8,487 matches
-
cu diferențe minore chiar și din punct de vedere iconografic. Cu toate acestea, panteonul, În complexitatea sa, pare să se prezinte ca un sistem organizat, articulat În jurul unor concepte principale. În primul rând, există o orânduire bazată pe diviziunea Între divinitățile cerești și divinitățile lumii subterane (htonice), cărora le aparțin zeii vechi (adică divinitățile primordiale, substituite de zeii noii generații), divinitățile destinului și zeița Soarexe "Soare" a pământului, stăpâna lumii de „dincolo”. În interiorul acestei subdiviziuni generale, zeii pot fi organizați pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
chiar și din punct de vedere iconografic. Cu toate acestea, panteonul, În complexitatea sa, pare să se prezinte ca un sistem organizat, articulat În jurul unor concepte principale. În primul rând, există o orânduire bazată pe diviziunea Între divinitățile cerești și divinitățile lumii subterane (htonice), cărora le aparțin zeii vechi (adică divinitățile primordiale, substituite de zeii noii generații), divinitățile destinului și zeița Soarexe "Soare" a pământului, stăpâna lumii de „dincolo”. În interiorul acestei subdiviziuni generale, zeii pot fi organizați pe ierarhii, familii, gen
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
panteonul, În complexitatea sa, pare să se prezinte ca un sistem organizat, articulat În jurul unor concepte principale. În primul rând, există o orânduire bazată pe diviziunea Între divinitățile cerești și divinitățile lumii subterane (htonice), cărora le aparțin zeii vechi (adică divinitățile primordiale, substituite de zeii noii generații), divinitățile destinului și zeița Soarexe "Soare" a pământului, stăpâna lumii de „dincolo”. În interiorul acestei subdiviziuni generale, zeii pot fi organizați pe ierarhii, familii, gen și caracterizați prin funcție și localizare. Ierarhia prevede distincția dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prezinte ca un sistem organizat, articulat În jurul unor concepte principale. În primul rând, există o orânduire bazată pe diviziunea Între divinitățile cerești și divinitățile lumii subterane (htonice), cărora le aparțin zeii vechi (adică divinitățile primordiale, substituite de zeii noii generații), divinitățile destinului și zeița Soarexe "Soare" a pământului, stăpâna lumii de „dincolo”. În interiorul acestei subdiviziuni generale, zeii pot fi organizați pe ierarhii, familii, gen și caracterizați prin funcție și localizare. Ierarhia prevede distincția dintre „zeii mari” și „zeii mici”, bazându-se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
generale, zeii pot fi organizați pe ierarhii, familii, gen și caracterizați prin funcție și localizare. Ierarhia prevede distincția dintre „zeii mari” și „zeii mici”, bazându-se evident pe importanța lor diferită și pe autonomie; „zeilor mici” le corespund, probabil, acele divinități care apar În serviciul altora, cum ar fi miniștrii, hierodulele, taurii zeului furtunii, diferiți adjuvanți. Organizarea pe familii, centrată mai ales pe cuplul soț-soție (și uneori concubină), prevede mai ales pentru zeul furtuniixe "zeul furtunii" În epoca hitită veche o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
bunic, un tată, un fiu (zeul furtunii), nepoți. În alte cazuri sunt menționați doar cuplul, fii și/sau nepoții. Diviziunea În zeități masculine și feminine este formalizată de hitiți târziu, În epoca imperială, odată cu crearea așa-numiților kaluti, „cercuri” de divinități masculine și feminine plasate imediat după cele două divinități principale ale panteonului hurrit, Teșup și ¾epatxe "H~epat" (vezi exemplul referitor la Yazilikaya, camera A). Pentru noi Însă, definirea genului unei divinități nu este Întotdeauna posibilă, pentru că limbile anatoliene nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
