18,249 matches
-
cărui semnificație poate da seama de ceva realmente scandalos pentru mintea omenească. Comentând acest enunț, Étienne Gilson îl pune în relație cu o idee deja răspândită în primele secole, anume că dogma creștină a mântuirii este de nepătruns pentru rațiunea omenească. „Sfântul Pavel observase deja că taina Crucii, prilej de sminteală pentru iudei, este o nebunie pentru înțelepciunea greacă (I Cor. 1, 18-25). Tertulian sa lăsat purtat de efecte ora torice al căror ecou se mai aude și astăzi.“ Sunt redate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
tocmai deoarece“. În acest caz, textul lui Tertulian ne spune că „tocmai absurditatea dogmei este cea care îndeamnă la acceptarea credinței, așa cum imposibilitatea îi garantează certitudinea“. Criteriul adevărului lar oferi de această dată absurditatea însăși, ceva ce apare imposibil minții omenești. O astfel de interpretare, stranie și originală, nu ar fi exclusă pentru vremea lui Tertulian. Numai că, adaugă Gilson, e greu de crezut că un învățat creștin, deși orator admirabil, ar fi asumat absurditatea drept criteriu al adevărului.<ref id
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
precum Miguel de Unamuno, poate afla bucurie în fața cuvintelor lui 148 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 148. Tertulian. Sentimentul tragic al vieții te poate aduce în acel loc în care o asemenea spusă vine să lumineze partea ascunsă a istoriei omenești. Sau partea obscură a scenei de teatru pe care lumea însăși o reprezintă, după cum lasă a se înțelege scriitorul spaniol. Absurdul pe carel invocă nu este cel la care se referă simțul comun sau logica celor patru principii. Iar descoperirea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Absurdul pe carel invocă nu este cel la care se referă simțul comun sau logica celor patru principii. Iar descoperirea sa nu înseamnă abandonul rațiunii, ci orientează privirea către acea dispută realmente dramatică și indecisă pe care o reprezintă viața omenească. Sa conturat între timp și o altă interpretare, ce caută să facă legătura între logica probabilului din tradiția aristotelică și logica paradoxală a învățatului creștin. Întrucât invocă frecvent atitudinea rațională, Tertulian ar uza în aceste fraze de un raționament probabil
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de un raționament probabil(ist). Astfel, dacă pentru Marcion întruparea Domnului este improbabilă, Tertulian consideră că tocmai această improbabilitate justifică acceptarea certitudinii sale. Spunând că Hristos a înviat din mormânt, consideră acest lucru cert tocmai deoarece este improbabil pentru mintea omenească. Se caută de fapt o structură logică în cele spuse de PARADOX ȘI NONSENS 149 149. Tertulian, acea formă de raționament care se sprijină pe o pre misă (im)probabilă. Însă cred că e riscantă această ipoteză, deoarece ar face
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
înviere...“). Îl are în vedere mai ales pe Marcion din Sinope (cca 80-155), însă trimite și la Apelles, la Valentin și la discipolul său Alexandru, socotiți de obicei gnostici. În viziunea acestora, a vorbi despre trupul lui Hristos ca trup omenesc, concret și carnal, înseamnă ceva scandalos. Cum îi judecă însă Tertulian? În locul credinței ce edifică, aceștia vin cu prea multe întrebări și îndoieli. Ajung în cele din urmă să „sfâșie trupul lui 150 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 150. Hristos
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
și îndoieli. Ajung în cele din urmă să „sfâșie trupul lui 150 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 150. Hristos cu întrebări, [crezând] de pildă că [trupul Domnului] fie nu a existat deloc, fie a fost dintro altă fire decât cea omenească“ (I, 1). În cel dintâi caz, ar fi vorba de un trup aparent, fantasmatic, idee susținută de cei numiți dochetiști (după gr. dokeín, „a părea“). În cel deal doilea caz, trupul Domnului este socotit de o altă natură decât a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
1). În cel dintâi caz, ar fi vorba de un trup aparent, fantasmatic, idee susținută de cei numiți dochetiști (după gr. dokeín, „a părea“). În cel deal doilea caz, trupul Domnului este socotit de o altă natură decât a celui omenesc: fie sufletească, fie spirituală, fie siderală. Cum ar putea să se facă trup și să sufere însuși Dumnezeu? Ar fi cu totul în afara rațiunii, imposibil de acceptat. Numai că Tertulian știe cu totul altceva: acești interpreți, deși cultivați și subtili
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
