8,529 matches
-
și cu formula generală CH (unde n trebuie să ia o valoare mai mare decât 3) care conțin atomi de carbon în starea de hibridizare sp. Aceste hidrocarburi au fost identificate pentru prima dată în petrol (naftene) de către Vladimir Markovnikov. Molecula unui cicloalcan conține cu doi atomi de hidrogen mai puțin decât alcanul cu același număr de atomi de carbon. Primul termen din seria omoloagă a cicloalcanilor conține trei atomi de carbon. Denumirea cicloalcanilor se formează de la denumirea alcanului respectiv cu
Cicloalcan () [Corola-website/Science/317920_a_319249]
-
hidrogen mai puțin decât alcanul cu același număr de atomi de carbon. Primul termen din seria omoloagă a cicloalcanilor conține trei atomi de carbon. Denumirea cicloalcanilor se formează de la denumirea alcanului respectiv cu același număr de atomi de carbon în moleculă, adăugând prefixul ciclo-. Datorită particularităților structurale și a comportări chimice diferite, cicloalcanii se împart, în funcție de mărimea ciclului, în cicloalcani : Mai mare aplicare practică au cicloalcanii cu ciclul din șase atomi de carbon.
Cicloalcan () [Corola-website/Science/317920_a_319249]
-
cu depozite de gips; el a fost descoperit în anul 1794, într-o mină de sare din apropierea orașului Hall din Tirol. Gipsul s-a format, la rândul lui, prin alterarea anhidritului; acesta a absorbit apa atmosferică și și-a adăugat moleculele compoziției sale. Într-o soluție apoasă de sulfat de calciu, se depun cristale de gips. Însă, dacă la soluție se adaugă sodiu sau clorură de potasiu, iar reacția are loc la temperatura de 40 °C, sulfatul de calciu se depune
Anhidrit () [Corola-website/Science/317957_a_319286]
-
cuvăntul a fost preluat din francezul "chitine", apărut în 1836. Este un zahăr modificat care conține nitrogen, polizaharid, din grupa acetilglucozaminei (N-acetil-glucosamină) legate între ele prin legătură de tip covalent β-1,4 (similare cu legăturile dintre grupuri de glucoză în moleculele de celuloză). Astfel chitina poate fi descrisă ca celuloză cu un grup de hidroxil al fiecărui monomer înlocuit cu un grup de acetilamină. Această formulă permite legături mai strânse între atomii de hidrogen ai polimerilor alăturați, rezultănd într-un material
Chitină () [Corola-website/Science/322967_a_324296]
-
fi descrisă ca celuloză cu un grup de hidroxil al fiecărui monomer înlocuit cu un grup de acetilamină. Această formulă permite legături mai strânse între atomii de hidrogen ai polimerilor alăturați, rezultănd într-un material mai rezistent. Numele chimic al moleculei este poli N acetil D glucosamina, β-(1,4)-2-Acetamido-2-dezoxi-D-glucoză sau simplu N-acetill-D-glucozamină β-(1,4) N-acetil-D-glucozamină. În formă pură, chitina este translucidă, pliabilă, rezistentă și dură. La artropode este adesea modificată, fiind încorporată într-o matrice proteică dură care
Chitină () [Corola-website/Science/322967_a_324296]
-
din constituenții cuticulei la insecte, păienjeni sau crustacee, și are rol protector. Combinată cu carbonatul de calciu ea devine rigidă și formează exoscheletul crustaceelor, de exemplu al melcilor. Chitina găsită în cuticul artropodelor este chitină alfa, în care lanțurile de molecule de chitină sunt alineate de manieră antiparalelă prin legături de hidrogen. La brahiopode, la cefalopode și la anelide se găsește chitină beta unde lanțurile de molecule sunt aliniate de manieră paralelă. Chitina gama este mai rară, întâlnită la brahiopode. La
