8,186 matches
-
este indicat numai de acordul cu alte cuvinte (de exemplu pronumele personale de persoana a II-a), altele sunt neutre, anume cele care se referă la o propoziție sau la un verb la infinitiv (de exemplu pronumele demonstrativ "cela" „această”). Franceză modernă, ca și celelalte limbi romanice în afară de română, nu cunoaște declinarea, ci doar câteva vestigii ale ei în domeniul pronumelui personal. Nu toți determinanții abstracți și toate părțile de vorbire nominale din franceză au corespondenți exacți în română. Astfel sunt
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
infinitiv (de exemplu pronumele demonstrativ "cela" „această”). Franceză modernă, ca și celelalte limbi romanice în afară de română, nu cunoaște declinarea, ci doar câteva vestigii ale ei în domeniul pronumelui personal. Nu toți determinanții abstracți și toate părțile de vorbire nominale din franceză au corespondenți exacți în română. Astfel sunt articolul partitiv și pronumele adverbiale. Spre deosebire de cele din română, adjectivele pronominale posesive și demonstrative franceze au forme cu totul deosebite de pronumele corespunzătoare. Substantivele sunt în general precedate de un determinant abstract. În
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
au corespondenți exacți în română. Astfel sunt articolul partitiv și pronumele adverbiale. Spre deosebire de cele din română, adjectivele pronominale posesive și demonstrative franceze au forme cu totul deosebite de pronumele corespunzătoare. Substantivele sunt în general precedate de un determinant abstract. În franceză sunt cinci categorii de cuvinte folosite aproape exclusiv că determinanți abstracți: articolele hotărât, nehotărât și partitiv, precum și adjectivele pronominale posesiv și demonstrativ. În afara acestora mai sunt și cuvinte care funcționează uneori că determinanți abstracți, alteori că pronume sau că substantive
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
determinanți abstracți, alteori că pronume sau că substantive. Astfel sunt numeralele, adjectivul/pronume interogativ și adjectivele/pronume nehotărâte. În această secțiune se tratează cuvintele folosite numai că determinanți abstracți, iar celelalte sunt tratate în secțiunile dedicate ultimelor trei categorii. În franceză numai unul dintre determinanții hotărât, nehotărât, partitiv, posesiv sau demonstrativ poate fi folosit în același timp cu un substantiv. În gramaticile limbii franceze sunt luate în seamă trei articole: hotărât, nehotărât și partitiv. Cele două din urmă se înlocuiesc în
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
partitiv, posesiv sau demonstrativ poate fi folosit în același timp cu un substantiv. În gramaticile limbii franceze sunt luate în seamă trei articole: hotărât, nehotărât și partitiv. Cele două din urmă se înlocuiesc în unele cazuri cu prepoziția "de". În franceză, articolele hotărâte sunt proclitice. Există trei forme: "le", "la" și "leș", primele două putând fi elidate, deci luând formă "l’". Exemple: le garçon" „băiatul”, la fille" „față”, l’homme" „bărbatul”, l’épouse" „soția”, leș garçons" „băieții”, leș filles" „fetele”, leș
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
Je veux aller au match" „Vreau să merg la meci”, "Pierre va aux États-Unis" „Pierre merge în Statele Unite”, "Je viens du théâtre" „Vin de la teatru”, "Mărie est rentrée des Pays-Bas" „Mărie s-a întors din Olanda”. Că în română, în franceză sunt trei articole nehotărâte: un garçon" „(un) băiat”, une fille" „(o) față”, des garçons" „(niște) băieți”, des filles" „(niște)” fete, "des enfants" „(niște) copii”. Diferența este că în franceză, față de română, articolul nehotărât este totdeauna obligatoriu înaintea substantivelor comune numărabile
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
Pays-Bas" „Mărie s-a întors din Olanda”. Că în română, în franceză sunt trei articole nehotărâte: un garçon" „(un) băiat”, une fille" „(o) față”, des garçons" „(niște) băieți”, des filles" „(niște)” fete, "des enfants" „(niște) copii”. Diferența este că în franceză, față de română, articolul nehotărât este totdeauna obligatoriu înaintea substantivelor comune numărabile, inclusiv atunci când în română nu se folosește: "Îl y a des enfants dans la cour" „Sunt (niște) copii în curte”, " Ton enfant est un garçon ou une fille ?" „Copilul
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
apropierea, a doua - depărtarea: "cette balle-ci" „mingea această (de aici), "cette balle-là" „mingea aceea” (mai pe larg despre folosirea acestor particule, vezi mai jos secțiunea Pronumele demonstrativ). După cum se vede din exemple, nici acest determinant nu se poate folosi în franceză împreună cu articolul hotărât. Substantivul francez prezintă dificultăți pentru un nenativ mai ales în ceea privește genul sau, formarea femininului celor animate și a pluralului: Substantivul se caracterizează și în franceză prin categoria genului gramatical, dar acesta poate fi numai masculin
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
