8,779 matches
-
daca oricum e vidat de varianta să cronologică, e privit ca mediu elastic, subiectiv, asemeni unui “event loop” care poate fi accesat în multitudinea pliurilor sale, inclusiv ca viitor care s-a întâmplat deja. Ciberspațiul este modelul digital al unei geografii reale, nu prin raporatare la un referent, ci prin consistentă și determinări. Acest spațiu familiarizează individul cu lipsa de volum și materie, permite inclusiv pendularea eului între diferite praguri ale conștiinței sale. Situată între două dimensiuni : “The body is your
Cyberpunk () [Corola-website/Science/302951_a_304280]
-
Asiei de granițele nordice ale Arabiei Saudite și Kuwaitului. Următoarele țări sunt considerate o parte a Peninsulei Arabice: Cu excepția Yemenului, aceste țări sunt printre cele mai bogate din lume pentru populația lor redusă, datorită rezervelor mari de hidrocarburi. În funcție de particularitățile geografiei și climei, autorii greci și romani au dat nume sugestive regiunilor Arabiei. În perioada elenistică, zona era cunoscută sub numele de "Arabia" sau "Aravia". Romanii au utilizat denumiri diferite pentru trei regiuni distincte: Arabia Petraea (ce cuprindea sudul actualului stat
Peninsula Arabică () [Corola-website/Science/302983_a_304312]
-
cu perșii au făcut ca Grecia să fie locul de naștere al studiului istoriei. Herodot din Hallicarnas ( în limba greacă: Ήροδοτος, Herodotos, n. 484 î.e.n. - d. cca. 425 î.e.n.) este considerat a fi "părintele istoriei (de către Cicero), al jurnalismului și geografiei". Acesta a făcut o imensă „anchetă”, sensul grecesc al cuvântului fiind „istorii”. El a realizat o carte de istorie universală, atotcuprinzătoare, abordând toate problemele societății (istoricii de mai târziu se vor limita la istoria politico-militară). Cartea sa, "Istorii" este o
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
dar reprezintă, în același timp, o sursă de informare. În epoca romană au existat și istorici greci. Astfel, Diodorus Siculus (90-30 î. e.n.) a scris "Biblioteca istorică" (operă compusă din 40 de cărți, cu 3 părți principale). Cărțile 1-6 ne prezintă geografia și informații culturale despre Egipt, Mesopotamia, India, Europa; cărțile 7-17: istoria lumii de la Războiul Troian la Alexandru cel Mare, iar cărțile 18-40: istoria lumii de la Alexandru cel Mare la Caesar. Au fost păstrate cărțile 1-5, 10-20, plus câteva fragmente. Strabon
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
cel Mare, iar cărțile 18-40: istoria lumii de la Alexandru cel Mare la Caesar. Au fost păstrate cărțile 1-5, 10-20, plus câteva fragmente. Strabon din Pont (64/63 î. e.n.-24 e.n.) a scris "Istoria" (l-a avut model pe Polybius ) și "Geografia" ( în care prezintă informații istorice, geografice, culturale despre Europa ). Plutarh (46-127), născut în Cheroneea (Beoția), dar care a studiat la Atena, a scris "Vieți paralele" (46 biografii, grupate în 23 de paralele greco-romane), o lucrare cu caracter anecdotic, din care
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
al IX-lea la Carol al VIII-lea, în 13 cărți) despre politicile vremii, refuzul moralei și importanța rezultatelor în politică. Jean Bodin (1530-1596) a scris i"Șase cărți asupra Republicii", despre determinismul climatic și cheia diferitelor forme de guvernare (geografia și clima), considerându-i pe cei de la sud ca fiind cei mai supuși, pe nordici ca fiind cei mai greu de stăpânit și pe cei din mediul temperat ca fiind cei mai echilibrați, încadrându-i aici pe francezi. Étienne Pasquier
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
al progresului spiritului uman". David Hume (n. 26 aprilie 1711 - d. 25 august 1776), un filozof, istoric și economist scoțian, un adept al empirismului, unul dintre reprezentanții cei mai de seamă ai Iluminismului scoțian, a scris, în "Istoria Angliei", că geografia și clima influențează caracterul națiunilor. William Robertson (19 septembrie 1721-11 iunie 1793), istoric scoțian, a scris "Istoria Scoției" și "Istoria Regatului împăratului Carol al V-lea". Edward Gibbon (n. 27 aprilie, 1737- d.16 ianuarie 1794) a fost un istoric
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
remarcat Joachim Lelewel (1786-1861), care a fost profesor de istorie în Polonia cucerită de Rusia, la Vilnius, și care a participat la revoluția poloneză din 1830. După represiunea rusească s-a refugiat în Franța și Belgia, scriind, în limba franceză, "Geografia Evului Mediu", "Istoria Poloniei" și "Polonia în Evul Mediu". Franța a traversat o perioadă de evoluții politice, de la revoluția franceză din 1789 și instaurarea dictaturii iacobine din 1793, la proclamarea imperiului napoleonian în 1804 și, ulterior, la revoluția din iulie
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
unei companii comerciale britanice. A contribuit, alături de ceilalți colecționari britanici, la crearea unei imense colecții de artă asiriană și babiloniană de la British Museum. În 1855 a revenit în Marea Britaniei, devenind membru al parlamentului și președinte al Societății Regale de Geografie. Heinrich Schliemann (1822-1890) a fost descoperitorul cetăților Troia și Micene, fiind considerat întemeietorul arheologiei moderne. A fost fascinat, din copilărie, de Iliada și Odiseea, într-un moment în care nimeni nu credea în conținutul lor istoric. A avut o tinerețe