Chitină () [Corola-website/Science/322967_a_324296]
-
al melcilor. Chitina găsită în cuticul artropodelor este chitină alfa, în care lanțurile de molecule de chitină sunt alineate de manieră antiparalelă prin legături de hidrogen. La brahiopode, la cefalopode și la anelide se găsește chitină beta unde lanțurile de molecule sunt aliniate de manieră paralelă. Chitina gama este mai rară, întâlnită la brahiopode. La ciuperci, chitina este un component esențial al peretelui lateral și protejează celule fungince de mediul încojurător. Chitina participă activ în rigiditatea peretului fungal. Polimerul de chitină
Chitină () [Corola-website/Science/322967_a_324296]
-
HSCoA NAD → NADH acetilCoA CO2 H NADH este apoi reoxidat de lanțul respirator pentru a produce ATP. Reacția este catalizată de biotină în prezența piruvat carboxilazei (sintaza), produce oxalilacetat. REZULTATE: Piruvat ATP → H2 de CO2 oxalilacetat ADP Pi) Folosind o moleculă de glucoză (care dă două molecule de piruvat): Fermentația alcoolică e mai puțin avantajoasă energetic (două molecule de ATP). Utilizarea aerobă produce mai multă energie (14 ATP pentru decarboxilare oxidativă, 6 pentru carboxilare), (a se vedea ciclul Krebs). În mitocondrii
Acid piruvic () [Corola-website/Science/319430_a_320759]
-
NADH este apoi reoxidat de lanțul respirator pentru a produce ATP. Reacția este catalizată de biotină în prezența piruvat carboxilazei (sintaza), produce oxalilacetat. REZULTATE: Piruvat ATP → H2 de CO2 oxalilacetat ADP Pi) Folosind o moleculă de glucoză (care dă două molecule de piruvat): Fermentația alcoolică e mai puțin avantajoasă energetic (două molecule de ATP). Utilizarea aerobă produce mai multă energie (14 ATP pentru decarboxilare oxidativă, 6 pentru carboxilare), (a se vedea ciclul Krebs). În mitocondrii (producătoare de energie celulelor organismului, de
Acid piruvic () [Corola-website/Science/319430_a_320759]
-
Reacția este catalizată de biotină în prezența piruvat carboxilazei (sintaza), produce oxalilacetat. REZULTATE: Piruvat ATP → H2 de CO2 oxalilacetat ADP Pi) Folosind o moleculă de glucoză (care dă două molecule de piruvat): Fermentația alcoolică e mai puțin avantajoasă energetic (două molecule de ATP). Utilizarea aerobă produce mai multă energie (14 ATP pentru decarboxilare oxidativă, 6 pentru carboxilare), (a se vedea ciclul Krebs). În mitocondrii (producătoare de energie celulelor organismului, de exemplu, musculare) glucoza este procesată în multe reacții la acid piruvic
Acid piruvic () [Corola-website/Science/319430_a_320759]
-
mașini de uz casnic, inscripții și semnalizări electronice. Cristalele lichide sunt, în cazul de față, combinații chimice de natură organică aflate în stare lichidă. Ele au proprietatea de a putea fi comandate de o corespunzătoare tensiune electrică, astfel încât își ordonează moleculele trecând de la stare „transparentă” la stare „netransparentă”. Concret, este vorba de o polarizare electrică a unor molecule lichide care în contrast cu restul „câmpului” formează o imagine vizibilă.
Afișaj cu cristale lichide () [Corola-website/Science/319433_a_320762]
-
de natură organică aflate în stare lichidă. Ele au proprietatea de a putea fi comandate de o corespunzătoare tensiune electrică, astfel încât își ordonează moleculele trecând de la stare „transparentă” la stare „netransparentă”. Concret, este vorba de o polarizare electrică a unor molecule lichide care în contrast cu restul „câmpului” formează o imagine vizibilă.