din exemple, nici acest determinant nu se poate folosi în franceză împreună cu articolul hotărât. Substantivul francez prezintă dificultăți pentru un nenativ mai ales în ceea privește genul sau, formarea femininului celor animate și a pluralului: Substantivul se caracterizează și în franceză prin categoria genului gramatical, dar acesta poate fi numai masculin sau feminin. Genul substantivului se distinge mai rar că în română numai din formă substantivului, dar se distinge în general din formă cuvintelor cu care se acordă. Există totuși terminații
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
festivaluri”. Pluralul substantivelor care la singular se termină în s, x sau z nu se distinge nici în scris de singular: "un pays / des pays" „țară / țări”, "une noix / des noix" „nucă / nuci”, "un nez / des nez" „nas / nașuri”. În franceză sunt numeroase prenume duble care se folosesc totdeauna împreună: "Jean-Paul" (masculin), "Marie-Françoise" (feminin). În cazul celor bărbătești, unul dintre ele poate fi "Mărie", specific feminin. Acesta urmează de regulă prenumele masculin ("Jean-Marie"), dar nu totdeauna. Sunt și bărbați cu prenumele
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
mai pune probleme referitoare la acordarea să și la gradele sale de comparație. Formarea femininului are loc cu adăgarea la forma de masculin a unui "-e" care a fost pronunțat până la o anumită perioadă a istoriei limbii, dar care în franceză modernă este de regulă mut. În vorbire, femininul se distinge, la substantivele care la masculin se termină în consoana (deci nu și la cele care se termină în vocală orală) prin faptul că majoritatea consoanelor finale de la masculin devin pronunțate
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
italiens" „un oraș și un sat italian”. O excepție de la regulă este lipsa acordului adjectivului "grand" „mare” în unele cuvinte compuse devenite arhaice, precum "une grand-mère" „o bunica” sau "ce n’est pas grand-chose" „nu e mare lucru”, deoarece în franceză veche "grand" avea doar această formă la singular. Altă excepție este cazul numelui predicativ într-una din construcțiile de scoatere în evidență din limba vorbită. Astfel construcția fără scoatere în evidență "Cette invitation est très gentille" „Invitația aceasta e foarte
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
beaucoup" înaintea lui "plus/moins": "C’est bien/beaucoup plus intéressant" „E mult mai interesant”. Privitor la locul adjectivului calificativ în grupul substantival, vezi articolul Sintaxa limbii franceze, secțiunea Grupul substantival cu atribut(e). Principalele specii de numeral sunt în franceză, ca și în română, cel cardinal, cel ordinal și cel fracționar. Mai sunt și unele numerale care exprimă o cantitate aproximativa cu ajutorul unor sufixe specifice. Numeralul cardinal poate fi folosit și că determinant, si ca substantiv: "J’ai deux vélos
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
fixe, precum verbul "s’en aller" „a se duce”: "Je m’en vais" „Mă duc”. Privitor la locul acestor pronume, vezi secțiunile Propoziția afirmativa ce conține și părți de vorbire neaccentuate și Propoziția imperativa din articolul Sintaxa limbii franceze. În franceză, formele pronumelor posesive sunt diferite de cele ale adjectivelor posesive (vezi mai sus secțiunea Determinanți abstracți) și sunt aproape totdeauna precedate de articol hotărât: Exemple în propoziții: "Notre appartement est plus grand que le leur „Apartamentul nostru este mai mare
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
diferențe esențiale în procedeele (topica, prozodie, construcții) prin care se exprimă rolul de tema și de remă al diferitelor părți ale propoziției și prin care se scoate în evidență una sau alta dintre ele. Privitor la propoziția interogativa, specific pentru franceză este ca o anume întrebare totală sau parțială poate avea de cele mai multe ori nu o singură construcție, ci două, trei sau patru. Pentru propoziția negativă este caracteristic faptul că în limba standard se bazează aproape totdeauna pe cuvântul negativ "ne
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
substantival poate fi: Grupului substantival îi pot aparține în afara determinantului/determinanților și unul sau mai multe atribute. Acestea pot fi adjectivale, substantivale sau pronominale, ultimele două totdeauna cu prepoziție. Atributul adjectival se acordă în gen și număr cu substantivul. În franceză este complexă chestiunea locului atributului adjectival față de substantiv. De cele mai multe ori, locul atibutului adjectival este după substantiv, unele putând stă numai după acesta. Acestea sunt așa-numitele „adjective de categorizare”: "un horăire ferroviaire" „mers al trenurilor”. Sunt multe adjective al
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
articol, decât la plural, daca desemnează o întreagă familie, ca în română (de exemplu „Ioneștii”): "Dupont travaille chez nous" „Dupont lucrează la noi”, dar "Leș Dupont habitent au premier étage" „Familia Dupont locuiește la etajul întâi”. De notat că în franceză numele nu se pune la plural. Cele mai multe nume de orașe se folosesc tot fără articol: "Paris", "Bucarest" etc. Excepții: "Le Havre", "La Rochelle" etc. Dintre numele de țări, doar câteva nu primesc articol, de exemplu "Israël" „Israel”. Mai multe nume
