9,802 matches
-
a invoca ritualul nupțial: „La Mărul-rotat,/ La Câmpu-rourat,/ Unde mi se bat/ Doi pui de vulturi,/ Doi puișori suri,/ Sus într-un norel/ P-un fulg d-aurel”. El este menit a fi purtat ca podoabă distinctivă, transformând fecioara întrun ideal marital: „Fata să mi-l poarte,/ Fetiță,/ ’N cosiță,/ Rar,/ La zile mari”. Valorificarea în plan estetic are o implicație puternică. „Fulgul de aur sugerează prima scânteie a focului solar, atât la începutul zilei, cât și la începutul noului ciclu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ascultător un martor al vizualizării și-l convinge iremediabil de fabulosul spațiului în care neofitul (fratele cel mic este singurul care reușește) a ajuns. Imaginea paradisiacă este în acord cu mentalul păstoresc, pe de o parte, căci reprezintă un loc ideal pentru pășunat - un șes cu iarbă multă pe marginea unei ape curgătoare, dar, pe de altă parte, semnifică trecerea dincolo de granița lumii marcată precis de o apă. Același spațiu caracterizat de vegetal și acvatic îl întâlnim într-un descântec care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
inițiator pentru voinicul care i-a ținut piept. Regimul vânătorii leului este diferit însă și are semnificații mai ample față de vânătoarea cerbului, datorate specializării figurii mitice a fiecăruia. Cerbul este pândit, ucis cu arme și întemeiază o lume după „scenariul ideal” al sacrificiilor, pe care l-a semnalat Mircea Eliade. Leul are o aureolă de hierofanie iar capturarea lui așază sub o zodie fastă lumea, prin actualizarea ordinii primare. În cadrul stihiilor telurice, ciutele au un regim special, sesizat de toate comentariile
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Casa fetelor care torc în noaptea rituală se află întotdeauna la marginea satului care figurează spațial îndepărtarea de statutul uman obișnuit și statutul incert, periculos al neofiților. Acolo, ele grijesc firul lumii și conștientizează sub efectul coborârii în mit capacitatea ideală a propriei ființe. Legământul înche¬iat este activat doar de ritualul consecutiv inițierii, nunta: „- Eu numai pe împăratul l-aș lua, căci numai lui i se cuvine să aibă copii de aur cum o să fac eu”. Recluziunea și gestul cosmocrator
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
olfactivă extremă, dulceața mirosului marcând atât apogeul inițierii nubile, cât și al lumii regenerate de fata - floare. Textele poetice folosesc în mod constant rima florisurori, dincolo de principiul muzicalității asocierea conține legătura magică dintre cele două tipuri de existență, al căror ideal comun îl constituie frumusețea rodnică. Un alt glas al identității feminine aparține avimorfului, ca formă a aspirației uraniene, în cântecul de Lioară: „Celuță, celuță,/ Pasăre murguță,/ Ce te jelcuiești/ Zâua pă garduri/ Noaptea pân vaduri?/ - Cum n-oi jelcui,/ Că
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cumpătu de albină,/ Eu cu ea te-oi dărui” (Bumbuiești - Vâlcea). Înrudirea cu soarele, atributele divine și calitățile preluate de la o specie sacră indică adevăratul motiv al incursiunii eroice, înfruntarea fiarei distructive nefiind altceva decât modalitatea de obținere a miresei ideale. O altă voce autoritară aparține unui animal subsumat și el simbolisticii solare. Cerbul ce provoacă revărsarea apelor i se adresează flăcăului, pentru a marca simbolic începutul de lume: „Intră-n râu și până-n brâu/ Și de corn tu să m-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a corporalității mixte, ce permite armăsarului să se integreze în ambele dimensiuni. Pe jumătate sacru, animalul mijlocește accesul vizual în rama potcoavei, cunoscută pentru funcția sa augurală. Chiar el indică acest ochean care surprinde un sacru în pârg, ca moment ideal al ființei, spre care aspiră întregul univers. Alteori, canalul vizual către lumea mitică se deschide prin urechea calului, ca simbol al simțurilor sale ce percep în întregime lumea: „Bagă mâna-n urechea mea dreaptă și scoate d-acolo o oglindă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mai zic și eu". Și ne-a pregătit o masă cu mâncări alese, vin, țuică, ca la cine știe ce musafiri mari. N-am fost cine știe ce om deștept, dar tare mult am muncit în viața mea, că am avut și o soție ideală pe Eugenia ! Și când s-a împlinit anul, gata și băitanul, așa a zis moașa Vochița Zăhărescu, la 14 Noiembrie 1911. A născut un băiat voinic și frumos. Am scris la Boboești și a venit socru-miu și cu soacra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
