8,564 matches
-
mai populare festivaluri la care grupurile sunt invitate : După implementarea programului educațional grupurile de folclor au fost completate și de copii, în majoritatea locațiilor de învățământ aceștia formând grupe folclorice de tineri. Acești copii sunt îndrumați de nume consacrate în folclorul ceangăiesc. Primele surse menționează prezența unei comunități etnice maghiare în Moldova încă din anii 1227 și 1234, ultima deja vorbește despre asimilarea lor de către români . În secolele XV-XVI numeroși sași și maghiari din Transilvania au continuat să se stabilească în
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
activează din 1946. De-a lungul existenței sale a întreprins turnee în Ucraina, Bulgaria, Grecia, Belarus, Armenia, Coreea de Sud ,Țările Baltice, România, China, Egipt, Grecia, Irak, Germania, fiind apreciat cu mențiuni și diplome. Este medaliat cu aur la Festivalul Unional de Folclor (în cadrul URSS), ediția I. La Ungheni se editează două ziare locale. Ziarul „Unghiul” a fost fondat în 1997 de patru jurnaliști. În anul 2001, „Unghiul” a fost singurul ziar din Republica Moldova care, din veniturile proprii, și-a procurat un sediu
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
au intrat în contact. La origini, otomanii aparțineau culturii central-asiatice. Otomanii au asimilat mai tarziu cultură persana și bizantina în felul lor de viață în loc să fie asimilați din punct de vedere cultural de către aceste culturi superioare. Dacă luăm în considerare folclorul turcesc sau artă elitelor otomane, vedem că ele au conservat culorile și simbolurile pe care le-au moștenit de la înaintași. Elitele otomane foloseau limba persana pentru a-și exprima lumea lor interioară. Viața curții imperiale otomane era o combinație armonioasă
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Personajul cheie al acestei regăsiri nu poate fi reprezentat decât de tatăl protagonistei, Winfried Conradi, sau, mai bine spus, de alter ego-ul lui. Sub numele de Toni Erdmann, Winfried devine pe rând ambasador german, life coach sau personaj fantastic din folclorul bulgăresc, totul pentru a reface legătura cu odrasla alienată de mediul corporatist. Titltul își asumă în mod programatic apropierea filmului de screwball în sensul în care spectatorul este anunțat încă de la început în privința acestei intenții a regizoarei de a obține
Cronică - Toni Erdmann, regia Maren Ade () [Corola-website/Science/296116_a_297445]
-
numele în "Facultatea de Filologie". Va fi totuși scos de la catedră în ciuda faptului că în perioada interbelică s-a manifestat drept un intelectual democrat, cu idei de stânga, iar în anii '50 devine director al Institutului de Teorie literară și Folclor, care după moarte îi va purta de altfel numele. Va coordona revista Institutului, "Studii și cercetări de istorie literară și folclor"(1952-1965). Va fi rechemat ca profesor la Facultatea de Litere din București abia în 1961. Din epocă datează mai
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
un intelectual democrat, cu idei de stânga, iar în anii '50 devine director al Institutului de Teorie literară și Folclor, care după moarte îi va purta de altfel numele. Va coordona revista Institutului, "Studii și cercetări de istorie literară și folclor"(1952-1965). Va fi rechemat ca profesor la Facultatea de Litere din București abia în 1961. Din epocă datează mai multe studii ale sale, preocupările sale vizează teme foarte diverse, estetica basmului, literatura spaniolă etc. Este autorul unor studii fundamentale despre
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
Eminescu", "Opera lui Mihai Eminescu", "Viața lui Ion Creangă" ș.a.). Publică, dupa 1945, studii și eseuri privind literatura universală ("Impresii asupra literaturii spaniole", "Scriitori străini"). Studiul "Estetica basmului" completează spectrul de preocupări ale criticului și istoricului literar, fiind interesat de folclorul românesc și de poetica basmului. A publicat monografii, în volume separate, consacrate lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Nicolae Filimon, Grigore Alexandrescu (1932-1962), biografii romanțate, numeroase alte studii, eseuri, a ținut numeroase conferințe, academice sau radiofonice, a scris mii de cronici
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
publicându-și impresiile de călătorie în aceste două volume. Perioada aceasta poate fi subdivizată în trei etape: 1. Perioada anilor 1948-1953, când criticul, deși raliat noului regim, este îndepărtat de la catedră, dar numit director la "Institutul de Teorie Literară și Folclor", creat special pentru el, devenit după 1965 "Institutul de Istorie și teorie literară"-"". Devine membru al Academiei Republicii Populare Române în 1949. 2. Perioada 1953-1956, anii destalinizării hrușcioviene, în care însă România lui Gheorghiu-Dej nu se grăbește să urmeze exemplul
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