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
feluri de complemente, ordinea acestora este complement direct + complement indirect + complement circumstanțial: "Leș enfants ont acheté des fleurs à leur maman à l’occasion de la fête des Mères" „Copiii i-au cumpărat flori mamei lor cu ocazia Zilei mamelor”. În franceză nu există propoziție fără subiect exprimat prin cuvânt aparte, în afară propoziției imperative. De aceea, daca subiectul nu este exprimat printr-un cuvânt accentuat, atunci este exprimat printr-un pronume neaccentuat. Și complementele pot fi exprimate prin pronume neaccentuate, și
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
canonice în necanonica implică numai schimbări de topica și prozodice (de accentuare și de înălțime a vocalei accentuate). Acest procedeu este mai puțin frecvent în franceză decât în română, deoarece topica acestui tip de propziție este mai puțin liberă în franceză. Cu construcții implicând cuvinte suplimentare În franceză, propoziția necanonica diferă de cele mai multe ori de cea canonica nu numai prin trăsături de topica și prozodice, ci concomitent cu acestea prin construcții realizate cu unele cuvinte suplimentare. În una din aceste construcții
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
topica și prozodice (de accentuare și de înălțime a vocalei accentuate). Acest procedeu este mai puțin frecvent în franceză decât în română, deoarece topica acestui tip de propziție este mai puțin liberă în franceză. Cu construcții implicând cuvinte suplimentare În franceză, propoziția necanonica diferă de cele mai multe ori de cea canonica nu numai prin trăsături de topica și prozodice, ci concomitent cu acestea prin construcții realizate cu unele cuvinte suplimentare. În una din aceste construcții, ultima vocală accentuată din tema are o
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
scoatere în evidență este "c’est" + parte de propoziție (inclusiv grup de cuvinte) de scos în evidență + pronumele relativ "qui/que". Aceasta constituie totodată și atribuirea rolului de remă. Construcția cu "qui" scoate totdeauna în evidență subiectul. De alfel, în franceză, acesta nu poate fi scos în evindență în vorbire prin simpla accentuare mai puternică: "C’est cette découverte qui allait révolutionner la physique moderne" „Această descoperire (este cea care) urma să revoluționeze fizică modernă”. Dacă subiectul este la plural, primul
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
la chambre à côté de la mienne, de sorte que je puisse recevoir des visites sans le déranger" „L-am instalat în camera de lângă a mea, astfel încât să pot primi vizite fără să-l deranjez”. Specificul acestei subordonate este că în franceză modernă formă predicatului sau este limitată la patru timpuri ale modului indicativ. Conjuncția "și" „dacă” introduce unul din tipurile de propoziții circumstanțiale condiționale. Ea admite folosirea perfectului compus în mod corespunzător cu folosirea să în română: "Și tu es né
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
din română dacă procesele din frază sunt situate în prezent ("Și le livre n’est pas disponible, vous n’avez qu’à le commander" „Dacă nu e disponibilă cartea, puteti s-o comândați”), dar tot indicativul prezent se folosește în franceză și dacă procesele se situează în viitor: "Și le bébé a encore de la fièvre ce soir, îl faudra appeler un médecin" „Dacă bebelușul va mai avea febră deseară, va trebui să chemăm un medic”. Dacă este vorba de o condiție
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
vorbește”. În frază franceză, predicatul subordonatei nu exprimă totdeauna la fel ca în cea românească simultaneitatea, anterioritatea și posterioritatea procesului față de cel din principala, atunci când predicatul principalei este la un timp trecut, adică concordanță timpurilor este mai puțin liberă în franceză decât în română. Atunci cand predicatul principalei este la prezent sau la viitor, nu există deosebiri între franceză și română, în afară de faptul că în franceză sunt în plus două forme temporale care exprimă anterioritatea, respectiv posterioritatea față de timpul din principala. Predicatul
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
atunci când predicatul principalei este la un timp trecut, adică concordanță timpurilor este mai puțin liberă în franceză decât în română. Atunci cand predicatul principalei este la prezent sau la viitor, nu există deosebiri între franceză și română, în afară de faptul că în franceză sunt în plus două forme temporale care exprimă anterioritatea, respectiv posterioritatea față de timpul din principala. Predicatul subordonatei indică raporturile temporale în modul următor: Dacă predicatul principalei este la un timp trecut, în locul formelor temporale de mai sus ale predicatului subordonatei
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]