] o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
punct de vedere moral, o important] pe care noi trebuie s] o percepem. Ce ne spun aceste principii morale? De pild], principiul „s] nu furi” ne sugereaz] c] toate acțiunile care au ca rezultat furtul sunt greșite. Principiul este fals dac] este vorba de o singur] acțiune de furt care nu este deloc greșit]. Un exemplu opus unui presupus principiu moral ar consta doar într-o acțiune interzis] de principiu sau într-o acțiune greșit], dar care este cerut] de principiu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ar fură de la oameni bogați care tr]iesc în lux. Ar fi greșit că acea persoan] s] nu fure; cum ar putea acel om s] își văd] familia murind de foame în timp ce el își repet]: „Le-aș putea procura hran] dac] aș fură, dar nu este bine s] furi”. La fel, nu exist] dou] principii care s] fac] fâț] concomitent unui conflict. Dac] eu cred c] numai peștii respir] sub ap] și c] nici un pește nu are picioare, iar apoi întâlnesc
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acel om s] își văd] familia murind de foame în timp ce el își repet]: „Le-aș putea procura hran] dac] aș fură, dar nu este bine s] furi”. La fel, nu exist] dou] principii care s] fac] fâț] concomitent unui conflict. Dac] eu cred c] numai peștii respir] sub ap] și c] nici un pește nu are picioare, iar apoi întâlnesc o creatur] care respir] sub ap] și are picioare, unul dintre „principiile” mele cade. În același fel, s] presupunem c] eu cred
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
același fel, s] presupunem c] eu cred c] adev]rul trebuie spus și c] trebuie s]-i ajut]m pe cei aflați în necaz. Ce se întâmpl] atunci cand ad]postesc un sclav fugar din sudul Americii, iar proprietarul m] întreab] dac] știu încotro a luat-o sclavul s]u? Un astfel de caz ar sugera faptul c] unul dintre principiile mele trebuie s] fie respins. Ins] acest lucru este cu sigurant] greșit. Principiile pot face fâț] conflictelor de acest fel, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
știu încotro a luat-o sclavul s]u? Un astfel de caz ar sugera faptul c] unul dintre principiile mele trebuie s] fie respins. Ins] acest lucru este cu sigurant] greșit. Principiile pot face fâț] conflictelor de acest fel, chiar dac] unul dintre ele trebuie s] cedeze (nu este bine s] spun adev]rul în aceast] situație). Prin noțiunea să de datorie prima facie, Ross arăt] ce principii se adapteaz] diferitelor situații. Cele dou] principii ale teoriei noastre spun c] avem
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
oferi ajutor sclavului. Dar prin această nu se sugereaz] c] unul dintre principii trebuie abandonat. De fapt se arăt] c] ar trebui s] le reținem pe amândou], din moment ce existența unui conflict conduce la ideea conform c]reia conteaz], într-adev]r, dac] cineva spune adev]rul (avem o datorie prima facie s] proced]m astfel), precum și dac] îi ajut]m pe cei aflați în necaz atunci când putem (avem o datorie prima facie s] îi ajut]m). Conflictul se desf]șoar] între dou
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
De fapt se arăt] c] ar trebui s] le reținem pe amândou], din moment ce existența unui conflict conduce la ideea conform c]reia conteaz], într-adev]r, dac] cineva spune adev]rul (avem o datorie prima facie s] proced]m astfel), precum și dac] îi ajut]m pe cei aflați în necaz atunci când putem (avem o datorie prima facie s] îi ajut]m). Conflictul se desf]șoar] între dou] acțiuni care sunt importante și este rezolvat nu prin abandonarea vreunuia dintre principii, ci prin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
tocmai cauzarea pl]cerii atât celui care execut] acțiunea, cât și celui care o suport]. Dar, uneori, se întâmpl] exact invers; de pild], gândiți-v] la faptul c] avem mai multe motive de a încuraja execuțiile publice ale violatorilor condamnați dac] evenimentul ar cauza pl]cere atât c]l]ului, cât și mulțimii care, bineînțeles, ar fi de fâț]. Dac] respingem aceast] sugestie, ne vedem puși în fața unui contraexemplu pentru principiul: „Este bine că acțiunile tale s] cauzeze pl]cere atât
