8,430 matches
-
o iluzie. În al doilea rând, constructiviștii nu neagă doar realitatea obiectivă a identității personale, ci neagă întreg conceptul de realitate obiectivă, care ar necesita o perspectivă complet neutră care nu e accesibilă nimănui. S-ar putea spune că această paradigmă e neokantiană: avem acces doar la fenomene și acest acces e invariabil mediat de limbaj, care nu doar oglindește fenomenele, ci le și modifică percepția. Constructiviștii nu neagă conceptul de realitate pură (noumenul, la Kant), spun doar că noi, condiționați
Identitate, sine, psihic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12536_a_13861]
-
aceea, principala categorie cu care operează constructiviștii este "subiectul" (care poate fi epistemic sau subiect al unui regim), nu eul sau identitatea. Paradoxal, Andreea Deciu , deși desfide un constructivism simplificat până la caricatură, înțelege să se folosească de teoriile reprezentanților acestei paradigme (și tocmai de Judith Butler!) când demersul hermeneutic i-o cere. Mai exact, ea face apel la teoria "internalizarii melancoliei" pe care Butler o dezvoltă în Viața psihică a puterii. Diferențele de premise își spun cuvântul: ce la Butler e
Identitate, sine, psihic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12536_a_13861]
-
de spectaculoasă și, uneori, chiar de fascinantă această lume, de obicei ascunsă, prin propunerea ei ca formă culturală și ca stare firească în sistemul său de referință, Monica se dezvăluie pe sine ca un proiect ratat: în loc de Venus din Willendorf, paradigma absolută a feminității, ea a devenit un fel de fata babei, revelator mecanic al nenumăratelor porcării de mahala și dramolete de cartier.
Între Venus din Willendorf și Fata babei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12586_a_13911]
-
sînt livrescul, în creație, erudiția, în discursul critic, și disciplina învățăturii, în didactica de tip universitar". De altfel, "echinoxismul s-a regenerat prin conservarea orgolioasă a propriei tradiții care a constat mereu în prioritatea valorii estetice. O schimbare radicală de paradigmă nu s-a produs nici cu afirmarea scriitorilor aparținători de drept generației "80". La aceste principii adăugăm o serie de caracteristici ale portretului moral al echinoxiștilor (schițat de Laurențiu Ulici), care ar cuprinde: creditarea diversității și a liberului arbitru estetic
Pledoarie pentru Echinox by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/12599_a_13924]
-
principiul "lecturilor pre-textuale", o practică filozofică transplantată forțat în critica literară, dar constată că atât structuraliștii (preocupați de mecanismele textuale) cât și post-structuraliștii (căutând prezența sau subvertirea ierarhiilor metafizice) nu contribuie prin demersul lor decât cu introducerea unei noi grile/paradigme, fapt care nu dezvăluie nimic despre natura textelor sau a lecturii. De aici, credința pragmaticienilor că lectura este exclusiv relaționare și interacțiune, că textul nu trebuie tratat doar ca mijloc, ci și ca scop în sine: Mi se pare mai
Prima poruncă a textului: Nu suprainterpreta! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12597_a_13922]
-
contingența valorilor, nu întrevede riscul limitelor abolirii ierarhiilor și multiplicării centrelor: "Proliferarea vocabulelor, dată fiind concepția sa holistică prin care limbajul nu e decât un comportament printre altele, ar putea duce la intraductibilitatea și incomensurabilitatea acelorași." Paradoxul e că multiplicarea paradigmelor interpretative contribuie la dispariția obiectului comun și, implicit, a oricăror interferențe chiar și conflictuale, iar în lipsa minimului numitor comun identitatea și autonomia interpretărilor diferențiate își pierd sensul. Căci, în chiar sistemul de gândire al lui Rorty, tocmai absența de fundamente
Prima poruncă a textului: Nu suprainterpreta! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12597_a_13922]
-
literară unui gen de umor anticaragialesc, indiferent la pitorescul lumii din jur, țintind însă Ťdezbaterea problemelor sub aspectul lor ideologicť" (p. 134). Prin romanul Adio, Europa!, scriitorul va reuși să împlinească ambițiosul deziderat al cerchiștilor de a se detașa de paradigma romanului realist, anglo-rus, preferând ,modelul clasic, convențional-simbolic, ilustrat de Cervantes sau Goethe, care descătușează energia fabulatorie fără a accepta constrângerile verosimilității" (p. 201). Iată cum o deficiență inițială devine, treptat, o structură compozițională și discursivă, prin travaliul creator al unui
Un maraton literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11365_a_12690]
-
modele la care să se raporteze" e o chestiune. Altă chestiune este opinia d-lui Mincu care se situează la nivelul entuziasmului lor, denunțînd panicat o ,confuzie intergeneraționistă extrem de nocivă pentru climatul literar" și crezînd a le putea recunoaște o ,paradigmă creativă" cu totul alta decît cea a optzeciștilor/ nouăzeciștilor. Care este realitatea? Neîndoios înzestrați, vădind o emisie textuală de-o energie ce impune și idenegabile note diferențiale, douămiiștii se profilează pe un background (deja) tradițional care este avangarda. Ei intră
