9,213 matches
-
lui E. că aici am fost fericit patru ani, cei mai frumoși ai vieții și ea era extrem de curioasă să cotrobăie În intimitatea acestui spațiu secret al formării mele. Era foarte atentă, Îmi pândea orice gest, mă privea cu tandră ironie, astfel că mă simțeam ca și personajul de roman, care știe că este personaj de roman; aveam trac, mă comportam nefiresc; mă bâlbâiam, Îmi era frică să nu fiu prins cu o boroboață ca În timpul școlii, când, fără să vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ce s-o acopăr; mă nutresc din carnea lecturilor trecute. Vorbesc la seminar și mă trezesc ridicol, fiindcă uitasem unele amănunte din À rebours al lui Huysmans, confundând pe Des Esseintes cu Dorian Gray. Sorin A. m-a privit cu ironie. Doi și cu doi fac cinci: n-o iubesc, dar sunt gelos. Înseamnă că Încep s-o iubesc din gelozie. (seara) E ger. Plecăm undeva cu mașina. Ea vrea să mă ducă nu știu unde. Nu sunt atent. Accept să mergem oriunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
către mine; așa Încât să se observe de către toți marea favoare ce-mi făcea doar mie, de care nu se rușina; o făcea dinadins, să priceapă toată lumea; se uita doar la mine, surâzându-mi fin, Îndoind colțul gurii foarte puțin, cu ironie sau cu timiditate; Își masca fără a reuși deplin emoția bruscă, ce-i colora ca două pete obrajii albi; vinișoarele albastre de la tâmple Îi tremurau vizibil, se bâlbâia ușor; a inventat o privire a ei când voia să mă cheme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
scrisori, fotografii și caiete. Nu vedem niciodată fața personajului, care se deplasează prin cameră, fumează, citește, ba chiar, la sfârșit de tot, scrie două rânduri Într-un caiet. Raportul dintre narator și acest personaj este sursa multor observații despre proză. Ironia este evidentă: „V-ați dat seama, iubiți cetitori, parantezele acestea nu au decât rolul de a ne face din când În când cu ochiul, Într-o dulce familiaritate...“. Teoria cheamă practica. Între două gesturi ale personajului, naratorul descrie pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
reciproc „devoratoare“, În ton cu sfârșitul tragic al eroinei. O recapitulare: atmosferă vie a Bucureștiului licean și studențesc, personaje interesante, construite prin Împletirea a două teme mari Într-o scriitură inteligentă, obsedată de propria-i „autenticitate“, jocuri textuale și autoreferențiale, ironie și gravitate, lecturi și sensibilitate cenzurată, plus un final foarte bun, cu Însemnate resurse de redimensionare a Întregului; dar și: lungimi nejustificate, prețiozități inutile, ceva exces În poza trufașă a personajului principal și În cea ironică a naratorului. Important e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
au mers toate bine. De când le-ați băgat în cap toți gărgăunii au început fapte d-astea. Și e numai începutul! Fii sigur că vor urma altele și mai urîte! ― Să nu exagerăm lucrurile, tată, zise Grigore cu o ușoară ironie în glas. Au mai furat țăranii și altă dată, și de la alții. Ei și? Parcă nu se fură de când lumea? De ce să tragem concluzii atât de negre dintr-o întîmplare atât de obișnuită? Bătrânul Iuga nici nu socoti de trebuință
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Tânărul Herdelea o va întovărăși, ca să nu călătorească singură. A luat el biletele la Costești, așa că n-au decât să se urce în tren. Nadina îl privise întîi intrigată, pe urmă l-a ascultat calm, cu o ușoară fluturare de ironie în colțurile gurii. ― Bine! făcu la sfârșit și ieși urmată de aproape de Grigore. La masă declară că i s-a urât și mâine pleacă acasă. Miron Încercă s-o mai oprească. În zadar. Îl lasă însă pe Grig aici, dacă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și mai încolo încăperile pentru servitori, în care locuia Dumitru Ciulici cu ai săi. Nadina intră fragedă și frumoasă ca o rază de soare primăvăratic, în ochii ei lucea o bucurie trandafirie. ― Ei, tot speriat, cavalerul meu viteaz? zise cu ironie drăgălașă către Stavrat. Vai, dacă aș fi știut că ai să fii așa de circumspect, te-aș fi cruțat: mi-aș fi ales alt avocat! ― O, dumneavoastră glumiți, coniță, pentru că n-aveți experiența vieții! murmură avocatul, îngrijorat. Din nefericire... ― Nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de concordie duioasă fură apoi votate cu aclamații proiectele de legi ale noului guvern, toate privind restabilirea ordinii și, în primul rând, autorizația de a decreta starea de asediu unde va fi trebuință. ― Asta-i, fraților! mormăi Stan Răcani cu ironia-i mult gustată de confrați. Ce-mi umblați mie cu mofturi și acadele patriotice! Că doar noi suntem stăpînii! Roșu, care nu scosese nici un cuvânt, zâmbi acum sarcastic și se întoarse după Titu Herdelea. Tânărul dispăruse. Zărise pe doamna Gogu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