așadar ca un eveniment periculos pentru ființa divină. Însă, va spune Tertulian, „pentru Dumnezeu nu este nici o primejdie privitoare la starea [ființei] Sale“. Sesizează la celălalt o logică improprie pentru a înțelege voința divină, când aceasta e văzută asemeni celei omenești. Îi va aminti atunci că „nimic nu este asemănător cu Dumnezeu“ (III, 5). Aduce în față imediat un argument neo bișnuit: „Dumnezeu se poate preschimba în orice, neîn cetând să rămână precum era.“ Este o afirmație ce pune la încercare
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
LUMEA CELOR ABSURDE iubește? De ce ar fi „nedemne de El cele pe care nu le ar fi răscumpărat dacă nu lear fi iubit?“ (IV, 4). Nu cumva în mintea unora se petrece o confuzie gravă, judecând cele divine după criterii omenești? „Fără îndoială, ar fi nebunește [stultum] dacă Lam judeca pe Dumnezeu potrivit cugetării noastre“ (IV, 5). Tertulian îl întreabă retoric pe Marcion dacă nu a exclus din canonul său versetul din I Corinteni: „Dumnezeu șia ales pe cele nebune ale
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
înțeleptul să se facă nebun dacă dorește să fie cu adevărat înțelept („Dacă i se pare cuiva, între voi, că este înțelept în veacul acesta, să se facă nebun, ca să fie înțelept“ - 3, 18). Firește, atâta vreme cât finitudinea este constitutivă ființei omenești, înțelepciunea lui Dumnezeu ni se descoperă în chip paradoxal. Doar că o astfel de înțelegere a lucrurilor nu ar trebui să se oprească aici, în locul unde încă este datoare unei logici comune. Ceea ce doresc să spun este că formula paradoxală
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
caută acele for mulări ce transgresează vizibil logica obișnuită. Nu afirmă pur și simplu că actul de credință este absurd în sine. Nici că moartea și învierea Fiului sunt absurde în ele însele, în afara oricărei logici. A recunoaște limitele înțelegerii omenești nu înseamnă a spune că aceasta este complet neputincioasă. Nu sugerează în această privință o cale nouă, cum ar fi afirmarea constantă a celor imposibile. A deduce tot felul de concluzii ciudate, fie cu privire la ființa lui Dumnezeu, fie cu privire la natura
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
moment dat se adresează celor care ajung să confunde lucruri radical distincte. „Fără îndoială, ar fi nebunește dacă Lam 158 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 155. judeca pe Dumnezeu potrivit cugetării noastre“ (Despre trupul lui Hristos, IV, 5). Nebunia judecății omenești nu e de această dată neobișnuită, fiind frecvent întâlnită. Se adresează deopotrivă celor care socoteau nebunie însuși cuvântul Crucii, indiferent că erau oameni simpli sau învățați. Acum lucrurile devin mai complicate, întrucât cuvântul Crucii aduce scandalul ca atare, dincolo de ceea ce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
sau, cu o expresie mai potrivită, dincolo de cele comprehensibile și incomprehensibile. Așa cum vedem, unele antinomii se ivesc imediat ce logica obișnuită e lăsată cu bună știință în urmă. Faptul se petrece mai ales atunci când se asumă limitele gândirii și ale intenționalității omenești. Sau când devine posibilă acea experiență prin care se arată omului ceea cel transcende, inepuizabil ca atare și incomprehensibil în sine. Vor fi atunci resemnificate, pe cât posibil, opozițiile inflexibile de felul temporal- nontemporal, condiționat-liber, ca și altele asemănătoare. Cum ne
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
lucruri par să se repete întruna: zile și nopți, anotimpuri, perioade și cicluri elementare. În rest, totul se întâmplă o singură dată și pentru totdeauna. Cu această credință, este greu să înțelegi cum anume ar fi posibilă repetarea în ceea ce privește faptul omenesc de existență. Numai că scriitorul danez reușește să ne spună cu totul altceva. Viața sinelui nu urmează un proces a cărui obiectivitate ar face din el ceva neutru, indiferent. Dimpotrivă, are loc mai degrabă în felul a ceva ce traversează
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
sine este irepetabil reprezintă acum adevărata repetare, sensul de refacere a vieții. Cel care caută să experimenteze posibilitatea repetării caută de fapt tocmai clipa potrivită acesteia. „Când are ea loc? Știu și eu, cam greu de zis pe vreo limbă omenească. Când sa produs ea pentru Iov? Atunci când imposibilitatea producerii 180 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 187. 188. ei era, omenește, cât se poate de certă și posibilă.“ Ea devine posibilă atunci când imposibilitatea ei este cât se poate de certă. Ne
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
