8,145 matches
-
Facultatea de Filologie a Universității din București, secția limba și literatura română (1949-1953), obținând licența în 1953. După absolvirea facultății a lucrat în domeniul editorial, ocupând diferite funcții redacționale la Editura pentru Literatură, apoi redactor-șef la Editura Eminescu (1970-1974), lector la Centrala Editurilor și, în ultimii ani de viață, redactor-șef al Editurii Cartea Românească. Criticul literar a fost distins în anul 1990 cu Premiul Herder. Legătura sa cu poezia datează din anii liceului. A făcut parte, ca elev, din
Liviu Călin () [Corola-website/Science/337037_a_338366]
-
Oenologie, iar în anul 1980 doctorantura de pe lîngă Institutul Unional de Viticultura și Vinificație „Magaraci”, avînd fericită ocazie de a se află printre discipolii renumitului savant de talie internațională, profesorul Gherman Valuico. În perioada anilor 1971- 1976 a activat în calitate de lector la Colegiul Național pentru Viticultura și Vinificație, din anul 1980 - în cadrul Institutului de Tehnologii și Proiectări al A.Ș.P. „Ialoveni” în calitate de cercetător științific, șef secție tehnologia vinurilor speciale (1983), iar în anii 1990-1994 activează la Institutul Național al Viei
Emil Rusu () [Corola-website/Science/337459_a_338788]
-
continua studiile de filosofie la Universitatea „Al. Ioan Cuza” din Iași, oraș în care se va stabili. Până la evenimentele din Decembrie 89, activează că bibliotecar (timp de 17 ani) la Bibliotecă Centrală Universitară din Iași. Din 1990, obține postul de lector la Catedră de spaniolă a Universității „Al. Ioan Cuza”. Va crea un centru cultural chilian (1993) și va fi atașat cultural al Republicii Chile la București (între anii 1992-1997). este poet și traducător, autor a numeroase studii și materiale legate
Mario Castro Navarrete () [Corola-website/Science/336481_a_337810]
-
teologice și științifice ale teoriei evoluției. Născut în 1841, Shaler a studiat la Lawrence Scientific School din cadrul Colegiului Harvard sub îndrumarea profesorului Louis Agassiz. După absolvirea studiilor în 1862, Shaler a intrat în corpul profesoral de la Harvard mai întâi ca lector (1868), profesor de paleontologie timp de două decenii (1869-1888) și profesor de geologie pentru încă aproape două decenii (1888-1906). Începând din 1891, a fost decan al Lawrence School.Shaler a fost numit director al Kentucky Geological Survey în 1873, îndeplinind
Nathaniel Shaler () [Corola-website/Science/336517_a_337846]
-
Iași (clasa profesoarei A. Zira) în 1939. Activează ca profesoară la Liceul de Muzică din Chișinău între anii 1940-1941. În cursul războiului (1941-1944) este redactor literar la Teatrul Unit Moldovenesc-Rus, evacuat în orașul Marî, Turkmenistan. Între 1944 și 1958 este lector superior, șef de studii, decan al facultății de interpreți a Conservatorului de Stat din Chișinău. În 1960-1962 face specializare la Conservatorul din Moscova. În 1964, își termină teza de doctor despre creația muzicală populară din Moldova; în 1966 devine doctor
Lidia Axionov (muzicologă) () [Corola-website/Science/333450_a_334779]
-
1927. Este licențiat în matematică la Universitatea din București în 1930. În perioada 1931 - 1953 funcționează ca profesor pe la diferite școli secundare din diverse orașe. În 1946 este numit asistent la Catedra de Geometrie a profesorului Gheorghe Vrânceanu, în 1952 lector. În 1960 obține titlul de conferențiar la aceeași catedră. În paralel cu activitatea didactică, în perioada 1952 - 1955 funcționează ca cercetător la Institutul de Matematică al Academiei, la secția de geometrie. Începând cu 1965, este profesor la Institutul de Construcții
Andrei Dobrescu () [Corola-website/Science/330492_a_331821]
-