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
exact invers; de pild], gândiți-v] la faptul c] avem mai multe motive de a încuraja execuțiile publice ale violatorilor condamnați dac] evenimentul ar cauza pl]cere atât c]l]ului, cât și mulțimii care, bineînțeles, ar fi de fâț]. Dac] respingem aceast] sugestie, ne vedem puși în fața unui contraexemplu pentru principiul: „Este bine că acțiunile tale s] cauzeze pl]cere atât pentru tine, cât și pentru ceilalți”. Așadar, Ross ne explic] esență principiilor morale; acestea exprim] datorii prima facie - datorii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
întoarcerea unei fapte bune); aceast] proprietate (poate însoțit] de altele) prezint] important] tocmai pentru c] acțiunea ce decurge din ea s] poat] fi îndeplinit], în timp ce alte propriet]ți pot z]d]rnici finalizarea acțiunii respective. Acțiunea este o datorie exact] dac] ar trebui s] o îndeplinim, ținând cont de toate aspectele situației. În luarea acestei decizii încerc]m s] punem în balant] diferitele datorii prima facie pe care le avem în acest caz, oprindu-ne asupra a ceea ce conteaz] mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
țin s] nu ii jignesc pe acești oameni și s] le fac o impresie bun]. Soția mea știe acest lucru. Cu toate acestea, timpul se scurge și deja suntem în întârziere. Soția mea se arăt], gata pentru confruntare, întrebându-m] dac] este îmbr]cât] corespunz]tor ocaziei. Îmi este clar, imediat, c] nu a abordat o ținut] adecvat]. Ce aș putea s] îi spun? Am trei opțiuni. Prima este s] mint și s] sper c] ea nu își va da seama
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
maro; vițicile sunt vaci; prin urmare, toate vițicile sunt maro”. Apoi v] propun s] generalizați, pornind de la cazul precedent spre acest principiu general: „Toți B sunt C; toți A sunt B; prin urmare, toți A sunt C”. Ideea este c], dac] sunteți suficient de rapid și de inteligent, veți putea observa adev]rul general care se afl] în acest caz particular de la care am început. Aceeași idee se aplic] și în etic]. Ross susținea c], pe m]sur] ce înaint]m
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aceste aspecte sunt semnificative, în general, în orice situație ar ap]rea. În acest fel, experiența ne dezv]luie adev]rul cu privire la principiile datoriei prima facie. Aceste principii sunt de la sine înțelese, nu pentru c] cineva trebuie s] se întrebe dac] ele sunt adev]rate pentru a ști c] așa sunt, ci pentru c] ele sunt evidente prin ceea ce ne arăt] situația respectiv]. Acțiunea de generalizare nu aduce nimic semnificativ la ceea ce știm deja. Așadar, pornim de la o situație asupra c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c]ruia este bine s] nu întârzii și, astfel, ajungem foarte aproape de un principiu moral de la sine înțeles. Am ajuns la acest principiu din observațiile f]cute în cadrul cazului dinainte - acela c] este mai important aici dac] întârziem sau nu, dac] spun adev]rul și așa mai departe. Dar ceea ce am observat la situația aceasta trebuie s] serveasc] unei alte situații; trebuie s] m] ajute s] decid ce ar trebui de fapt s] fac (datoria mea exact]). Aceasta este o acțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
general], deci recunoașterea tr]s]turilor care conteaz] aici. Prin urmare, nu apelez la cunoștințele mele despre vreun principiu moral. Nu iau o hoț]rare în virtutea vreunui principiu general de datorie prima facie. Ross spune: Niciodat] nu pot distinge direct dac] un act de bun]țațe este corect, de exemplu, si nu pot spune acest lucru referindu-m] la un principiu moral de genul: „toate actele de bun]țațe sunt corecte, prin urmare și acesta trebuie s] fie corect, deși nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s]torit cu aceast] persoan]”). Acest fapt ar putea s] îmi redeschid] simțul recunoașterii unei tr]s]turi relevante. Dar, în mod normal, nu apelez deloc la principiile datoriilor prima facie. Astfel, ne punem întrebarea: „La ce folosesc principiile?” și, dac] ele nu sunt de nici un folos, de ce Ross le consider] a fi importante. Am c]zut de acord c] o cunoaștere a principiilor poate fi de folos câteodat]. Dar acest fapt nu îi mulțumește pe cei care cred c] puterea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