intelectualul de stânga Vasile Morțun și, împreună cu el și cu Arthur Gorovei, fondează și editează revista "Răvașul Poporului". În 1921 devine membru al Academiei Române. Doi ani mai târziu, își ține discursul de recepție, în care face aprecieri pozitive fată de folclorul românesc în general și de poezia populară în special. Reîncepe colaborarea la revista "Viața românească", alăturându-se nucleului de redactori din perioadă interbelică, din care face parte și Garabet Ibrăileanu, publicând fragmente din romanele sale (unele dintre ele inițial publicate
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
europeană, a fost unul din cei mai mari critici ai lui Sadoveanu. Totuși, Sadoveanu a fost bine primit de adversarii lui Lovinescu: Perpessicius și editorul "Contimporanului" Ion Vinea, care, în căutarea autenticității literare, credea în reducerea decalajului dintre avangardism și folclor. Această opinie a fost împărtășită și de istoricul literar suedez Tom Sandqvist, care vedea în opera lui Sadoveanu ca puncte de legătură cu modernismul interesul lui în elemente păgâne și elemente absurde ale folclorului local. Într-o dispută despre specificul
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
în reducerea decalajului dintre avangardism și folclor. Această opinie a fost împărtășită și de istoricul literar suedez Tom Sandqvist, care vedea în opera lui Sadoveanu ca puncte de legătură cu modernismul interesul lui în elemente păgâne și elemente absurde ale folclorului local. Într-o dispută despre specificul național, și parțial ca răspuns la cererea lui Vinea, eseistul și poetul modernist Benjamin Fondane a susținut că, în semn de apreciere față de cultura română, cu care a venit în contact „sufletul lui Sadoveanu
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
lume [rurală] pe care a părăsit-o” a fost, de asemenea, menționată de Vianu, în timp ce Topîrceanu vorbea despre „descoperirea paradoxală că [Sadoveanu] este cel mai mare poet de la Eminescu încoace.” Mihail Sadoveanu și-a format viziunile tradiționaliste asupra literaturii investigând folclorul românesc, pe care l-a evocat ca sursă de inspirație în cadrul unui discurs ținut în fața altor scriitori de la Academia Română. George Călinescu, în a sa monumentală lucrare, "Istoria literaturii române de la origini până în prezent" (1941), considera că felul lui Sadoveanu de
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
noi, la Viișoara", viața unui bătrân degenerează în avariție și bigotism, până în momentul când își înfometează soția până ce aceasta moare. Portretizarea pozitivă a "haiducilor" ca nelegiuitori cinstiți care încearcă să învingă nedreptățile feudale, repetă anumite stereotipuri care se regăsesc în folclorul românesc, prezente la personaje precum: Vasile cel Mare, Cozma Răcoare, Liță Florea etc. În opera intitulată "Bordeenii", excentricii mizantropi conduși de diabolicul Sandu Faliboga, îi tâlhăreau pe cei care fugeau de autorități și a căror comportare semăna cu cea ale
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
nord-vestul Ungariei, lângă granița cu Austria). La sfârșitul anului I a obținut calificativul "eminent". Ca și la Gimnaziul din Bistrița, a manifestat o înclinație deosebită pentru studiul limbilor străine. La Brașov, a apărut povestea "Armeanul neguțător și fiul său Gherghel", folclor prelucrat de Vasile Rebreanu (într-o colecție pentru copii). În 1902, după abateri de la regulamentul militar al școlii, a fost retrogradat din funcția de chestor. La sfârșitul celui de-al doilea an de școală, a primit doar "distincția simplă". În
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
istorie a arheologiei ("Istoria arheologiei", 1877) și a unei monografii dedicate tezaurului de la Pietroasa descoperit în perioada profesoratului său. ("Le Trésor de Pétrossa. Étude sur l'orfèvrerie antique", Tome I-III, Éditions J. Rothschild, Paris, 1887-1900). A publicat studii de folclor despre cântecele Europei răsăritene ("Cântecele poporane ale Europei răsăritene, mai ales în raport cu țara, istoria și datinile românilor", 1861; "Răsunete ale Pindului în Carpați"). A publicat studii de istorie literară dedicate literaturii din secolul al XVIII-lea ("Poeții Văcărești", "Mișcarea literară
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
fondator al arheologiei în România și istoric, Alexandru Odobescu a scris o proză admirabilă în eleganță și puritate. A priceput, ca și Junimea, că literatura adevărată trebuie să exprime sufletul poporului român așa cum se reflectă în istorie, în limbă, în folclor. Cu drept cuvânt, Maiorescu, care-l stima mult, îl privea ca pe unul din ai lor. Și Odobescu se opusese fanteziilor etimologice ale Academiei și chiar reușise să publice un dicționar opus celui al lui Laurian și Massim. Primul său
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
chemați a purta împreună tot noi, opinca, o stâncă pe umerele noastre". Prima parte a operei lui Creangă o formează precum am vazut, mai mult reproducerea producțiunilor poporane. Ne-am înșela însă dacă l-am socoti ca un culegător de folclor: trebuie să-l privim ca pe unul ce a trăit la țară, a supt oarecum sucul acestei literaturi poporane și apoi a dat drum liber fanteziei sale. De aceea basmele și poveștile lui, deși înfățișează în mod admirabil spiritul poporului