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
ea va fi o cultură cu o mai mare orientare pluralisto-holistică. - Din punct de vedere al politicii reglioase, se profilează o lume postconfesională și interreligioasă. Acest lucru înseamnă: încet și anevoie, se dezvoltă o comunitate globală ecumenică multiconfesională. De schimbarea paradigmei de la modernism la postmodernism se leagă însă și o modificare fundamentală a valorilor (nu în mod necesar dispariția acestora), care promite o consolidare a viziunii etico-religioase asupra lumii: - de la o știință lipsită de etică la o știință responsabilă din punct
Hans Küng - Iudaismul by Edmond Nawrotzky-Törok () [Corola-journal/Journalistic/11393_a_12718]
-
de care se bucură, de mai mulți ani, la Facultatea de Litere din București, cursurile de pragmatică ale profesoarei Liliana Ionescu-Ruxăndoiu. Faptul se explică în parte prin atracția firească pe care o simt studenții față de lucruri mai noi, diferite de paradigma în care s-au format și în care sînt scrise majoritatea textelor de referință pe care le-au citit. Dar inovația nu e niciodată o opțiune unică și obligatorie: în orice schimbare de paradigmă meritul decisiv îl are modul de
Pragmatismul pragmaticii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13689_a_15014]
-
față de lucruri mai noi, diferite de paradigma în care s-au format și în care sînt scrise majoritatea textelor de referință pe care le-au citit. Dar inovația nu e niciodată o opțiune unică și obligatorie: în orice schimbare de paradigmă meritul decisiv îl are modul de prezentare. În fond, pragmatica nu mai e atît de nouă și acoperă azi multe direcții ( domenii, școli) destul de diferite; a alege din ele elementele fundamentale, în același timp operaționale și atractive, nu e atît
Pragmatismul pragmaticii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13689_a_15014]
-
înaintați luptători pentru comunism, oameni din popor, bolșevici și fără de partid."6 Spiritul de partid în literatură Revoluția culturală" implică, la nivelul instrumentarului critic, o schimbare la față fără precedent: vocabularul "burghez" este eliminat și, o dată cu el, un set de paradigme și reflexe culturale. Facerea lumii este, în tradiție orwelliană, o operațiune de renovare lingvistică, a cărei finalitate este aclimatizarea unui model sovietic, presupus a genera, în termeni lovinescieni, un fond și o umanitate radical diferită de cea atașată de lumea
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
desfășurată sub control în România comunistă. Critica literară actuală ar trebuii să aibă în vedere și această literatură risipită în Occident "pagini exilate". Chiar pentru totdeauna "uitate"? 1) Diatriba severă a autorului s-a îndreptat spre Hubert Juin, în capitolul Paradigma mercenară din Dimpotrivă (1994), p. 297 și urm.: Le parisien du Danube.
Cele două Românii by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/16570_a_17895]
-
Dorin Tudoran îl reprezintă antimitologia. Coruperea texturii mitologice e un fenomen grav, semnificînd o alienare a spiritului în raport cu sine. Nu e o falsificare a aparenței, ci una a esenței însăși contaminată de absurd, deoarece miturile alcătuiesc, după cum spunea Mircea Eliade, "paradigmele pentru toate actele omenești semnificative". Asistăm la o invazie a de-semnificării în chiar sanctuarul semnificației înalte: "Veniți/ s-a redeschis altarul/ priviți-l/ îngenunchiați/ lingeți-l!// Oglinda s-a subțiat/ de tot -/ tînărul Narcis linge la ea" (S-a
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
există anumite compatibilități care să ne determine a crede într-un spirit al timpului. E. Lovinescu preluase după 1918 de la Tacit expresia saeculum, germanii o preferau, la începutul veacului, pe aceea de Zeitgeist, iar Kuhn, mult mai tîrziu, folosea termenul paradigmă, limitat, e drept, la revoluțiile din știință, toate acestea, ca și altele, probînd o oarecare atracție către ideea congruenței formelor de a concepe lumea. S-ar părea că acest optimism cu privire la posibilitatea de a unifica modurile de cunoaștere, oarecum în
Cum se înțeleg intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16675_a_18000]
-
în felul în care fizicienii văd unificarea cîmpurilor de forțe din natură, a lăsat locul, în finalul veacului și mileniului, unei interpretări ceva mai pesimiste a lucrurilor. încredințarea că toți intelectualii se înțeleg în chip spontan, bazîndu-și cunoașterea pe o paradigmă comună (chiar dacă în schimbare de la epocă la epocă), a cedat în fața îndoielii și a unei abordări mai realiste. încă de pe vremea cînd am conferențiat eu însumi la Institutul de la Măgurele am fost conștient (și, poate, frapat) de o realitate din
Cum se înțeleg intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16675_a_18000]
-
literatura stau sub semnul schimbărilor de statut în sensul larg, o carte cu titlul Canon și canonizare, incită imediat. Volumul cu pricina, editat de Marin Mincu, adună răspunsurile la o dezbatere despre canon, găzduită în anul 2001 în paginile revistei Paradigma, anchetă la care au fost invitați să participe nu mai puțin de 35 de eseiști, critici și teoreticieni literari de toate vârstele, de la Daniel Cristea-Enache până la Romul Munteanu. Argumentul semnat de Marin Mincu pleacă de la ipoteza că problema canonului este