alte cazuri sunt menționați doar cuplul, fii și/sau nepoții. Diviziunea În zeități masculine și feminine este formalizată de hitiți târziu, În epoca imperială, odată cu crearea așa-numiților kaluti, „cercuri” de divinități masculine și feminine plasate imediat după cele două divinități principale ale panteonului hurrit, Teșup și ¾epatxe "H~epat" (vezi exemplul referitor la Yazilikaya, camera A). Pentru noi Însă, definirea genului unei divinități nu este Întotdeauna posibilă, pentru că limbile anatoliene nu disting genul gramatical În cazul numelor, iar celelalte elemente
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
imperială, odată cu crearea așa-numiților kaluti, „cercuri” de divinități masculine și feminine plasate imediat după cele două divinități principale ale panteonului hurrit, Teșup și ¾epatxe "H~epat" (vezi exemplul referitor la Yazilikaya, camera A). Pentru noi Însă, definirea genului unei divinități nu este Întotdeauna posibilă, pentru că limbile anatoliene nu disting genul gramatical În cazul numelor, iar celelalte elemente care pot stabili genul, cum ar fi emblemele și epitetele, nu sunt Întotdeauna prezente. Unele divinități apar uneori masculine, alteori feminine; de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
A). Pentru noi Însă, definirea genului unei divinități nu este Întotdeauna posibilă, pentru că limbile anatoliene nu disting genul gramatical În cazul numelor, iar celelalte elemente care pot stabili genul, cum ar fi emblemele și epitetele, nu sunt Întotdeauna prezente. Unele divinități apar uneori masculine, alteori feminine; de exemplu, Lelwanixe "Lelwani", Pirwaxe "Pirwa", DLAMMAxe "DLAMMA", DIÎTARxe "DIS#TAR". Având În vedere diversitatea situațiilor legate de aceste divinități, este greu de vorbit despre o „bisexualitate” propriu-zisă; În plus, pot fi date și alte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care pot stabili genul, cum ar fi emblemele și epitetele, nu sunt Întotdeauna prezente. Unele divinități apar uneori masculine, alteori feminine; de exemplu, Lelwanixe "Lelwani", Pirwaxe "Pirwa", DLAMMAxe "DLAMMA", DIÎTARxe "DIS#TAR". Având În vedere diversitatea situațiilor legate de aceste divinități, este greu de vorbit despre o „bisexualitate” propriu-zisă; În plus, pot fi date și alte explicații (Steiner, 1966), cum ar fi, de exemplu, o aparentă identitate de nume, În spatele căreia se află divinități diferite (este cazul ideogramei DLAMMA pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În vedere diversitatea situațiilor legate de aceste divinități, este greu de vorbit despre o „bisexualitate” propriu-zisă; În plus, pot fi date și alte explicații (Steiner, 1966), cum ar fi, de exemplu, o aparentă identitate de nume, În spatele căreia se află divinități diferite (este cazul ideogramei DLAMMA pentru care cunoaștem cel puțin două lecturi: Inaraxe "Inara", o zeiță și Kuruntaxe "Kurunta", un zeu). Uneori la numele divine se adaugă o expresie care precizează o anumită funcție: avem astfel „zeul furtuniixe "zeul furtunii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
avem astfel „zeul furtuniixe "zeul furtunii" armatei”, „zeul furtunii altarului”, „Iștarxe "Iștar" a câmpului”, „Iștar a bătăliei”, „zeul-Soarexe "Soare" al bolii”, „zeul-Soare la sângelui” etc. Într-un mod analog se indică localitatea, fie pentru a diferenția, În funcție de locul de cult, divinități care aparțin aceleiași tipologii („zeul furtuniixe "zeul furtunii" de la ¾atti”, „de la Arinnaxe "Arinna"”, „de la Kummannixe "Kummanni"” etc.; „Iștarxe "Iștar" de la Ninive”, „de la Șamu¿a” etc.), fie pentru a caracteriza o divinitate anume (¾antitașșu din ¾urma; ¾uwașșannaxe "H~uwașșanna" din ¾upeșna
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
