8,139 matches
-
totuși să dea dovadă de respect. Este de ajuns ca un loc să aibă credibilitatea unui loc zărit în vis." Brecht recurge la niște procedee pe care le găsește la Piscator. Acesta din urmă a introdus, mai exact, cinematograful în decorul de teatru, făcând deosebirea dintre "filmul dramatic" și "filmul de comentariu" pe care îl compară corului antic. El le definește astfel, în Teatrul politic: "Filmul dramatic intervine în desfășurarea acțiunii. El se substituie scenei vorbite. Acolo unde teatrul pierde timp
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
actorului care poartă o jumătate de mască. Cor. Ansamblu de coriști în teatrul grec, latin, renascentist. Coturni. Pantofi de teatru care, în tragedie, datorită unei tălpi groase, îl înalță pe protagonist, în epoca elenistă apoi romană. Décor à plat. Denumește decorul simultan medieval în care acele mansions (case) sunt alăturate. Decor convergent. Denumește decorul simultan renascentist și preclasic în care elementele sunt unite prin perspectivă. Decor simultan. Conține toate elementele necesare reprezentării unei acțiuni care se desfășoară în locuri diferite. Decor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
coriști în teatrul grec, latin, renascentist. Coturni. Pantofi de teatru care, în tragedie, datorită unei tălpi groase, îl înalță pe protagonist, în epoca elenistă apoi romană. Décor à plat. Denumește decorul simultan medieval în care acele mansions (case) sunt alăturate. Decor convergent. Denumește decorul simultan renascentist și preclasic în care elementele sunt unite prin perspectivă. Decor simultan. Conține toate elementele necesare reprezentării unei acțiuni care se desfășoară în locuri diferite. Decor succesiv. Se schimbă în funcție de locurile în care se desfășoară acțiunea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
grec, latin, renascentist. Coturni. Pantofi de teatru care, în tragedie, datorită unei tălpi groase, îl înalță pe protagonist, în epoca elenistă apoi romană. Décor à plat. Denumește decorul simultan medieval în care acele mansions (case) sunt alăturate. Decor convergent. Denumește decorul simultan renascentist și preclasic în care elementele sunt unite prin perspectivă. Decor simultan. Conține toate elementele necesare reprezentării unei acțiuni care se desfășoară în locuri diferite. Decor succesiv. Se schimbă în funcție de locurile în care se desfășoară acțiunea. Schimbarea poate avea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tălpi groase, îl înalță pe protagonist, în epoca elenistă apoi romană. Décor à plat. Denumește decorul simultan medieval în care acele mansions (case) sunt alăturate. Decor convergent. Denumește decorul simultan renascentist și preclasic în care elementele sunt unite prin perspectivă. Decor simultan. Conține toate elementele necesare reprezentării unei acțiuni care se desfășoară în locuri diferite. Decor succesiv. Se schimbă în funcție de locurile în care se desfășoară acțiunea. Schimbarea poate avea loc la vedere sau cu cortina lăsată. Decor unic. Reprezintă un singur
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
decorul simultan medieval în care acele mansions (case) sunt alăturate. Decor convergent. Denumește decorul simultan renascentist și preclasic în care elementele sunt unite prin perspectivă. Decor simultan. Conține toate elementele necesare reprezentării unei acțiuni care se desfășoară în locuri diferite. Decor succesiv. Se schimbă în funcție de locurile în care se desfășoară acțiunea. Schimbarea poate avea loc la vedere sau cu cortina lăsată. Decor unic. Reprezintă un singur loc care nu se schimbă în cursul reprezentației. Didascalii. Indicații scenice (inclusiv numele personajelor înaintea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sunt unite prin perspectivă. Decor simultan. Conține toate elementele necesare reprezentării unei acțiuni care se desfășoară în locuri diferite. Decor succesiv. Se schimbă în funcție de locurile în care se desfășoară acțiunea. Schimbarea poate avea loc la vedere sau cu cortina lăsată. Decor unic. Reprezintă un singur loc care nu se schimbă în cursul reprezentației. Didascalii. Indicații scenice (inclusiv numele personajelor înaintea fiecărei replici). Ele informează asupra spațiului în care se desfășoară acțiunea, asupra jocului și asupra emițătorului mesajului. Ditiramb. Poreclă dată lui
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
interior, în spatele ușilor scenei. Această mașinărie, greu de manevrat, nu a fost utilizată din secolul al IV-lea î.H. Unii regizori recurg la ea astăzi. Eșafod. Estradă din lemn pe care se înalță, în Evul Mediu, un element de decor. Miracol. Piesă medievală al cărei subiect, împrumutat din Viețile Sfinților, trasează un episod din viața unui sfânt sau a Fecioarei. Mister. Dramă sacră medievală al cărei subiect, împrumutat din Biblie sau din Viețile Sfinților, trasează misterul mântuirii (de la păcatul lui