caz; acest lucru trebuie s] se manifeste la nivel general. Se poate discuta pe marginea acestei probleme; voi prezenta câteva motive pentru care ar trebui s] ne îndoim. Ross este de p]rere c] exist] principii morale, deoarece, spune el, dac] facem o serie de alegeri morale pentru întreaga viat], se spune c] am ales f]r] lacun], si aceasta pentru alegerile noastre reflect] încercarea de a aloca aceea și greutate fiec]rei tr]s]turi importante, în orice situație. Așadar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
u ar putea s] resimt] un sentiment de confidențialitate, o datorie care deriv] din leg]turile reunite avocat-client, și s] presupun] c] datoria să este un atu, c] precede și anuleaz] toate nepl]cerile pe care le-ar putea provoca dac] nu ar dezv]lui vinov]ția. Exist] multe cazuri similare în care oamenii simt c] sunt obligați de datorii absolute care deriv] din rolul său din statutul lor, care i-ar împiedica s] duc] la bun sfârșit fapte ce ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
prin punerea în balant] a plusurilor și a minusurilor. Dar exist] mereu situații în care drepturile unui individ ar trebui s] fie inc]lcate; de exemplu, nu ar fi corect s] se refuze trimiterea în închisoare a unui om nevinovat dac] prin aceasta s-ar împiedica un holocaust nuclear. Oponenții lui Ross ar susține c], desi așa ar trebui s] proced]m într-un astfel de caz, acțiunea în sine ar fi nefast] într-un mod pe care Ross nu l-
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
eseul lui Nagel, R]zboi și masacru, 1979). A doua critic] vine dintr-o direcție opus] și se refer] la rolul principiilor morale ale teoriei. Deja am spus c] acestea joac] un rol minim, dar nu am specificat și de ce; dac] începem din același punct că și Ross, ar trebui s] accept]m faptul c] exist] astfel de principii. Ross susține, f]r] a argumenta, c] o tr]s]tur] care conteaz] în favoarea acestui tip de acțiune, conteaz] în egal] m
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care acțiunea respectiv] ține de public, am putea crede c] pl]cerea pe care ar putea-o cauza este un motiv împotriva ei. Acesta este doar un exemplu schematic, dar întrebarea este: De ce ar trebui s] îi rezist]m? Iar dac] nu ii rezist]m și alții îl prefer], atunci am abandonat efectiv afirmația conform c]reia exist] principii morale. Ross admite deja c] acestea nu sunt de folos. Sugestia mea este c] Ross s-ar fi descurcat mai bine dac
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
permit un asemenea devotament atâta timp cât acesta face parte dintr-un proiect mai general referitor la promovarea bucuriei legate de loialit]țile personale? Ar trebui s] fiu gata s]-mi folosesc timpul în cel mai eficient mod pentru acest proiect, chiar dac] prețul unei astfel de acțiuni - de exemplu, prețul petrecerii timpului asupra problemelor legate de jurnalism și politic] - implic] o diminuare drastic] a loialit]ților mele personale? Aceste dou] exemple vin din sfera moralei personale, dar aceeași întrebare apare și în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
reacția cea mai apropiat] este aceea de promovare a acestor valori. Agentul ar trebui s] respecte valorile respective, deci s] le promoveze. Pe de alt] parte, oponenții consecințialismului afirm] c] cel puțin câteva valori se cer a fi respectate, indiferent dac] ele sunt sau nu promovate ulterior. Adepții consecințialismului percep relația dintre valori și agenți că pe una de natur] instrumental]: agenților li se cere s] efectueze orice acțiune care are proprietatea de a promova o valoare desemnat], chiar și acțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]