8,698 matches
-
Weber, Alexis de Tocqueville, Georg Simmel, roger Bastide etc. - sunt, multe dintre ele, legate de (post)modernitate și de criza acesteia. În mod cu totul special se discută astăzi despre criza economică, socială, morală și spirituală a societății. Această ultimă ipostază a crizei a dus la o înțelegere simplistă, uneori vulgarizatoare, a religiei. Un exemplu istoric semnificativ în acest sens Îl constituie interpretarea iluministă a religiei. credem că un rol cu totul special în reabilitarea studiului științific, profund și autentic, al
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
din urmă este clar evidențiată de George Poede într un foarte reușit studiu despre Max Weber. Într-o „ascensiune” de la irațional spre rațional, de la religios spre științific, acțiunea socială este aceea care poate explica tipurile de dominație, configurațiile puterii, multiplele ipostaze ale acesteia, Agenții colectivi și individuali care o dețin, dar și schimbarea paradigmelor culturale și religioase care vor acorda alte încărcături semnificațiilor puterii și dominației. Teoria weberiană a tipurilor de putere, dominație și autoritate a fost continuată de sociologul german
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
grație vestimentației specifice și stilului de viață unic: poartă „paltoane negre și zulufi”, păr lung, mantii și pălării cu boruri largi. Pe lângă versiunea ultraortodoxă a iudaismului, mai există astăzi și alte variante ale asumării și practicării religiei evreiești. IV.6. Ipostaze sociale actuale ale iudaismului: reformatorii, ortodocșii, conservatorii a) Evreii reformatori. Unii evrei au căutat să își adapteze stilul de viață la mediul social nonevreiesc. S-au integrat în viața social-politică și culturală a altor națiuni. Faptul acesta nu era însă
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
g) taina Sfântului Maslu. În Rusia, se numește „conciliaritate”. Este săvârșită de soborul celor șapte preoți. Se exorcizează cu ea răul, demonii. Are și harul vindecării. un element comun celor șapte taine creștine este, printre altele, practicarea postului în diferite ipostaze conștient asumate de către credincios. V.3. Postul în creștinism și în alte religii În toate marile religii ale lumii, postul este un ritual de asceză spirituală și fiziologică, având un scop multiplu: purificarea, comemorarea unei divinități, intrarea în comuniune cu
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Scripturi (Biblia) și a Sfântei Tradiții”. Sfânta Tradiție cuprinde învățăturile Părinților Bisericii și hotărârile primelor sinoade ecumenice. un alt fundament al creștinismului ortodox este reprezentat de Iisus Hristos, Dumnezeu întrupat și om desăvârșit. Din perspectiva sociologiei religiilor, regăsim mai multe ipostaze ale Mântuitorului IIsus Hristos: a) învățător, în sensul că ne învață calea mântuirii; b) preot, căci întemeiază Biserica și confirmă Sfintele Taine; c) Împărat al cerului și al pământului. la rândul lor, sfinții formează Împreună cu îngerii „Biserica cerească”. Ei alcătuiesc
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
trează. Golită de conținut, gân direa se concentrează asupra infinității spațiului, conștiinței și asupra nihilității a ceea ce a existat. În final se obține oprirea oricărei percepții de idei. Fiziologic, ascetul intră în stare cataleptică, atingând Nirvana cu trupul. XI.4. Ipostaze sociale și culturale ale budismului indiferent de numărul credincioșilor anunțat periodic de statistici, budismul continuă să fie „a patra religie ca mărime din lume”. Pe primele trei locuri, în ordine, se mențin creștinismul, islamul și hinduismul. Cercetările istorice și sociologice
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
mai rar însă este capabil să prezinte o poezie lirică. Magia a dezvoltat sentimentul dramatic. în concluzie, modelul de cercetare socioantropologică a magiei la români pe care l-am selectat pentru această carte poate provoca și stimula noi cercetări asupra ipostazelor magiei în societatea românească actuală (și nu numai). Capitolul XX Satanismul XX.1. Biserica lui Satan First Church of Satan „a fost fondată în anul 1966, de către Anton Szandor lavey, un fost fotograf de poliție”. 1966 devine anul unu, Anno
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
elenistică. Pentru vechii greci, scrie Eliade, unitatea materiei era un adevăr recunoscut. ideea naturală a devenirii va fi însă transpusă într un scenariu alchimic. Drama naturii va deveni una a substanței VII din creuzetul alchimic. Transformarea naturii ilustrează o altă ipostază a ritualului inițiatic. După cum spunea Mircea Eliade, inițierea este ubicuă. Astfel: a) există un scenariu inițiatic al ciclului vegetal. El presupune suferința, moartea și învierea plantelor și prin ele, asigurarea imortalității pentru „spiritele vegetale”; b) există un scenariu inițiatic specific
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