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unui sfânt sau a Fecioarei. Mister. Dramă sacră medievală al cărei subiect, împrumutat din Biblie sau din Viețile Sfinților, trasează misterul mântuirii (de la păcatul lui Adam până la înviere). Orchestic. Ansamblu de reguli ce codifică simbolica gesturilor corpului. Plantare. Dispunere a decorurilor pe scenă. Practicabil. adj.: denumește orice spațiu în care poate juca actorul. Protagonist. La origine, în Grecia antică, actor principal care conduce pe cel de-al doilea actor (deuteragonist) și pe cel de-al treilea (tritagonist); funcție îndeplinită inițial de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe care scena nu-l arată niciodată (evocat numai de dialog). Spațiu scenic. Spațiu în care se joacă acțiunea (poate fi descris în dialog și în didascalii). Tragedie cu mașini. Tragedie în care primează elementele de spectacol: muzică, cântec, bruiaj, decor. Ex: în 1650, Andromeda, operă creată de Corneille cu un acompaniament muzical de d'Assoucy, într-un decor de Torelli. Tragedie pe muzică. Gen creat de Racine cu Esther, în 1689, în colaborare cu Jean-Baptiste Moreau. Estetica genului, care tinde
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
acțiunea (poate fi descris în dialog și în didascalii). Tragedie cu mașini. Tragedie în care primează elementele de spectacol: muzică, cântec, bruiaj, decor. Ex: în 1650, Andromeda, operă creată de Corneille cu un acompaniament muzical de d'Assoucy, într-un decor de Torelli. Tragedie pe muzică. Gen creat de Racine cu Esther, în 1689, în colaborare cu Jean-Baptiste Moreau. Estetica genului, care tinde să concureze opera foarte în vogă în Franța din a doua parte a secolului al XVII-lea, are
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
alexandrinul. 36 Peine și Chimène, în fr. (n.tr.) 37 Chapelain i se adresează tot lui Godeau. 38 Termenul de "narațiune" este sinonim cu cel de povestire, în secolul al XVII-lea. 39 Este vorba despre piața orașului, unul din decorurile tradiționale ale secolului al XVII-lea. 40 "Julie Cum? Nu știi încă ce s-a petrecut? Sabine De ce te miră faptul că eu nu am știut Nu ai aflat tu oare deloc că din această casă Pentru mine și Camille
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tr.) 45 Majoritatea documentelor privind punerea în scenă în secolul al XVII-lea provin din Memoriul lui Laurent Mahelot și al altor decoratori de la Hôtel de Bourgogne. Acest caiet de regie, ținut de la 1633 la 1688, cuprinde ilustrații privind unele decoruri, notițe descriind niște compartimente necesare acțiunii, o enumerare de accesorii și de costume utilizate cu ocazia unor piese reprezentate la Hôtel de Bourgogne, apoi începând cu fondarea ei în 1680, la Comedia-Franceză. Partea care-l privește pe Mahelot, întâiul decorator
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de la domesticité qui finit par se perdre dans les étoiles". Zola parodiază aici celebrul pasaj din Ruy Blas: "Ver de terre amoureux d'une étoile." (Râmă înamorată de o stea). 94 Zola, în Naturalismul în teatru, consacră un întreg capitol decorurilor și accesoriilor, un altul costumului, un altul comedianților, un altul pantomimei. 95 Acest lucru îi va fi reproșat esteticii naturaliste de Simboliști. 96 Antoine este critic dramatic, director de teatru, actor la Teatrul Liber mai întâi, apoi la Teatrul Antoine
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și în perioada imediat postbelică a colaborat la gazetele brăilene „Ancheta”, „Cuvântul”, „Facla”, „Expresul”, afirmându-se ca poet în revistele din Capitală, „Prepoem”, „Vremea”, „Adonis”, „Kalende”, „Revista Fundațiilor Regale”; scrie și la „Claviaturi” din Brașov. Primul său volum de poezii, Decor penitent, a primit, în 1946, Premiul Scriitorilor Tineri al Fundației Regale pentru Literatură și Artă, în a cărei editură a și apărut în 1947. După această dată, C. și-a încetat activitatea publicistică, trăind într-o completă recluziune. Abia după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
versurile intitulate Dincolo de cuvinte (1967). Cultivând o poezie abstrasă din sfera dogmatismului care, în pofida unei ușoare liberalizări, încă mai bântuia epoca, C. și-a conturat un profil liric distinct prin volumele succesive Determinări (1970), Codice (1974), Ianuarii (1976), reunite, împreună cu Decor penitent, în volumul Împărăția de seară (1979), încununat cu Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române. Poeziile ulterioare au fost incluse în volumele Trecerea (1981) și Dogma (1984; Premiul Asociației Scriitorilor din București), întreaga creație poetică, inclusiv ciclul inedit Intrarea în legendă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
Eminescu” al Academiei Române. Poeziile ulterioare au fost incluse în volumele Trecerea (1981) și Dogma (1984; Premiul Asociației Scriitorilor din București), întreaga creație poetică, inclusiv ciclul inedit Intrarea în legendă, fiind reeditată în antologia cu acest titlu din 1990. Între volumul Decor penitent și cele care i-au succedat după două decenii de tăcere, există diferențe sensibile. Prin cartea de debut, C. se înscria în noua tonalitate, modernă, a poeților tineri din perioada celui de-al doilea război mondial, specifică îndeosebi confraților