pe camino este mai mereu cam de 700 metri. Temperatura este mai mult decât potrivită pentru drum, cerul este ușor înnorat, și așa a fost în toate zilele de când am început pelerinajul. Se pare că cerul îmi oferă o vreme ideală. Acasă înainte de plecare îmi închipuiam că aici va fi mereu caniculă, vor fi temperaturi toride dar realitatea este cu totul alta. Dimineața și seara ai mereu nevoie de ceva mai grosuț pentru îmbrăcat. înaintez prin aceleași lanuri de grâu fără
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
era să meargă la Paris ca să-și distrugă viața. Și asta li s-a întâmplat la toți. Eu, însumi, am venit împins de această aspirație inconștientă a compatrioților mei, care continua să exercite o mare fascinație asupra mea. Parisul, locul ideal pentru propriul eșec. Beredetta Craveri: Dar, nu credeți că pentru un scriitor, patria este limba în care a ales să scrie? Cioran: Desigur, de fapt la Paris am continuat să scriu în limba mea maternă, timp de ani și ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
poezia ca fiind nivelul ultim al literaturii, de aceea și cel mai riscant, mai prăpăstios... Te rog să faci portretul cititorului tău de poezie. Cum arată, cum respiră, cum se mișcă în spațiul public? Dacă ai sta cu cititorul (tău) ideal de poezie față în față, la o masă, la o bere, ce i-ai spune? E prea mult spus "cititorul meu", de fapt e vorba de un (bun) cititor de poezie care a cheltuit o oră din viață ca să citească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ciobească pe alocuri, să desfigureze și ceea ce-i bun, dar este exclus pericolul demolării edificiului. Te rog să faci portretul cititorului tău de poezie. Cum arată, cum respiră, cum se mișcă în spațiul public? Dacă ai sta cu cititorul (tău) ideal de poezie față în față, la o masă, la o bere, ce i-ai spune? În primul rând să fie tentat prin ceva să se apropie de cartea mea; să-i ofer un titlu incitant, o poză haioasă, un ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dacă creatorul este atins de nebunie sau se manifestă, din expresă cunoștință de cauză, ca un nebun, numai pentru a atrage atenție. Arta câștigă de fiecare dată când creatorul este sănătos, când societatea este sănătoasă. însă o astfel de lume ideală nu există. Crezi în mântuirea prin literatură? Pentru scriitor harul literar e un dar sau e o pedeapsă? Spune-mi câteva momente când arta a fost pentru tine dar? Sau când arta a fost pedeapsă...! Iisus ne poate mântui! Literatură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
generaționistă. Ne separăm cu grijă, ne grupăm cu o poftă de etanșeizare tot mai pronunțată pe generații, inspirați de o frenezie care ține seama cu precădere nu de o diferență de trăsături ale creației, de un specific al agregării factorilor ideali, ci de criteriul calendaristic. Musai să avem o generație! Șaizeciștii poate în ceva mai mică măsură, optzeciștii într-un grad mai avansat au format falange ca și inexpugnabile mai ales cu concursul unei critici ce a selectat niște "vârfuri". Astfel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o vorbă politicoasă). Și asta numai fiindcă, în modul cel mai aberant cu putință (mintea mea o refuză), eu nu am reușit să învăț o limbă străină decât superficial, elementar. Dar de plăcut, îmi place exclusiv limba română, care e ideală pentru a scrie poezie, pe ea o simt în profunzime, îmi ține mintea clară, am impresia (păcat că n-am și clarviziune cotidiană). Că sunt nemulțumit de locul meu în literatură, nu e nevoie să mai subliniez: e orgoliu, mândrie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
e ca spionul Mossadului: îl simți, dar nu-l vezi... Adrian Alui Gheorghe în dialog cu Remus Valeriu Giorgioni Omul e măsura lucrurilor, arta e măsura duhului care mișcă lucrurile Adrian Alui Gheorghe, am să încep abrupt: care e vârsta ideală pentru poezie? Pentru scris și trăit poezie adică. Există o asemenea vârstă? În corespondența ta cu Aurel Dumitrașcu, adunată în volumul "Frig", apărut recent, propus la premiile USR, totul, dar absolut totul, pare să fie subordonat poeziei... Nu știu care e vârsta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pentru poezie? Pentru scris și trăit poezie adică. Există o asemenea vârstă? În corespondența ta cu Aurel Dumitrașcu, adunată în volumul "Frig", apărut recent, propus la premiile USR, totul, dar absolut totul, pare să fie subordonat poeziei... Nu știu care e vârsta ideală pentru scris (și trăit?) poezie, dar știu că poetul care nu-și sacrifică tinerețea pentru poezie e un farseur. Poezia ca sacrificiu? Am să duc mai departe ideea și am să-ți