localitatea, fie pentru a diferenția, În funcție de locul de cult, divinități care aparțin aceleiași tipologii („zeul furtuniixe "zeul furtunii" de la ¾atti”, „de la Arinnaxe "Arinna"”, „de la Kummannixe "Kummanni"” etc.; „Iștarxe "Iștar" de la Ninive”, „de la Șamu¿a” etc.), fie pentru a caracteriza o divinitate anume (¾antitașșu din ¾urma; ¾uwașșannaxe "H~uwașșanna" din ¾upeșna etc.). xe "zeul furtunii"De multe ori zeii sunt legați de animale, atât În documentația textuală, cât și În cea iconografică; asocierile cele mai frecvente, cea a taurului cu zeul furtuniixe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
uwașșanna" din ¾upeșna etc.). xe "zeul furtunii"De multe ori zeii sunt legați de animale, atât În documentația textuală, cât și În cea iconografică; asocierile cele mai frecvente, cea a taurului cu zeul furtuniixe "zeul furtunii" și a cerbului cu divinitatea protectoare DLAMMAxe "DLAMMA", constituie motive tipic anatoliene, atestate Încă din epoca neolitică. Altă interpretare a relației animal-zeu (animalul, simbol al zeului sau chiar zeu1) este legată de problema zoomorfismului În religia anatoliană. Diferiți cercetători 2 au vorbit despre elementele zoomorfe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
crede În existența elementelor zoomorfe, conform cărora animalul „sacru” trebuie considerat un simbol al zeului și nimic mai mult. Problema nu pare să se pună și În cazul altor animale, precum leul, asociat zeilor războiului, felinele (pantere?), suport al unei divinități feminine, maimuța, ajutorul zeiței ¾anna¿annaxe "H~annah~anna", porumbelul, atribut al zeiței Iștarxe "Iștar". Totuși, divinitățile hitite sunt reprezentate cu precădere În formă umană: În descrierile imaginilor cultuale se vorbește clar despre zei care sunt „bărbați” și „femei”; În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai mult. Problema nu pare să se pună și În cazul altor animale, precum leul, asociat zeilor războiului, felinele (pantere?), suport al unei divinități feminine, maimuța, ajutorul zeiței ¾anna¿annaxe "H~annah~anna", porumbelul, atribut al zeiței Iștarxe "Iștar". Totuși, divinitățile hitite sunt reprezentate cu precădere În formă umană: În descrierile imaginilor cultuale se vorbește clar despre zei care sunt „bărbați” și „femei”; În acest fe sunt reprezentați și În iconografie. Din acest motiv, nu putem face Întotdeauna distincție Între imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și cea a regelui sau a preotului, deși există trăsături distinctive, cum ar fi coiful conic, prevăzut cu coarne, fusta scurtă și pantofii cu vârful Întors pentru zeu, polos-ul și veșmântul lung cu falduri pentru zeiță. Tendința de a tipiza divinitatea face adesea dificilă identificarea zeilor care apar doar În imagini. Doar prezența unei inscripții cu numele sau a emblemelor personale 4 ori apartenența la un anumit grup permit identificarea. Din iconografia anatoliană nu lipsesc nici ființele compozite: l-am amintit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
altul la sud format din Hattușaș, Arinnaxe "Arinna" și Zippalanda (Forlanini, 1984). Odată cu ¾attușili I, când Hattușaș se impune ca un centru politic dominant din punct de vedere religios, de-a lungul unui proces de amestec și reelaborare teologică a divinităților venerate În diferite localități ajung să se afirme mai ales zeitățile din grupul cetăților meridionale. Într-adevăr, după cucerirea hitită, Zalpa Își pierde rapid importanța, iar izvoarele Încep să ne ofere puține atestări; Li¿zina Își menține o prezență limitată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ales zeitățile din grupul cetăților meridionale. Într-adevăr, după cucerirea hitită, Zalpa Își pierde rapid importanța, iar izvoarele Încep să ne ofere puține atestări; Li¿zina Își menține o prezență limitată aproape exclusiv la textele mitologice, ca locuință a unor divinități; Nerikxe "Nerik" dobândește un rol