Afișaj cu cristale lichide () [Corola-website/Science/319433_a_320762]
-
Într-o primă aproximație se admite că apa pură este formată din molecule de oxid de hidrogen, HO. Dar apa în stare pură nu este propice vieții și nici nu se găsește în natură. Apa în natură conține numeroase substanțe minerale și organice dizolvate sau în suspensie. Astfel, calitatea apei se determină funcție de
Calitatea apei () [Corola-website/Science/319475_a_320804]
-
o expresie prin care în termodinamică se precizează explicit că modelul matematic se referă la gaze a căror comportare nu poate fi descrisă satisfăcător de legile gazului ideal. Abaterea de la idealitate se datorează acțiunii forțelor intermoleculare și volumului propriu al moleculelor, elemente neglijate sau presupuse neglijabile de modelul gazului ideal. Abaterea de la comportamentul gazului ideal se poate exprima cantitativ prin coeficientul denumit factor de compresibilitate. Modelele matematice (ecuațiile de stare) ale acestor gaze iau în considerare, de la caz la caz: Coeficientul
Gaz real () [Corola-website/Science/319969_a_321298]
-
ideal factorul de compresibilitate este formula 9 prin definiție. În multe din aplicații este necesar să fie luate în considerație abaterile gazului ideal față de gazul real. În general valoarea lui formula 10 crește cu presiunea și scade cu temperatura. La presiune înaltă moleculele se ciocnesc mai des, iar la temperatură scăzută ele se mișcă mai încet. Asta face ca efectul forțelor intermoleculare să fie sesizabil, făcând ca volumul real al gazului (formula 11) să fie mai mic decât cel al gazului ideal (formula 12), ceea ce
Factor de compresibilitate () [Corola-website/Science/319980_a_321309]
-
efectul forțelor intermoleculare să fie sesizabil, făcând ca volumul real al gazului (formula 11) să fie mai mic decât cel al gazului ideal (formula 12), ceea ce determină ca formula 10 să scadă sub unu. Când presiunea este mai mică și temperatura mai mare moleculele au mai mult spațiu de mișcare. În acest caz se manifestă forțe de respingere, făcând ca formula 14. Cu cât gazul este într-o stare mai apropiată de punctul critic sau de saturație, cu atât abaterea formula 10 de la cazul ideal crește
Factor de compresibilitate () [Corola-website/Science/319980_a_321309]
-
Este dificil de a stabili în general la ce presiuni și temperaturi abaterea de la gazul ideal devine importantă. În principiu, modelul gazului ideal este suficient de precis până la presiuni de 2 bar și chiar mai mari (până la 50 bar) pentru molecule mici, neasociate. De exemplu, clorura de metil (CHCl, clormetan), care are o moleculă polară, având ca urmare forțe intermoleculare semnificative, are la presiunea de 10 atm și temperatura de 100 un factor de compresibilitate determinat experimental de "Z" = 0,9152
Factor de compresibilitate () [Corola-website/Science/319980_a_321309]
-
de la gazul ideal devine importantă. În principiu, modelul gazului ideal este suficient de precis până la presiuni de 2 bar și chiar mai mari (până la 50 bar) pentru molecule mici, neasociate. De exemplu, clorura de metil (CHCl, clormetan), care are o moleculă polară, având ca urmare forțe intermoleculare semnificative, are la presiunea de 10 atm și temperatura de 100 un factor de compresibilitate determinat experimental de "Z" = 0,9152.. Pentru aer, care are molecule mici, nepolare, în condiții asemănătoare factorul de compresibilitate
Factor de compresibilitate () [Corola-website/Science/319980_a_321309]
-
clorura de metil (CHCl, clormetan), care are o moleculă polară, având ca urmare forțe intermoleculare semnificative, are la presiunea de 10 atm și temperatura de 100 un factor de compresibilitate determinat experimental de "Z" = 0,9152.. Pentru aer, care are molecule mici, nepolare, în condiții asemănătoare factorul de compresibilitate este "Z" = 1,0025 (v. tabelul de mai jos). Compoziția chimică aproximativă a aerului este de 78 % azot, 21 % oxigen și 1 % alte gaze. Moleculele principalelor componente, azotul și oxigenul, sunt mici