cu ideea că metalele și mineralele au viață, scrie Constantin Bălăceanu Stolnici. Prin urmare, prin homunculuși, nu este vorba despre „o creație a VIului din neviu, ci o transmutație a vieții din minerale într-o formă cvasiumană de viață” în ipostaze noi, actuale, anumite idei și simboluri alchimice se regăsesc în știința contemporană. Nu este vorba doar despre chimie. Din punct de vedere sociologic, alchimiștii au constituit un grup inițiatic și (conform unor autori) o societate secretă specială. Sentimentul apartenenței la
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
cadouri: banane, bomboane și bețișoare parfumate. „Pe fața lor strălucea o nouă bucurie: dincolo de fructe și dulciuri, inimile lor primiseră iubirea și bucuria pură a spiritualității.” astăzi, practicile spirituale și filantropice promovate de mișcarea Sahaja Yoga cunosc expresII, forme și ipostaze noi, în acord cu cerințele societății actuale. Acest fapt se întâmplă în Occidentul American, european, în Europa de Est și, bineînțeles, în România. Capitolul XXIII Relațiile Biserică-Stat XXIII.1. Modelul separației radicale a statului de Biserică celebra de acum relație dintre Stat
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
se vindece. În concluzie, a tolera înseamnă să accepți omul, dar nu religia, convingerile și comportamentul lui. Distingi între persoana ca atare (pe care o accepți) și credințele, practicile, stilurile ei de viață, pe care nu le accepți. XXIV.2. Ipostaze sociale ale toleranței * Indulgența. Este variantă slabă a toleranței, așa cum o numește andrei Pleșu. „Știi că are loc o neregulă, nu consimți la comiterea ei, dar o treci cu vederea, te prefaci că nu iei notă de existența ei.” Exemplele
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
control social. * Complicitatea. Reprezintă varianta mai tare a toleranței. „Nu mai poți trece cu vederea neregula, dar decizi, în virtutea unui calcul pragmatic, să o îngădui.” Din nou exemplele lui andrei Pleșu: bacșișul și „casa de toleranță”. * Resemnarea. Este o altă ipostază socială a toleranței. „vezi neregula, o respingi interior, dar o suporți, o înduri ca pe ceva inevitabil.” Exemplu: accepți adulterul pentru că nu crezi în posibilitatea eradicării lui. Toleranța se transformă, la limită, în lașitate. Încerci să salvezi aparențele. Te resemnezi
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
multidimensionale, de înțelegere a fundamentalismelor religioase. Am preluat această metodă din opera de după 1986 a lui Ioan Petru Culianu și o aplicăm asupra câtorva tipuri de fundamen talism religios prezent în cele trei mari monoteisme. Am folosit tipologia celor șapte ipostaze ale fundamentalismului religios realizată de Majid Tehranian și analizată profund și detaliată corespunzător de Sandu Frunză în admirabila sa carte Fundamentalismul religios și noul conflict al ideologiilor. Noutatea metodologică rezidă în preluarea metodei lui Ioan Petru Culianu și aplicarea ei
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Culianu. Ea constă, înainte de toate, în încercarea de a anticipa viitorul pe principiile jocului de șah și în șansa pe care această predicție ne-o oferă de a limita efectele negative ale fundamentalismelor religioase în întreaga lume. XXV.2. Șapte ipostaze ale fundamentalismului religios De referință în literatura românească de specialitate a temei este cartea lui Sandu Frunză, Fundamentalismul religios și noul conflict al ideologiilor. În cel de-al treilea capitol al lucrării, la începutul secțiunii consacrate fundamentalismului creștin, Sandu Frunză
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Un alt exemplu ce poate ilustra fundamentalismul ca antiimperialism este cel ce ne aduce în atenție creșterea bugetului alocat de guvernul maltez pentru cercetarea științifică a culturii populare și a valorilor vechi, autentice. d) Fundamentalismul ca anticomunism reprezintă o altă ipostază a fundamentalismului propus de Tehranian ca reacție adversă în raport cu un regim politic totalitar. Specifică este, în acest caz, reacția protestantismul American față de capcanele unui regim demonic ce a răspândit oriunde în lume teroare și groază. e) următoarea categorie este cea
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
unor abordări transdisciplinare. XXV.3. Interpretarea fractalică a fundamentalismului religios Teza noastră este aceea că una dintre variantele hermeneutice de abordare a fundamen talismului este cea de tip binaro-fractalic. Așa cum am mai menționat, metoda pe care o aplicăm în cercetarea ipostazelor fundamentalismului este inspirată din scrierile lui Ioan Petru Culianu de după 1986. Am mai aplicat-o în timp și asupra altor fenomene culturale și/sau sociale. conform acesteia, toate modelele de fundamentalism religios se pot încadra în cuprinsul unui set de
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
în lumea întreagă, deși există unele excepții”. astăzi, aceste excepții devin tot mai numeroase. Faptul acesta confirmă o dată în plus reîntoarcerea unei mari părți a lumii occidentale la credințele și practicile religioase, chiar și în chipuri noi, inedite. O altă ipostază a secularizării se referă la „incapacitatea marilor sisteme religioase de a mai ține Împreună sub control diferitele dimensiuni ale experienței religioase, individuale și colective”. Lipsa de control și de ofertă spirituală adecvată structurii de așteptare a tinerelor generații au dus