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
la Universitatea din Dijon și la cea din Strassbourg, precum și la College de France și la Ecole Pratique des Hautes Etudes. În 1911 a publicat "Filip al II-lea și Franche Comte", în 1922 - "Pământul și evoluția umană", tratând influența geografiei asupra omului și legătura dintre geografie și istorie. În 1928 a scris "Martin Luther", studiind raportul dintre individ și colectivitate, iar în 1942 a scris " Problema necredinței în secolul XVI. Religia lui Rabelais". Marc Bloch (1886-1944) a fost profesor de
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
cea din Strassbourg, precum și la College de France și la Ecole Pratique des Hautes Etudes. În 1911 a publicat "Filip al II-lea și Franche Comte", în 1922 - "Pământul și evoluția umană", tratând influența geografiei asupra omului și legătura dintre geografie și istorie. În 1928 a scris "Martin Luther", studiind raportul dintre individ și colectivitate, iar în 1942 a scris " Problema necredinței în secolul XVI. Religia lui Rabelais". Marc Bloch (1886-1944) a fost profesor de istorie la Universitatea din Strasbourg (din
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Istorie totală" are punctul de plecare în lucrarea "Filip II și Franche Comte", prezentând aspectele sociale, conflictele politice, viața cotidiană, viața provincială, ofensiva absolutismului. Politicul nu e eliminat, dar i se reduce importanța. Istoria structurală exprimă legăturile dintre componentele societății. Geografia și istoria devin o strânsă legătură, istoria transformându-se în geoistorie, concentrându-se pe legăturile dintre om și mediu, asupra comportamentelor demografice, economice și sociale. Istoria comparativă propune depășirea frontierelor artificiale moderne pentru că modelul istoriilor naționale nu se puteau aplica
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
a devenit membru al Academiei Franceze. În 1979 îi apare lucrarea "Civilizația materială, economie și capitalism. Secolele XV-XVIII". Mai apar "Schimburile cotidianului", "Jocurile schimbului" și "Timpul lumii". A realizat emisiuni TV, răspândind ideile sale despre istorie. A pus accent pe geografie și economie, fiind propus pentru premiul Nobel pentru economie. Braudel folosește geografia ca pe o știință a spațiului unei societăți, înțelegând importanța geografiei pentru a aduce în discuție influența spațiului asupra perioadelor de război și pace, asupra comerțului, importanța drumurilor
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
materială, economie și capitalism. Secolele XV-XVIII". Mai apar "Schimburile cotidianului", "Jocurile schimbului" și "Timpul lumii". A realizat emisiuni TV, răspândind ideile sale despre istorie. A pus accent pe geografie și economie, fiind propus pentru premiul Nobel pentru economie. Braudel folosește geografia ca pe o știință a spațiului unei societăți, înțelegând importanța geografiei pentru a aduce în discuție influența spațiului asupra perioadelor de război și pace, asupra comerțului, importanța drumurilor comerciale, bolile generate de climă. A schimbat perspectiva asupra timpului istoric, refuzând
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
schimbului" și "Timpul lumii". A realizat emisiuni TV, răspândind ideile sale despre istorie. A pus accent pe geografie și economie, fiind propus pentru premiul Nobel pentru economie. Braudel folosește geografia ca pe o știință a spațiului unei societăți, înțelegând importanța geografiei pentru a aduce în discuție influența spațiului asupra perioadelor de război și pace, asupra comerțului, importanța drumurilor comerciale, bolile generate de climă. A schimbat perspectiva asupra timpului istoric, refuzând și denunțând "istoria evenimențială" sau "istoria-bătălie" în favoarea unei istorii profunde, întinse
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
geoistoria. A definit economia-univers prin trei pași: definirea spațială, orașul cu vocație universală, precum și tipurile de economii (economie bogată de centru și economii sărace și periferice). Inegalitățile de dezvoltare economică asigură prosperitatea ansamblului economiei-univers. Conceptul de economie-univers arată interdependența dintre geografie și economie în privința scrierii istoriei. Discursul istoric s-a bazat pe înțelegerea economiei, iar economia-univers era definită geografic, ca un sistem unitar, funcțional, articulat. Braudel a numit modul de funcționare a economiei-univers ca un sistem arterial care distribuie sângele în
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Annales", profesor la universitățile din Lyon, Besancon, Aix-en-Provence, la College de France și membru al academiei franceze. A scris "Orientările cercetărilor istorice în Franța", reținând atenția limbajului și paradigma istoriografică specifică istoriei: durata lungă, punând în evidență legăturile istoriei cu geografia, apărând istoria regională. Îmbină istoria cu antropologia și utilizează metode matematice în cadrul istoriei economice și demografiei istorice. Folosește metode statistice, grafice pentru analiza evoluțiilor economice și demografice. Se orientează mai mult după urmele existenței umane decât după capodopere, îmbinând istoria