Național “Mihai Eminescu” din Chișinău, unde fondează Gazeta Teatrului Național. Din 2008 până în 2009 este secretar literar al Teatrului “Eugene Ionesco” Din 1993 până în 2000 Larisa Turea colaborează la catedra de sociologie, ASEM fiind, din 1995 în 2008, cu intermitențe lector superior, Facultatea de Jurnalism și Științe ale comunicării, USM unde predă un Curs special de publicistică literară, “De la Eminescu și Caragiale la Ionesco”. Printre discipolii Larisa Turea, de la care aceasta a „învățat sârguincios”se numără Liliana Armașu, Sorina Ștefârță, Tamara
Larisa Turea () [Corola-website/Science/331053_a_332382]
-
ül-Reșad". În timpul Războiului de Independență a fost deputat în Primul Parlament. Deși a fost adeptul unei republici laice, nu a fost de acord cu unele reforme făcute după întemeierea Republicii și a plecat în Egipt, unde s-a angajat ca lector de literatura turcă și și-a consacrat 10 ani din viață creației literare. M. Akif este albanez din partea tatălui și uzbec din partea de mamei. El s-a născut la 27 decembrie 1873 în cartierul Karagumruk mahalaua Sariguzel, dar din cauza profesiei
Mehmet Akif Ersoy () [Corola-website/Science/331068_a_332397]
-
în Chronique de l’Institut supérieur de Philosophie, Revue philosophique de Louvain, novembre 1997, pp. 793-794.] Din 1997 până în 2002 este membru cooptat la Centre de Logique de l’Institut supérieur de Philosophie (Université de Louvain). În perioada 2001-2002 este lector la École européenne Bruxellensis ÎI (filosofie, secția anglofona). Din 2002 până în 2007 este colaborator științific la Centre d’anthropologie philosophique de l’Institut supérieur de Philosophie (Université de Louvain). În 2002, lucrarea să "La dialectique de l’intuition chez A
Michel Weber () [Corola-website/Science/331253_a_332582]
-
România. În 2007-2009 a făcut postdoctoratul la Academia de Stiinte a Moldovei, Institutul de Istorie, Stat și Drept, devenind doctor habilitat în drept. Între 1994 - 2002 a activat la Academia de Poliție „Ștefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne, în calitate de lector superior, conferențiar universitar, șef-adjunct de catedră, șef catedră, decan al facultății de drept, director al liceului militar a MAI. Din 2003 până în 2010 a fost director al departamentului Administrare Publică din cadrul Academiei de Administrare Publică de pe lîngă Președintele Republicii Moldova, iar
Oleg Balan () [Corola-website/Science/334036_a_335365]
-
Nou” din Brașov. A mai colaborat la „Scânteia”, la „Munca” și la „Neuer Weg” cu articole semnate fie cu numele propriu, fie cu pseudonimele Doina Sălăjan, Ionel Crișanu, Mircea Mureș sau doar cu inițialele, ori nesemnate. A îndeplinit funcția de lector și vicepreședinte la S.R.S.C. filiala Sibiu, funcția de președinte a Sindicatului de artiști, ziariști și scriitori din Sibiu( 1948-1949), președinte al Cenaclului literar „Orizonturi Noi” în aceeași perioadă. La 8 septembrie 1950 a fost dat afară din toate funcțiile, acuzat
Ionel Cheregi () [Corola-website/Science/334205_a_335534]
-
Cenaclului literar „Orizonturi Noi” în aceeași perioadă. La 8 septembrie 1950 a fost dat afară din toate funcțiile, acuzat, cercetat și arestat că ar fi desfășurat activitate legionară. A fost achitat și repus în drepturi. Între anii 1954-1958 a fost lector la diferite școli de calificare și recalificare din poligrafie, comerț, cooperație ș.a. În această perioadă și după pensionarea din anul 1967 nu a încetat să scrie și să continue colaborarea la diferite ziare. Aprecierea și recunoșterea activității, a colaborării cu
Ionel Cheregi () [Corola-website/Science/334205_a_335534]
-
Stat din Moldova și a făcut aspirantura la Universitatea de Stat din Moscova, cu specializarea în Istoria contemporană a Franței. Are grad științific de doctor în științe istorice și grad diplomatic de ministru plenipotențiar. Începând cu anul 1981 a fost lector de istorie contemporană la Institutul Pedagogic de Stat din Chișinău; din 1987 este lector superior și prodecan (până în 1991) la Facultatea de istorie și etnopedagogie a Institutului pedagogic de Stat din Chișinău. În 1992-1996 a fost director al „Direcției Europa