amintesc un vers al lui Cesar Vallejo: "Poezia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cei doi a rătăcit drumul și bate câmpii, Iacov (poetul) sau îngerul? Ce treabă are în această luptă "îngerul căzut" cu care te-ai înfățișat lumii? Omul e o drojdie de înger. Sau altfel: omul este rebutul de la facerea lumii ideale, cea cerească. Sau altfel: omul este fantezia artistică a lui Dumnezeu, cel plictisit de mișcarea fără rest, eternă, a lumii fără orizont dezvoltată sub privirea sa fără limită și de asta fără țintă. I-a scăpat lui Dumnezeu, să zicem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu sare, piper și cenușă, apărau intrările în Ateliere. Din fiecare relatare răzbat aluzii la imaginea liderului. Ilie Pintilie, un fel de laitmotiv. Mic de statură, dar inteligent, bun orator, dârz, cu spirit de inițiativă, el pare să întruchipeze comunistul ideal. Destinul - în esență tragic - l-a transformat într-un fel de martir al comunismului, al cărui nume trebuia rostit cu respect fiindcă furniza, dintr-o dată, credibilitate celor care afirmau că l-au cunoscut. Gheorghe Pricop își amintea despre Ilie Pintilie
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
aceea a devenit necesară aplicarea imediată a legilor economice care să le limiteze abuzurile. Ședința s-a încheiat în nota mobilizatoare, cu accentuarea nevoii de atragere a unor noi membri în partid. Ceferiștii, „oameni muncitori și cinstiți”, apăreau drept candidații ideali, care nu aveau nevoie să fie ținuți sub observație, ei putând fi lesne educați în „sânul partidului”, unul exclusiv al muncitorilor. Observațiile finale atingeau necesitatea întocmirii unor documente, pe a căror bază să poată fi identificați membrii de partid, în
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
a ieșit la pescuit cu tatăl său pentru prima oară, studiază obiceiurile "agujei"! Arhipelagul cubanez, cu coastele scăldate de Oceanul Atlantic și Marea Caraibilor, cu peste 1500 de "cayos" și insule, 168 lagune, 290 râuri și 100 lacuri, este un loc ideal pentru pescuit. Hemingway pasionat de "safari" în Africa, s-a lăsat ușor prins de pasiunea pescuitului pe mare, sport bărbătesc, zilele și nopțile petrecute cu prieteni sau doar cu Gregorine, limpezindu-i gândurile și oferindu-i satisfacții la capturarea, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
politic se conjugă mai mult ca perfectul cu cel economic. * Guvernanții nu ne vor răul; doar ni-l provoacă. * Ei chiar ne mint, iar noi chiar îi credem; altfel, de unde atâta răbdare? * Letargia a devenit starea noastră naturală și mediul ideal al profitorilor. * În vreme ce străinii se uimesc de inteligența copiilor noștri, noi ne minunăm de prostia conducătorilor noștri. * La români, cuvântul „demnitate” a devenit un arhaism. * Până și străinii au băgat de seamă că noi suferim de o gravă maladie la
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
în trunchiul copacului cu dorința de a o elibera, dându-i viață. Sculptând la bucata de lemn mă simțeam mult mai bine decât atunci când pictam, încercând să amestec diferite nuanțe de culoare pe paletă, încercând să o găsesc pe cea ideală, pentru a realiza lucrarea dorită. Cu dalta în mână eram o altă persoană care știa exact cum se pronunță acest limbaj al artei. Experiența pe care am acumulat-o din anii ce au trecut, își arăta roadele, născându-se într-
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
A. Fătu încheie: "Arunci am vedea, într-adevăr, născându-se în România un progres serios și sigur, care, odată deșteptat, nu ar mai putea fi stăvilit de nici o împrejurare, pentru că s-ar rezema pe forțe reale și nu pe planurile ideale ale metafizicii politice". Referindu-ne la problema educației copilului, în concepția lui A. Fătu, trebuie să remarcăm că, în calitatea sa de medic, el se preocupă, mai întâi de condițiile psihologice și medicale de naștere și de dezvoltarea lui până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
poezia Întoarcerea soldaților, cu memorabila viziune a dării înapoi a filmului vieții, înapoi către clipa originară, comportând sugestia refacerii și a rede finirii, a rescrierii ameliorate a existenței. Ispitit, fascinat de perfecțiune, poetul admite totuși că aceasta rămâne un proiect ideal, o aspirație spre absolut a spiritului, și că, acționați de ome neștile patimi, marcați de „cicatricile iubirii“, „nu putem căpăta luciu calm de statuie“: Nu putem căpăta luciu calm de statuie - Sub veșminte, în carne, iată, coboară și suie, Printre
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]