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
debut, C. se înscria în noua tonalitate, modernă, a poeților tineri din perioada celui de-al doilea război mondial, specifică îndeosebi confraților de generație, lui C. Tonegaru, din volumul Plantații (1945), și Mircea Popovici, din Izobare (1946). În poeziile din Decor penitent e ușor sesizabil un filon exotic și livresc, imaginând ipostazele poetului în diferite epoci din evoluția omenirii, reconstituite prin prisma unei antropogeneze bizare (Creația). Poetul retrăiește o istorie mitică, îndeosebi medievală (Tablou). Peregrinările pe mări și oceane se încheie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
pune accente speciale pe o copilărie și o adolescență trăite într-un mediu familial bântuit de neliniști și vicisitudini, pe care autorul caută să le explice și să le înțeleagă în solitudinea reflexivă a maturității încărcate de experiențe decisive. SCRIERI: Decor penitent, București, 1947; Dincolo de cuvinte, București, 1967; Determinări, București, 1970; Codice, București, 1974; Ianuarii, București, 1976; Împărăția de seară, pref. Ion Caraion, București, 1979; Trecerea, București, 1981; Dogma, București, 1984; Împărăția de seară-The Realm of Dusk, ed. bilingvă, tr. Charlotte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
atestă și existența unui cult al unei divinități masculine, reprezentată În formă de taur. Mormintele princiare de la sfârșitul mileniului al III-lea descoperite În Alaca Hüyük (Koșay-Akok, 1973), la Nord de Boghazköy, și la Horoztepe (Özgüç-Akok, 1958), lângă Tokat, cu decorurile lor bogate, printre care figurine de metal ale unor animale sacre (tauri și cerbi), idoli feminini și embleme divine, așa-numitele „stindarde” (discuri solare), sunt mărturia unor credințe religioase și ale unui cult al morților care prevedea ofrande și rituri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zei, În afară de Isisxe "Isis" și Osirisxe "Osiris", despre care spun că ar fi Dionysosxe "Dionysos"; pe aceștia În schimb Îi venerează toți, fără deosebire” (II, 42), istoricul ia act de o situație deja consolidată, efect al unei evoluții milenare. În decorul pestriț al vieții religioase egiptene, caracterizată de o nenumărată mulțime de figuri divine și culte locale, perechea alcătuită de Isis și Osiris dobândise deja o Însemnătate pan-egipteană, dincolo de particularismul tipic al acelui scenariu. Tripla legătură a cultului isiac și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
s-a umplut paharul!", Argetoianu a izbucnit prompt în lacrimi ca să-și demonstreze sinceritatea 50. Iorga preluase Ministerul Instrucției Publice sperînd să facă ceva cu totul nou pentru învățămîntul românesc. Dincolo de aceasta, rolul lui Iorga se reduce la cel de decor. Manoilescu l-a informat că nu mai era nici un ban pentru plata salariilor funcționarilor publici 51. Reacțiile străine la numirea lui Iorga au fost diverse. Unele erau favorabile, mai ales cele ale intelectualilor 52. Reacțiile din Franța și din cercurile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
unde bărbații cu basc chiar se Îndreptau spre casă cu o baghetă târguită În colț, la Café de la Paix, botezată așa În 1919) sau Spania conservată În aspic de regimul autoritar al lui Franco, Belgia și Anglia pluteau Într-un decor edwardian Întârziat. Europa postbelică se Încălzea Încă la tăciunii fumegânzi ai revoluției economice din secolul al XIX-lea, care se consumase practic, lăsând În urmă relații sociale și obiceiuri culturale din ce În ce mai nelalocul lor În noua eră a avioanelor și armelor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
noir. Pretextul era o dramă socială sau o poveste polițistă, dar atmosfera - și textura cinematografică - erau mult mai sumbre decât În producțiile americane din deceniile precedente. Filmele escapiste erau făcute acum de europeni: nemții făceau povești vaporoase de iubire În decorul de basm din Pădurea Neagră sau Alpii bavarezi, iar englezii, comedioare ca Piccadilly Incident (1946), Spring in Park Lane (1948) sau Maytime in Mayfair (1949), toate În regia lui Herbert Wilcox și plasate În West End (cartierul șic al Londrei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
biciclete, 1948) și Umberto D. (1952) -, În prim-planul cinematografiei mondiale. Ca și cele câteva comedii englezești filmate În aceeași perioadă În studiourile Ealing (mai ales Passport to Pimlico, 1949), filmele neorealiste au găsit În orașele devastate de război un decor și, În oarecare măsură, un subiect pentru cinematograful postbelic. Dar filmele englezești, chiar și cele mai bune, nu au atins niciodată umanismul tragic al capodoperelor italiene. „Adevărurile” simple din aceste filme reflectau nu atât lumea europeană așa cum era, cât lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]