Ion Stăvilă () [Corola-website/Science/334275_a_335604]
-
specializarea în Istoria contemporană a Franței. Are grad științific de doctor în științe istorice și grad diplomatic de ministru plenipotențiar. Începând cu anul 1981 a fost lector de istorie contemporană la Institutul Pedagogic de Stat din Chișinău; din 1987 este lector superior și prodecan (până în 1991) la Facultatea de istorie și etnopedagogie a Institutului pedagogic de Stat din Chișinău. În 1992-1996 a fost director al „Direcției Europa și America de Nord” la Ministerul Afacerilor Externe. În perioada 1996-1999 a fost ministru-consilier al Ambasadei
Ion Stăvilă () [Corola-website/Science/334275_a_335604]
-
Management din Bled, Slovenia. În 2001 a absolvit Academia de Studii Economice din Moldova, Facultatea „Finanțe” (specializarea: bănci și burse de valori). În perioada iulie 1994 - iunie 1996 a activat în calitate de consultant la Ministerul Economiei, iar în 1996-1998 a fost lector la Universitatea Liberă Internațională din Moldova (Facultatea de Drept și Facultatea Studiilor Economice). În iunie 1996 - februarie 2002 a fost șef al departamentului juridic la Agenția pentru Restructurarea Întreprinderilor și Asistența „ARIA” și Centrul pentru Productivitate și Competitivitate „CPC”. Între
Iurie Muntean () [Corola-website/Science/334301_a_335630]
-
și Stephen Mulligan. Tatăl ei are origini irlandeze și provine din Liverpool. Mama sa este din Llandeilo, Țara Galilor. Are un frate mai bătrân, Owain, fost căpitan în Armata Britanică, care a luptat în Irak și Afghanistan. Mama lui Mulligan este lector universitar, iar tatăl său este manager de hotel. Părinții săi s-au întâlnit atunci când lucrau împreună la același hotel, ei având în jur de douăzeci de ani. La vârsta de trei ani, familia sa s-a mutat în Germania din cauză că
Carey Mulligan () [Corola-website/Science/334377_a_335706]
-
sale, fotografie, poezie și teatru, s-au înscris în cei 14 ani de existență, peste 25.000 de liceeni români. Este printre puținii jurnaliști români care a primit Distincția Culturală din partea Academiei Române (în 2001) Între 1999 și 2003 a fost lector universitar la Facultatea de jurnalism-filosofie din cadrul Universitatii Spiru Haret, unde a susținut 2 cursuri anuale: ”Tehnici de propagandă, manipulare și persuasiune în televiziune” și ”Televiziune, cultură și societate”. Piesa sa ”Autorul” a fost pusă în scenă de Teatrul de Vest
Radu Herjeu () [Corola-website/Science/334417_a_335746]
-
evreiești din Transilvania și Moldova. Institutul cooperează în plan academic cu universități din Israel, Statele Unite ale Americii, Franța, Germania, Ungaria, Austria, Olanda. În urma unor parteneriate încheiate între Universitatea "Babeș-Bolyai" și Ambasada Statului Israel în România, au fost trimiși la Cluj-Napoca lectori de limbă ebraică din Israel, finanțați în primii ani de către ambasada israeliană, iar după aceea, aceștia au fost finanțați integral de către Universitatea "Babeș-Bolyai". Alături de acești profesori din Israel, având la bază schimburi interuniversitare internaționale, au venit și alți profesori din
Institutul de Iudaistică și Istorie Evreiască „Dr. Moshe Carmilly” () [Corola-website/Science/334455_a_335784]
-
Grigore Antipa”. În 1960 Francisc Pór a emigrat în Israel, unde a devenit cunoscut ca Francis Dov Por. El s-a stabilit la Ierusalim, unde în 1963 a terminat doctoratul în zoologie la Universitatea Ebraică. În 1964 a fost numit lector, în 1965 conferențiar, în 1969 profesor asociat la Universitatea Ebraică. Din anul 1976 a fost profesor titular de zoologie la această universitate. A predat cursuri de hidrobiologie, faunistică,filozofia științei și evoluție. În acelaș timp vreme de 20 ani între
Francis Dov Por () [Corola-website/Science/335101_a_336430]
-