nu poate fi (Iov 36, 26). Aude și recunoaște puterea Domnului, cum „vuiește tu netul în cortul lui“ (36, 29). Vede cum „fulgerul Său ajunge până la marginile pământului“ (37, 3). Are din nou înaintea sa minunile Sale, pe care mintea omenească nu le pricepe (37, 5). În fața lor, Iov tace, ascultă și află adevărata pocăință (42, 6). În cele din urmă, „este binecuvântat și le primește pe toate îndoit; aceasta se numește repetare“<ref id="190">Ibidem, p. 107.</ref>. Exact
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
acele regimuri politice și juridice care au cutremurat din temelii secolul XX. Sau făcut deopotrivă trimiteri la filozo fia de orientare existențialistă, spunânduse că ar fi vorba despre ceva cu totul absurd, fie ordinea ca atare a istoriei, fie existența omenească în ea însăși. Însă, cu astfel de interpretări, absurdul este luat mai ales în accepțiunea sa comună: ceva ilogic și teribil, copleșitor. Este o accepțiune de care se uzează frecvent spre a se numi răul din această lume. Firește, dacă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
că lumea celor pe care le socotim absurde ar trebui văzută ca fiind la fel de eterogenă ca și geografia pe care o explorăm la nesfârșit. Sau 190 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE ca și lumea - inepuizabilă în ea însăși - a celor omenești. Dacă ar fi să ne gândim doar la acele idei și narațiuni prin care omul se exprimă liber pe sine, multe par să fie absurde. Uno ra, așa cum am văzut, absurde le apar cam toate enunțurile de natură metafizică. Întrucât
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
criterii obișnuite ale sensului. Poate desem na, de exemplu, ceea ce este realmente straniu. Sau, întro altă privință, ceea ce este în sine incomprehensibil, eventual mirabil, minunat. Nu ar trebui confundate aceste accepțiuni, mai ales că ele pot privi atât unele moduri omenești de expresie, cât și ceea ce este străin acestora. Aș dori să aduc în atenție un exemplu de absurditate minunată, chiar strălucitoare. Îl găsim într un excelent eseu, Limba analitică a lui John Wilkins, de Jorge Luís Borges. Cu privire la un fragment
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
164, 190, 191; tainic sau misterios 10, 145, 147, 193 (n. 199); transgresiv Index rerum 202 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE față de sfera sensului 8, 142, 163 (n. 161) ~ din punct de vedere logic 55-62, 82-83, 94, 99- 103 ~ ființei omenești 70, 140- 141, 172, 184 ~ și paradox: 107-110, 129, 145-146, 153, 155, 157- 159, 164, 172-175, 180 apariții variate ale celor ~ 8, 14, 24, 29, 34- 35, 71- 75, 99, 109-110, 115-120, 131-143, 145, 173- 175, 190-191 atitudini filosofice ~ 63-76
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
66, 111, 141, 163, 173 ~ de sfera comună a sensului 11 (n. 1), 15, 23, 34 (n. 18), 136 ~ de sens și nonsens 51-54, 66, 96-97, 129, 145, 150, 163, 190, 194-196 ~ de sine 165-166, 169, 172, 178 ~ de voința omenească 36, 43, 44-45, 129, 131, 152, 162- 163, 180 discurs 29 (n. 16), 93, 135-139 ~ absurd 58, 94, 136-137, 142 distanță (față de sensul uzual) 10, 11, 15, 18, 21, 27, 87, 95-96, 106, 155, 159, 172, 175, 177, 185 dorință
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
65-66, 146 (n. 145), 161-162, 177 ~ a sferei sensului 11 (n. 1), 15, 23, 34 (n. 18), 51-54, 66, 96-97, 129, 136, 145, 150, 163, 190, 194-196 existență (în sens ontologic) 33, 58, 65, 103, 136 (n. 133), 174 mod omenesc de ~ 32 (n. 17), 106, 112, 120-131, 140- 141, 166-171, 174, 176- 180, 184 experiență 15, 42, 45, 79, 81- 83, 89, 114-115, 160, 162, 176, 189 ~ a celor străine sensului 10, 42, 45, 54, 107, 115, 129, 130, 159
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
140 (n. 139) ființă 56, 58, 65-66, 100-102, 104, 106, 121, 140, 166, 193 ~ abisală 130-131 ~ divină 83, 152, 158, 160 (158), 162, 163 ~ proprie omului 94 (n. 89), 120-131, 140-141, 155, 150 (n. 155), 166-171, 174, 176-180, 184 absurdul ~ omenești (vezi „absurd“) caracter indeterminat și inepuizabil al ~ 67, 81, 83, 97, 105, 124, 163 indiferență de ~ ființă (vezi „in diferență“) logica ~ 58, 193 Marele Lanț al ~ 48 posibilități de ~ 122-129 sensul ~ 65, 130 semnificații multiple ale ~ 23 filozofie absurditatea unor
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
167, 177- 178, 180, 192 ~ul unor acte raționale 71, 85-87, 141 O obiect ~ antinomic 62, 91 (n. 82), 160-163 ~ contradictoriu 79-80, 80 (n. 67), 102, 132, 137 ~ hiperbolic 84 ~ imposibil 79, 81, 109 (n. 100) ~ indeterminat 105, 110, 117 omenesc limite ale celor ~ști 35, 37- 38, 53, 67, 83, 130-131, 152, 155, 163 (vezi și „limită“) ~ și neomenesc 31-32, 36, 42-46, 52, 54, 122, 129- 130, 151-152, 187 ostentum 74 P paradox ~ absolut 150, 153, 159, 164- 165, 168
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]