Factor de compresibilitate () [Corola-website/Science/319980_a_321309]
-
Z" = 0,9152.. Pentru aer, care are molecule mici, nepolare, în condiții asemănătoare factorul de compresibilitate este "Z" = 1,0025 (v. tabelul de mai jos). Compoziția chimică aproximativă a aerului este de 78 % azot, 21 % oxigen și 1 % alte gaze. Moleculele principalelor componente, azotul și oxigenul, sunt mici, nepolare (prin urmare neasociate). Ca urmare așteptările sunt ca aerul să se comporte aproape ca un gaz perfect, lucru confirmat de cercetările experimentale. Valorile "Z" din tabelul următor au fost calculate în funcție de presiune
Factor de compresibilitate () [Corola-website/Science/319980_a_321309]
-
ca aerul să se comporte aproape ca un gaz perfect, lucru confirmat de cercetările experimentale. Valorile "Z" din tabelul următor au fost calculate în funcție de presiune, temperatură și volum (sau densitate) din lucrările lui Vassernan, Kazavcinski și Rabinovici. Amoniacul (NH) are molecule mici, polare, cu forțe intermoleculare semnificative. Valorile "Z" se pot obține din manualul lui Perry, ed. a 4-a. Relația universală între factorul de compresibilitate și presiunea redusă formula 16, respectiv temperatura redusă formula 17 a fost constatată pentru prima oară de
Factor de compresibilitate () [Corola-website/Science/319980_a_321309]
-
precizia acestor diagrame este de 1-2 % pentru "Z" > 0,6 și de 4-6 % pentru "Z" cuprins între 0,3 - 0,6. Alte lucrări menționează erori asemănătoare, de 3-5 %. Diagramele universale pot avea erori mari (până la 15 - 20 %) la gaze cu molecule puternic polare, în care centrele sarcinilor pozitive și negative nu coincid. Hidrogenul, heliul și neonul nu se conformează legii stărilor corespondente. Pentru a putea folosi și pentru ele diagramele universale, pentru aceste gaze se folosesc în acest caz presiuni și
Factor de compresibilitate () [Corola-website/Science/319980_a_321309]
-
abaterii de la gazul real la nivel molecular (foarte puține gaze sunt monoatomice) și este obținută direct din mecanica statistică: unde coeficienții de la numărător se numesc coeficienți viriali și sunt funcții de temperatură. Coeficienții viriali indică interacțiunile între diversele grupuri de molecule. Coeficientul "B" indică interacțiunile între perechile de molecule, "C" între grupuri de trei molecule etc. Deoarece interacțiunile între un număr mai mare de molecule sunt rare, ecuația virială este de obicei trunchiată după al treilea termen. Factorul de compresibilitate e
Factor de compresibilitate () [Corola-website/Science/319980_a_321309]
-
puține gaze sunt monoatomice) și este obținută direct din mecanica statistică: unde coeficienții de la numărător se numesc coeficienți viriali și sunt funcții de temperatură. Coeficienții viriali indică interacțiunile între diversele grupuri de molecule. Coeficientul "B" indică interacțiunile între perechile de molecule, "C" între grupuri de trei molecule etc. Deoarece interacțiunile între un număr mai mare de molecule sunt rare, ecuația virială este de obicei trunchiată după al treilea termen. Factorul de compresibilitate e legat de potențialul Fi al forțelor intermoleculare prin
Factor de compresibilitate () [Corola-website/Science/319980_a_321309]
-
obținută direct din mecanica statistică: unde coeficienții de la numărător se numesc coeficienți viriali și sunt funcții de temperatură. Coeficienții viriali indică interacțiunile între diversele grupuri de molecule. Coeficientul "B" indică interacțiunile între perechile de molecule, "C" între grupuri de trei molecule etc. Deoarece interacțiunile între un număr mai mare de molecule sunt rare, ecuația virială este de obicei trunchiată după al treilea termen. Factorul de compresibilitate e legat de potențialul Fi al forțelor intermoleculare prin relația: r fiind distanța dintre molecule
Factor de compresibilitate () [Corola-website/Science/319980_a_321309]