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
remarcându-se biserica din Alunișul, cu hramul "Cuvioasa Parascheva", ctitorie din anii 1812-1813 a logofătului Ștefan Bellu. Ilie Popescu-Spineni (n.14 octombrie 1894, Cuza-Vodă, j. Olt - d. 29 septembrie 1964, București), reputat profesor de drept, membru al "Societății Regale de Geografie" și al Societății "Histoire du Droit" din Paris, conferențiar de înaltă ținută și autor a circa 20 de lucrări de specialitate. Ion Marin Iovescu (n. 6 august 1912, Vineți, j. Olt - d. 9 august 1977, Bughea de Sus, j. Argeș
Comuna Spineni, Olt () [Corola-website/Science/298965_a_300294]
-
în România în 1884, apoi se întoarce în țara natală unde își continuă liceul la Düsseldorf, urmează cursurile Universității din Leipzig și Școala superioară de Științe Politice și Economice din Tübingen. Învață totodată cu profesorul Păun limba, literatura, istoria și geografia românilor, instruindu-se totodată și din punct de vedere militar. Își însușește limbile franceză, engleză și rusă, iar româna îi devine familiară, ținând cont că va fi în viitor regele românilor. Iată portretul făcut de profesorul V.D. Păun : "bălai, năltuț
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
cinismul și disprețul față de motivația umană, caracteristice lui Mazarin. Educația formală a lui Ludovic nu a fost neglijată, cu toate că era mărginită, așa cum era, de altfel, cea mai mare parte a educației aristocratice: ceva istorie antică, dar puțină istorie modernă, puțină geografie și matematică, o cunoaștere temeinică a limbii spaniole și a celei italiene; a învățat să vorbească și să scrie excelent în limba franceză. A fost învățat să călărească, să tragă cu armele de foc și să danseze, lucruri pe care
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
mărirea blindajului mărește greutatea, deci, micșorează mobilitatea; mărirea puterii de foc utilizând un tun de mare calibru reduce cantitatea de muniție și stabilitatea in timpul tragerii sau al deplasării. Alegerea unui compromis depinde de diferite aspecte, incluzând strategii militare, buget, geografie, voință politică și posibilitatea de a vinde tancuri altor țări. Țări cu tradiție în fabricarea tancurilor: Din Primul Război Mondial, arma principală a tancului a fost tunul. Terminologia exprimă calibrul și lungimea. De exemplu, tunul M1A1 Abrams este Rheinmetall M256
Tanc () [Corola-website/Science/298932_a_300261]
-
Frontul de răsărit a fost teatrul de război al primului război mondial din Europa Centrală și Răsăriteană. Termenul este în contrast cu acela frontul de vest. În ciuda separării geografice, evenimentele de pe cele două teatre de luptă s-au influențat puternic între ele. Geografia răsăritului Europei a jucat în general un rol cheie în modul de desfășurare a luptelor pe fontul de răsărit. Strict din punct de vedere geografic, fronturile de vest și de răsărit erau foarte asemănătore, diferența principală fiind nivelul dezvoltării economice
Frontul de răsărit (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/304694_a_306023]
-
Politehnică și apoi, la Școala Națională de Poduri și Șosele din Paris, pe care a absolvit-o ca inginer de mine. În timpul studenției a dat meditații pentru a-și plăti cursuri suplimentare la Sorbona în domeniul fizicii, chimiei, meteorologiei, geologiei, geografiei și etnografiei. Popper avea o afinitate deosebită pentru limbi, el vorbea fluent româna, germana, idiș, engleza, spaniola (castiliana), portugheza și franceza și avea noțiuni de italiană, latină și greacă. După absolvirea universității pleacă, în căutarea unei slujbe, la Constantinopol, de unde
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
slujbe, la Constantinopol, de unde ajunge în Egipt, unde lucrează la întreținerea Canalului Suez. Călătorește apoi prin Orientul Mijlociu ajungând până în India, China și Japonia. Cu prilejul acestor călătorii, ca și în tot restul vieții, întreține o strânsă corespondență cu secția de geografie a Academiei Române. În anul 1881 revine în România pentru ca să-și viziteze familia și să-și reglementeze documentele și statutul de cetățean romăn. Deși născut la București, din părinți născuți și ei, pe meleagurile românești, pe baza disputatului articol 7 din
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
iar spălarea acestuia o realizează periodic valurile enorme de pe țărmul Oceanului”". Presa argentineană, ziarele "La Nación" și "La Prensa", împreună cu alte periodice, anunță pe larg că inginerul Julius Popper va organiza prima sa conferință publică sub auspiciile Institutului Argentinian de Geografie (în ) și la 5 martie 1887, prin cuvinte simple și convingătoare, și înarmat cu o colecție mare de fotografii, hărți, arme, ustensile indigene și mostre de nisip aurifer aduse din Țara de Foc, a trezit un interes nesperat de participare
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]