singur el are dreptul și obligația să se ocupe de înmormîntarea ei, fiindcă divorțul lor, deși pronunțat, încă nu s-a transcris, aci că soarta a vrut ca ea să moară tocmai la țară, poate ca o pedeapsă sau o ironie că i-a fost atât de urâtă țara, apoi iarăși că, de s-ar fi întîmplat nenorocirea aceasta peste două săptămâni, el ar fi fost un simplu străin chiar în fața cadavrului ei... Titu Herdelea ieșise de mult din biserică, neputând
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
slab la matematici, voia să facă afaceri, căuta o altfel de lume și era obsedat să fugă în Occident, unde credea că o s-o găsească. Și atunci am dat cu toții la Politehnică, la o secție unde se intra mai ușor. Ironie a sorții, eu, care mă gândeam la ce-o să fac în anul două mii, mi-am ales o meserie de care în anul două mii nu mai avea nimeni nevoie. Toate fabricile din oraș s-au închis, alea care făceau mașini de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
crescut fără iubirea mamei. Ce altceva e nefericirea, dacă nu asta? Cât de îngrozitor trebuie să fi fost pentru el atunci când mama lui s-a spânzurat de rușine și toată lumea l-a mințit, în timp ce el a știut tot timpul adevărul! Ironia este că nu va putea fi niciodată omul simplu care dorește să fie. Mâine-dimineață, în fața publicului său, va trebui să se prefacă. Noaptea asta a meritat ruyi-ul și acul de păr. Sunt bucuroasă de ceea ce am obținut. Dacă Majestatea Sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
obligă să-mi revin și îmi întăresc voința de a supraviețui. Reflectez acum la viața mea, luptându-mă să-mi păstrez firea. Din capul locului, Hsien Feng nu a fost niciodată al meu. Lucrurile sunt exact ceea ce par a fi. Ironia e că împăratul trebuie să rămână sobru și să se abțină de la a face dragoste timp de trei luni după moartea mamei sale. Respectă numai tradițiile care îi convin. Nu-mi pot închipui ca fiul meu să fie crescut așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Nu-mi place faptul că mă obligi să fac așa ceva, îmi spune ea. Fără a-mi oferi permisiunea de a mă ridica, vorbește mai departe: Oricine știe că nu-s făcută să îndur un astfel de moment. Însă asta e ironia vieții. Cum eu sunt responsabilă de treburile domestice, nu am de ales. Îndatoririle mele îmi impun să fac dreptate. Regula a fost limpede pentru toți cei din Orașul Interzis: nimeni nu are voie să maltrateze o slujnică, și cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
însă șansa mea să-i dovedesc loialitatea. Am simțit că sunt deja mama lui Tung Chih atunci când pântecul doamnei Yehonala a început să se mărească. Zâmbește la propriile-i cuvinte: Sunt îndrăgostită de fiul meu. Nu e nici urmă de ironie în vocea ei și aș vrea din tot sufletul să mă înșel în legătură cu intențiile ei. Dacă numai sentimentul de dragoste ar apropia-o de Tung Chih, atunci aș lăsa-o bucuroasă să facă cum vrea ea. Dar instinctele mele materne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-mi afișasem pe față obiceiul: nici una dintre celelalte fete nu recunoscuse În fața soților, prietenelor sau părinților conținutul real al clubului lor de lectură. În cei doi ani de când mă alăturasem lor, una singură Își recunoscuse preferințele literare În fața iubitului ei. Ironiile pe care le Îndurase din partea lui Îi schimbaseră viața: până la urmă s-a despărțit de el, după ce Își dăduse seama că un bărbat care ar fi iubit-o cu adevărat (ca un erou de roman de dragoste, se subînțelegea) n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ne ajungeau ca să acoperim cheltuielile câinelui. Diagnosticul canin final: „Extrem de reactivă la majoritatea substanțelor alergene, inclusiv, dar fără a se limita aici, praful, mizeria, polenul, lichidele de curățat, detergenții, vopseaua, parfumurile și blana altor animale“. Am apreciat cum se cuvine ironia. Eu, cea mai alergică persoană din lume, ajunsesem cumva În posesia unui câine care era alergic la orice. Ar fi fost probabil amuzant dacă Millington, Cameron și cu mine am fi dormit mai mult de patru ore una după alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Fair. Nimic din toate astea nu-ți spune ceva? Aproape că Începuse să gâfâie la momentul ăsta. — Nu prea, am zis, Încercând să sintetizez tot ce-mi spusese, În timp ce auzeam cum Îmi curge sângele prin urechi. Un duce? Gwyneth? —Ce ironie, mormăi ea pentru sine. Toate fetele din lume au ca țel suprem să se culce cu Philip Weston, iar tu te duci și o faci fără ca măcar să știi cine e? E aproape prea mult. Să mă culc cu el? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