autonom, fiind centrul de cult al unui zeu local al furtunii. În schimb, divinitățile de la Hattușaș, Arinnaxe "Arinna" și Zippalanda, dobândesc un rol central În cultul statului hitit: În fruntea panteonului este plasat zeul din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să ne ofere puține atestări; Li¿zina Își menține o prezență limitată aproape exclusiv la textele mitologice, ca locuință a unor divinități; Nerikxe "Nerik" dobândește un rol autonom, fiind centrul de cult al unui zeu local al furtunii. În schimb, divinitățile de la Hattușaș, Arinnaxe "Arinna" și Zippalanda, dobândesc un rol central În cultul statului hitit: În fruntea panteonului este plasat zeul din ¾atti al furtunii, hititul Tar¿un(t)axe "Tarh~un(t)a" și zeița Soarexe "Soare" de la Arinna, hatica
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
central În cultul statului hitit: În fruntea panteonului este plasat zeul din ¾atti al furtunii, hititul Tar¿un(t)axe "Tarh~un(t)a" și zeița Soarexe "Soare" de la Arinna, hatica Wurușemu, cunoscută și cu numele de Arinniti. Cele două divinități, probabil autonome la origine, au fost unite În gândirea religioasă a hitiților de o legătură de familie și au devenit cuplul divin prin excelență; acestora două li se alătură, ca fiu al lor, zeul din Zippalanda al furtunii, căruia i-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al furtunii, căruia i-a fost asimilat zeul din Nerikxe "Nerik". Pentru această pereche divină se construiește la Hattușaș un templu cu două Încăperi, care a cunoscut maxima extindere la jumătatea secolului al XIII-lea. În jurul acestui nucleu fundamental de divinități, care Își menține propriul caracter central până la sfârșitul imperiului hitit, s-a organizat un panteon esențialmente hatic, cu câteva excepții: panteonul documentat de așa-zisele liste pseudocanonice 1, prezente În textele sărbătorilor, Începând cu sărbătorile hitite vechi, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din Hattușaș, delimitat astfel, a rămas totuși deschis, cel mai adesea din motive politice, În fața influențelor culturale externe, care au dus la o Îmbogățire mai degrabă În plan formal decât substanțial a compilației listelor canonice. Ascensiunea unui mare număr de divinități ce proveneau din culturi diverse a consemnat pentru Hattușaș rolul de capitală a unui stat Întins și compozit, În continuu contact cu principalele centre politice și religioase din Orientul Mijlociu. În aceeași perioadă, În interiorul Anatxe "Anat"oliei, cetățile Își vor menține
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
consemnat pentru Hattușaș rolul de capitală a unui stat Întins și compozit, În continuu contact cu principalele centre politice și religioase din Orientul Mijlociu. În aceeași perioadă, În interiorul Anatxe "Anat"oliei, cetățile Își vor menține tradițiile religioase, care constau În cultul divinităților locale, În jurul cărora existau panteonuri minore. Aceste culte au rămas nealterate de-a lungul Întregii istorii hitite, chiar și atunci când, În epoca imperială, suveranii de la Hattușaș le-au Înglobat În programul marilor sărbători ale anotimpurilor, care erau celebrate, personal, de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dar și de inventarele cultelor din timpul lui Tut¿aliya al III/IV-lea, răspundea exigențelor de ordin politic, care priveau menținerea unei coeziuni sociale, fiind posibil datorită omogenității substanțiale a tipurilor divine locale cu cele din capitală. În general, divinitățile principale venerate local aparțin tipului „zeul furtuniixe "zeul furtunii"” și „zeița-mamă”, asociați cu munții, respectiv cu izvoarele (să ne amintim că cetatea Arinnaxe "Arinna" Își ia numele de la un izvor). Atenția pentru cultele locale este demonstrată de soarta cetății Nerikxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]