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
face văzut, privit, admirat, etalându-și corpul, fotografiile personale, etc. Cel ajuns aici are plăcerea de a se autoadmira și de a se face admirat, de a atrage complimentele celorlalți (narcisism) sau poate avea dorința de a se arăta în ipostaze care să șocheze și să atragă cu orice preț privirea celorlalți (exchibiționism). 6.2 Originile complexului de inferioritate Complexul de inferioritate poate proveni de la suferința unui handicap real sau a unui defect vizibil, de la un mod de a fi care
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
de autor, inspirat și de romanele lui Stendhal, Balzac, Flaubert, Turgheniev, Lev Tolstoi. E drama familiilor în care există o prea mare diferență de vârstă și de nivel cultural între soți, cu o rezolvare oarecum inedită: „bovarica” Smaragda sfârșește în ipostaza de cenzor al moralității obștei, dar și într-un persistent resentiment față de fiul ei. Cei doi capătă în carte o fizionomie memorabilă, cu toate că pe alocuri naratorul cedează pasul moralistului ce expune „cazul” ex cathedra, preocupat să nu lase nimic neexplicat
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
ca altădată Arthur Rimbaud, să schimbe întreaga existență și înțelegeau să o facă prin provocarea unei „crize de conștiință” generalizate. Admițând, cu marxiștii, că un asemenea obiectiv presupunea și modificarea ordinii sociale, promotorii curentului considerau „problema acțiunii sociale” doar o ipostază a unei „probleme mai generale”, aceea a „expresiei umane sub toate formele”. Lăsând militanților politici sarcina de a combate pe plan social, suprarealiștii își asumau „misiunea” legată de „problemele iubirii, ale visului, ale nebuniei, ale artei și ale religiei”. Nu
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
dreptul solemne, aducând în prezent faptele de odinioară, mai ales pe cele istorice și cărturărești, într-o formulă lirică aptă de a redimensiona portrete morale și fapte memorabile. Roata timpului, de pildă, îi evocă pe Horea, Cloșca și Crișan în ipostazele unui oratoriu național. În Legile pământului se întoarce la „învățăturile” lui Neagoe Basarab, dar nu îi uită nici pe Constantin Brâncoveanu, Petru Cercel, Nicolae Bălcescu, Avram Iancu, cărora le închină, omagial, gânduri proprii, reconturând un tablou al mitologiei locale, integrată
TARANGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290081_a_291410]
-
nici de o readucere a mitului sub specie temporis nostri (de vreme ce acțiunea se desfășoară într-un cadru indeterminat sau îndepărtat în timp). Semnificativă este piesa Zidarul (1981), care pornește de la o speculație dramatică promițătoare: scindarea personalității lui Manole în zece ipostaze, corespunzând celor zece meșteri. Însă dezvoltarea lasă de dorit, întrucât se abuzează de replici pretins sapiențiale sau tensiunea este potențată într-o manieră artificioasă. După 1989 T. s-a întors la comedia sentimentală și de moravuri. SCRIERI: Gara mică, București
TARCHILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290086_a_291415]
-
simboluri și universul imaginat de prozator și dramaturg. În Poezia poeziei de azi (1985; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca) sunt inserate profiluri dedicate unor poeți clujeni și ieșeni. Abia după un deceniu T. va reveni în peisajul editorial, întâi în ipostază de poet, cu volumele Dimineața amurgului (1994), Școala morții (1997), Defăimarea bătrâneții (1998), Elogiul tinereții (2000) și Tratat despre iubire (2003). Poemele vădesc un liric reflexiv substanțial, o voce nouă, cu personalitate. Experiența existențială directă și meditația asupra marilor teme
TASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290093_a_291422]
-
momentul naționalizării duce la prăbușirea totală a tatălui din povestirea Iluziile din cais). Nu se petrece de fapt nici o dramă palpabilă, iar limitele dintre bine și rău, iubire și ură, vis și realitate sunt anulate. Toate aceste teme, motive, sugestii, ipostaze vor fi dezvoltate pe larg de T. în romanele și povestirile ulterioare. În primul său roman, Nu-mi pasă (1969), va plasa acțiunea în același cadru al spitalului, exploatând tot antiteza dintre spațiul care izolează și golește de sentimente și
TARZIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
au concurat la conturarea personalității lui Blaga; în primul rând, se configurează „atmosfera transilvană” și mediul universitar, dar și cel artistic vienez. Plecând de la atitudinea față de cultura populară, se stabilesc și unele paralelisme cu Mihai Eminescu ori cu Tudor Arghezi. Ipostazele de „filosof al culturii populare” și de „teoretician al mitului” sunt examinate cu pertinență. Un spațiu larg este acordat confruntărilor de idei din perioada interbelică, acestea prilejuind interpretări deopotrivă obiective, echilibrate și ferite de prejudecățile anilor ’80. Partea finală a
TEODORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290144_a_291473]