religioasă au condamnat cu vigoare incidentul, o serie de articole din presa saudită a argumentat că atacul „nu a picat chiar din senin”, că a existat anterior o instigare antișiită în regat din partea „conducerii religioase, a unor predicatori și chiar lectori universitari - iar aceasta e în creștere. Guvernul saudit a refuzat să le permită profesorilor și studenților șiiți să lipsească motivat de la școală pentru a lua parte la activitățile legate de Sărbătoarea Ashura, unul din cele mai importante evenimente religioase pentru
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
of Delhi, 1981. Medalia „Comenius” (Praga), Premiul „Mihai Eminescu” (Drobeta Turnu Severin), Distinguished Guest of Indian Council of Cultural Relations, Cetățean de onoare al municipiului Râmnicu-Vâlcea, Medalia revistei «Sămănătorul Tismana». Radiodifuziunea Română (1967-1969); redactor, „Colocvii” (1969-1971); inspector, Ministerul Învățământului (1971-1976); lector universitar, Facultatea de Ziaristică, București (1976-1977); lector/professor visiting, Universitatea din Delhi (1977-1984; 2002-2003); director, Biblioteca Centrală a Institutului Politehnic București (1984-1987); director general, Biblioteca Pedagogica Națională „I.C. Petrescu” (din 1988); profesor asociat, Universitatea din Oradea; conferențiar, Universitatea „Valahia” din
George Anca () [Corola-website/Science/335245_a_336574]
-
Mihai Eminescu” (Drobeta Turnu Severin), Distinguished Guest of Indian Council of Cultural Relations, Cetățean de onoare al municipiului Râmnicu-Vâlcea, Medalia revistei «Sămănătorul Tismana». Radiodifuziunea Română (1967-1969); redactor, „Colocvii” (1969-1971); inspector, Ministerul Învățământului (1971-1976); lector universitar, Facultatea de Ziaristică, București (1976-1977); lector/professor visiting, Universitatea din Delhi (1977-1984; 2002-2003); director, Biblioteca Centrală a Institutului Politehnic București (1984-1987); director general, Biblioteca Pedagogica Națională „I.C. Petrescu” (din 1988); profesor asociat, Universitatea din Oradea; conferențiar, Universitatea „Valahia” din Târgoviște, actualmente pensionar, implicat în numeroase asociații
George Anca () [Corola-website/Science/335245_a_336574]
-
ani), Școala Muzeului Luvru (un an), La Collège de France (circa trei ani) 28 ianuarie 1904: Debutul literar, cu nuvela „Moș Gheorghe” („Adevărul”, suplimentul cultural „Literatură și Arte”) 1910 și 1911: repetitor la Școala de Limbi Orientale din Paris 1912-1913: lector de limba română la „École des Langues Orientales” din Paris 1.09.1913-5.11.1937: profesor titular la Catedra de Arheologie și Antichități, Facultatea de Litere și Filosofie, Universitatea Mihăileană Iași 1.07.1916-5.11.1937: fondator și director al
Oreste Tafrali () [Corola-website/Science/335258_a_336587]
-
al muzeologiei contemporane, exponatele micului său muzeu fiind astfel nucleul în jurul căruia s-a format Muzeul de Istorie a Moldovei din Iași” (site: Palatul Culturii.ro) Profesor de Istorie la Școala specială de Infanterie a Corpului IV de Armată Iași Lector, „Chargé de Cours”, Școala de Înalte Studii din Paris 1922: membru activ al Societății Scriitorilor Români 1918-1919: Membru în „Consiliul Național al Unității Române” din Paris 22 noiembrie 1922, numit „membru al Ordinului Steaua României - în grad de Ofițer” Decorat
Oreste Tafrali () [Corola-website/Science/335258_a_336587]
-
1909, Marano di Napoli - d. 13 ianuarie 2003, Roma) a fost un critic literar și istoric italian. După ce a studiat la Reggio Calabria, Napoli și Roma, a fost profesor de italiană și latină în licee și apoi a lucrat ca lector de italiană la Universitatea din Iași; el a devenit mai târziu un cercetător pasionat de literatură italiană la Universitatea din Cagliari și la Universitatea din Trieste, unde a creat celebra „Școală triestină”. A condus din 1967, timp de mai multe
Giuseppe Petronio () [Corola-website/Science/335591_a_336920]