el, nu? —A, da, Philip. Nu a fost chiar așa, Kelly. A fost mai degrabă... —O, Bette, oprește-te chiar În clipa asta. Nu-mi datorezi nici o explicație. E viața ta, să știi, remarcă ea, aparent fără să perceapă vreo ironie În afirmația asta. Pur și simplu sper că te gândești să te Întâlnești cu el În weekendul ăsta și atâta tot. Poate o să luați cina la Matsuri sau să treceți pe la Cain sau Marquee? —Păi, mda, nu sunt convinsă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
-l chestioneze pe compozitor. Pornind de la corespondența lui Janacek și, evident, de la subtitlul cuartetului, ea vrea să descopere incidența vieții asupra operei. Janacek o surprinde însă apărînd autonomia artistului și libertatea creației. Caramitru, cum nu l-am văzut niciodată, joacă ironia și scepticismul, își derutează partenera, face piruete și se amuză cu grație, Janacek aici e un compozitor care se sustrage certitudinilor universitare. El nu vrea să confirme o idee deja formulată, o teză scrisă, el vrea să improvizeze, să destabilizeze
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
Jocul intelectual al prozatorului sfidează tabuurile, clișeele plicticoase, obișnuințele de lectură și falsele distincții de gen. În Argonautica sunt vizate nu doar problematica și procedeele genului SF, ci și chestiuni general umane (de pildă, tema puterii), cristalizând un mod al ironiei în raport cu realitatea istorică, încât narațiunea se încarcă, într-un al doilea plan, de sensuri opuse celui aparent lejer și umoristic. Tema utopiei, ambiguizată, este extinsă și în registrul romanului realist, Cina cea mai lungă și Pasărea de lut indicând un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
slavi), mai ales despre elementul latin (romanic), marele lingvist Lazăr Șăineanu sublinia: "o trăsătură caracteristică e seriozitatea, solemnitatea cu care poporul tratează cuvintele de origine latină, pe când alte cuvinte din lexic sunt tratate, în gura românului, cu nuanță progresivă de ironie batjocoritoare (n-au scăpat nici măcar cuvintele sacramentale slavo-grecești)".53 Însemnătatea elementelor lexicale românești autohtone în economia generală a limbii este vizibilă și în faptul că ele au o circulație intensă, o întrebuințare mai frecventă decât cuvintele slave, de împrumut-acestea sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
respectiv: cântece, poezii, gazete de perete etc.), un întreg an școlar a fost repetat de toți copiii. Ulterior, momentele dramatice ale obligativității schimbării graiului aveau să prilejuiască, printre localnicii mai hâtri, creații sau piese folclorice degajând sentimente de graniță între ironie și suferință. În astfel de împrejurări vitrege și-a încheiat ciclul primar Leonid Boicu, în școala din satul natal Dondoșani, sub atenta îndrumare a învățătorului Gabriel Umaniță, cu care fostul elev a întreținut o „legătură privilegiată” de-a lungul anilor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
dimensiunile sale umane constante, de care au profitat uneori și cei ce meritau mai puțin, cu toate că lui Leonid Boicu nu i-a lipsit acuitatea de a discerne între valoarea autentică și diletantism sau impostură și nu pregeta să șfichiuiască cu ironii penetrante arivismul sau amatorismul profesional. În egală măsură recurgea la autoironie și se amuza când însuși devenea ținta sarcasmului prietenilor, fără să le poarte urmă de resentimente”.Un alt episod biografic ilustrativ, în acest sens, s-a consumat la vârsta
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
să lezeze cooperarea științifică româno-sovietică, precum: „expunerea politicii coloniale țariste este împănată de contradicții în toate sintezele rusești”, sau „tema este strict subordonată comandamentelor politice actuale” și, nu în ultimul rând, referindu-se la caracterul colonialismului rus, sesiza cu subtilă ironie că, în încercarea de a-l comenta, se putea ajunge la „paradoxul de a vorbi de jafuri progresiste și jafuri neprogresiste”. Evident și firesc, capitolul nu a putut fi publicat, după cum nici proiectul științific pe de-a-întregul nu a mai fost
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]