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
un acut sentiment că există un oarecare resentiment față de acest fenomen, de unde și tonul bășcălios și minimalist. Rareori se depășesc prejudecățile culturale binecunoscute. Dincolo de faptul că fiecare încearcă să priceapă ce e canonul plecând de la definiții de dicționar (model, listă, paradigmă, epistemă, ierarhie etc.), efect al lipsei de informație teoretică, canonul nu e privit, în general, ca un proces de durată, ca o acțiune colectivă, o revizuire complexă ce ține de însăși esența literaturii, ci mai degrabă ca o strategie subversivă
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
niște contra-propuneri concrete. Acestea fiind datele, simplificate la maximum, ale problemei, se nasc câteva întrebări. În ce măsură există la noi un astfel de climat teoretic? Cine se recunoaște în așa-zisa Școală a resentimentului? De ce nu există poziția acestora în ancheta Paradigmei? Există un contra-canon? Și cine i se opune? Cu cine polemizează inflamat, chiar dacă superficial, o bună parte din răspunsurile de față? Doar tânărul Bogdan Alexandru Stănescu pare să-și pună asemenea întrebări. În ultimii ani au apărut și la noi
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
la realitate. GD: Fiind Dvs. înșivă un foarte bun comentator de poezie, un analist liric de excepție aș spune, având și o experiență dublă, poate chiar mult mai vastă, intrând în contact cu numeroase modalități poetice, mode, poeți, experiențe poetice, paradigme unde așezați poezia românească, măcar în context european, în mometul de față? IC: Așez poezia română foarte sus, alături de alte două ce-mi sunt accesibile în original a italiană și franceză. Dar să nu-l suparăm pe Dumnezeu: ce am
Ilie Constantin - Orgoliul, structură linistită si neagresivă a fiintei mele by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/17608_a_18933]
-
Felicity e un fel de Șam Spade feminin, singura observa, ceea ce o protejează cumva de ridicol și de parodic, chiar dacă ea însăși declanșează parodicul, prin intermediul sesiunilor de amor pe Internet. Cealaltă eroina a cărții, Andrea, trăiește și ea într-o paradigmă a multiplicității tumultoase, bîntuita de conflicte surde și resentimente greu suprimate. La Ierusalim aflîndu-se, ea trăiește de fapt între zidurile unei mănăstiri catolice unde se întîlnesc cei mai mari înțelepți ai lumii, ca într-un fel de stațiune de vacanță
Milenarisme by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17669_a_18994]
-
elemente de ideologie politică și fără afiliere la grupări politice. O revistă a mișcării onirice, de ar fi putut să apară în anii ^70, ar fi fost una fără fundamentare politică, de curent pur estetic. Iată, azi, Marin Mincu editează Paradigmă, un buletin textualist, de mică circulație, ce e drept, publicație numai literară deși de direcție, nici ea raportabila, în vreun fel, la coordonate ale politicului. Deci putem concepe și azi reviste de direcție, atât ca Nicolae Breban, anunțând apariția uneia
O revistă de directie? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/18149_a_19474]
-
fiara, botul negru al bestiei să-l sărut în gloria pierzaniei.(...) Eram doar un mercenar femeesc, dar știam îndeajuns, lacoma te vînam așa mort cum erai, vesmîntat în piele boțita, zgîrietor de icoane scuipate cu sfiiciune" (Un anotimp în Rimbaud). Paradigmă cristica astfel tratată înfățișează o pistă a deplețiunii, a golirii de sens pozitiv. În măsura în care poetul consacrat propune un artificiu estetic în raport cu naturalul ontologic al lumii, aci ambiția distrugătoare tinde a acredita ideea artificiului universal, a unei imposturi demiurgice, față de care
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
s who. Bloom nu polemizează, ci dictează. Canonul occidental, căruia i se închină el, e efigia unei dictaturi, în ultimă instanță, pentru că nu amenințarea lui îl irită în primul rînd pe autor, ci simplul fapt că unii pot gîndi în afara paradigmei mentale a canonului. Aceștia i se par, prin definiție, axiomatic, suspecți. Poate că eu sînt caraghios de naivă, dar pur și simplu nu cred că Școala Resentimentului (al carei corifeu e, între alții, Nietzsche, pe care ce-i drept, Bloom
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
cărei funcționalitate exclusivă a dus la epuizare, la nevoia de a reevalua pozițiile adoptate de artele decorative. Nigel Wheale, de asemenea, în analiza pe care o face artelor postmoderne în Postmodern Arts. An Introductory Reader (1995), după ce trece în revistă "Paradigmele postmodernului" și stabilește o tipologizare și periodizare de lucru ale postmodernismului (în măsura în care un asemenea gest este posibil), situează interacțiunea de care ne ocupăm sub semnul întrebării ("Postmodernismul: de la cultura de elită la cultura de masă"), pentru a încheia trăgând concluzii
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]