Ion Creangă () [Corola-website/Science/297626_a_298955]
-
știința și creațiunile sale simple, naive, dar adeseori străbătute de un spirit vast și genial, pe care numai mulțimile și popoarele îl pot avea“". Redactorul "Revistei noi" era la curent cu cele mai de seamă și mai noi teorii de folclor comparat. Prin studiul din "Columna lui Traian" (1882), intitulat "Doina. Originea poeziei poporane la români", Delavrancea se referă la Dimitrie Cantemir, care în "" dădea o primă explicație a cuvântului "doină", intuind un strâns raport de interdependență dintre om și natură
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
români", Delavrancea se referă la Dimitrie Cantemir, care în "" dădea o primă explicație a cuvântului "doină", intuind un strâns raport de interdependență dintre om și natură, pe care cântecul popular îl reflectă atât de pregnant. Cel mai important studiu de folclor se intitulează "Verbul plastic în creațiile poporane" ("Șezătoarea", 1929), dezvăluind "„spiritul analitic original, acuitatea observației, cunoștințele multilaterale și adânci ale scriitorului“" (Al. Săndulescu), așa cum va dovedi și studiul "Din estetica poeziei populare" (1913), discurs de recepție cu ocazia alegerii sale
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
despre " Logica în creațiunile populare" și " Logica în cântecele populare ale românilor", pregătind într-un anume mod, substanța discursului de recepție de la primirea în Academie. Oratorul s-a afirmat și în calitate de conferențiar la Universitatea din București într-un curs de folclor, în 1893, "„primul ținut de pe o catedră universitară din București“". Ajuns în Parlament, într-o singură stagiune a luat cuvântul de peste 56 de ori, cu o vibrație unică în sprijinul ideii de dreptate și de prosperitate a țăranului român, pentru
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
a avea adâncimea satirică și arta neîntrecută a lui Caragiale, proza creatorului lui se înscrie în buna tradiție a nuvelisticii românești înregistreate până în acest moment, în ciuda unei interesante oscilații între diversele curente și metode literare. Interesat de linia melodică a folclorului românesc, temperamental un liric, scriitorul cultivă în același timp o proză realistă a observației vieții, cu o expresie crudă, adoptată ca formă de renunțare la formele idilice ale existenței. Delavrancea respinge „naivitățile romantice“, în numele unei preferințe pentru „autenticitatea“ naturalistă, care
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
ideea unei posibile existențe a unui templu dedicat venerării lui Apollo. După ultimele cercetări este posibil să fie vorba de aceeași construcție cu mausoleul lui Achile, care a fost transformat în templu. Mai târziu același templu păgân va apărea în folclorul românesc sub numele de „Biserica cu 9 altare”. După perioadele de stăpânire grecească și romană, insula Șerpilor ajunge în stăpânirea themei bizantine “Paradunavon“, mai apoi a genovezilor, iar ulterior a lui Dobrotici și a lui Mircea cel Bătrân. În Cronica
Insula Șerpilor () [Corola-website/Science/297700_a_299029]
-
decembrie 1911, p. 38-40. CARACOSTEA 1909: D. Caracostea, "Poezia română de azi", în „Conferințele "Vieței nouă"”, Seria întâi, 1909, București, Ed. Vieței Nouă, 1910, pp. 122-125. CARACOSTEA 1940: D. Caracostea, "Semnificația lui Titu Maiorescu", București, Institutul de istorie literară și folclor, 1940, p.20. CARACOSTEA 1988: D. Caracostea, "Scrieri alese", Editura Minerva, București, 1988 CAZACU 1967: Mihai Cazacu, "Ștefan Petică, teoretician literar", în „Analele Universității din Timișoara”, Seria Științe Filologice, V, 1967, pp.103-115. CARDAȘ 1937: Gh. Cardaș, "Poezia românească dela
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
medalii critice), în „Mișcarea literară”, 1925, II, nr. 16, 28 februarie 1925, p. III. PERPESSICIUS 1928: Perpessicius, "Mențiuni critice", I, București, Casa Școalelor, 1928, pp. 140-141. PERPESSICIUS 1957: Perpessicius, "Ștefan Petică în lumina noilor manuscrise. Mențiuni de istoriografie literară și folclor", ESPLA, 1957, pp.134-148. PERPESSICIUS 1967: Perpessicius, Ștefan Petică: Cavalerul negru, în „Opere”, II, București, Ed. pentru Literatură, 1967, pp. 78-80. PETCU 2012: Marian Petcu, "Istoria jurnalismului din România în date. Enciclopedie cronologică", Editura Polirom, Iași, 2012 PETROVICI: I., Petrovici
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
lor medievală sau pentru castelele aflate în apropiere, numeroase orașe transilvănene precum Sibiu, Brașov, Sighișoara, Cluj-Napoca sau Târgu Mureș au devenit importante puncte de atracție pentru turiști. De curând s-a dezvoltat și turismul rural ce se concentrează asupra promovării folclorului și tradițiilor. Principalele puncte de atracție le reprezintă Castelul Bran, mănăstirile pictate din nordul Moldovei, bisericile de lemn din Transilvania ori Cimitirul Vesel din Săpânța. România oferă și atracții turistice naturale, precum Delta Dunării, Porțile de Fier, Peștera Scărișoara și
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]