8,224 matches
-
comunității creștine fondate în Antiohia de către apostolii Petru (considerat ca primul său episcop) și Pavel, care sunt ocrotitorii săi. În diptice Biserica Antiohiei este înscrisă pe locul al treilea între Bisericile Ortodoxe, după Constantinopol și Alexandria. În timpul primelor concilii ecumenice, Patriarhul de Antiohia deținea autoritatea asupra Diecezei Orientului, care se întindea de la Marea Mediterană până la Golful Arabiei. În secolul al V-lea, creștinii din Siria resping regulile stabilite la Conciliul de la Calcedon (451), conform căruia biserica creștină siriacă, împreună cu alte biserici din
Biserica Catolică Siriacă () [Corola-website/Science/331109_a_332438]
-
cu Roma, însă nu a fost cu succes. Mulți sirieni s-au convertit la catolicism, în anul 1626, odată cu stabilirea călugărilor capucini și iezuiți la Alep. În anul 1656, Andrew Akhidjan, preot siriaco-catolic a fost ales episcop de Alep și patriarh al tuturor sirienilor. Cu toate acestea, după el nu a avut loc o succesiune a episcopilor catolici, din cauza situației vitrege a relațiilor dintre catolici și creștinii care nu aparțin Conciliului de la Calcedon. În timpul cruciadelor, relațiile care au existat între episcopii
Biserica Catolică Siriacă () [Corola-website/Science/331109_a_332438]
-
că în secolul 18 creștinii catolici sirieni au fost persecutați, mult timp neavând niciun episcop și fiind împinși să-si desfășoare activitatea în secret și să-și mențină activitatea ascunsă. În anul 1782, marele sinod ortodox sirian l-a ales patriarh pe mitropolitul Michel Jaweh din Alep. La scurt timp după ce a fost ales s-a declarat catolic, s-a refugiat în Liban și a construit mănăstirea „Our Lady of Shafah”. După Jawah a urmat o succesiune neîntreruptă de patriarhi siriaco-catolici
Biserica Catolică Siriacă () [Corola-website/Science/331109_a_332438]
-
ales patriarh pe mitropolitul Michel Jaweh din Alep. La scurt timp după ce a fost ales s-a declarat catolic, s-a refugiat în Liban și a construit mănăstirea „Our Lady of Shafah”. După Jawah a urmat o succesiune neîntreruptă de patriarhi siriaco-catolici. În 1829, divanul otoman a acordat recunoașterea legală bisericii siriaco-catolice, iar reședința patriarhului s-a stabilit la Alep în 1831, apoi s-a mutat la Mardin în 1850. În anii „20, patriarhia a fost mutată la Beirut, unde au
Biserica Catolică Siriacă () [Corola-website/Science/331109_a_332438]
-
ales s-a declarat catolic, s-a refugiat în Liban și a construit mănăstirea „Our Lady of Shafah”. După Jawah a urmat o succesiune neîntreruptă de patriarhi siriaco-catolici. În 1829, divanul otoman a acordat recunoașterea legală bisericii siriaco-catolice, iar reședința patriarhului s-a stabilit la Alep în 1831, apoi s-a mutat la Mardin în 1850. În anii „20, patriarhia a fost mutată la Beirut, unde au au plecat și mulți sirieni catolici. Patriarhul ia numele de Ignațiu pe lângă alt nume
Biserica Catolică Siriacă () [Corola-website/Science/331109_a_332438]
-
acordat recunoașterea legală bisericii siriaco-catolice, iar reședința patriarhului s-a stabilit la Alep în 1831, apoi s-a mutat la Mardin în 1850. În anii „20, patriarhia a fost mutată la Beirut, unde au au plecat și mulți sirieni catolici. Patriarhul ia numele de Ignațiu pe lângă alt nume. Conform sinodului de la Shafah din 1888, preoții siriaco-catolici trebuie să fie celibatari. Totuși, sunt si preoți căsătoriți. La Shafah este și o imprimerie și se organizează seminarii. Cei mai mulți adepți ai bisericii siriace catolice
Biserica Catolică Siriacă () [Corola-website/Science/331109_a_332438]
-
imprimerie și se organizează seminarii. Cei mai mulți adepți ai bisericii siriace catolice sunt în Siria, Liban și Irak. Limba de predică din aceste zone este araba, deși uneori se mai folosește și siriaca. O comunitate de călugărițe a fost fondată de către patriarhul de atunci, comunitatea purtând numele de „Surorile Efraimite”, „Daughters of Mother Mercy”. Această comunitate s-a descompus în timpul primului război mondial, dar a fost reînființată în 1958. Începând cu 1970 a avut în subordine orfelinatul Sf. Iosif din Batha, din
Biserica Catolică Siriacă () [Corola-website/Science/331109_a_332438]
-
Statele Unite ale Americii și Canada. Se numește „Our Lady of Deliverance of Newark”. Primul episcop a fost Iosif Yunan. Dieceza include 5 parohii și 4 misiuni în SUA, 2 parohii și o misiune în Canada. Din 2001 până în (25 ian) patriarhul sirian a fost Ignațiu Petru VIII, Papa Benedict al XVI-lea i-a acceptat demisia. Pe 20 ianuarie 2009, la o întâlnire care a avut loc la Roma, a fost ales episcopul Iosif Yunan (Ignațiu Iosif III Yunan), de la eparhia
Biserica Catolică Siriacă () [Corola-website/Science/331109_a_332438]
-
, cu numele laic de 'Aristocles Spyrou (n. 6 aprilie 1886 - d. 7 iulie 1972) a fost cel de al 268-lea Patriarh Ecumenic al Constantinopolului, de la 1 noiembrie 1948 până la sfârșitul vieții. Părinții săi au fost aromâni. Aristokles era fiul unui medic din satul Vassilikon. Mama sa a murit pe când el nu avea decât treisprezece ani. Când a avut vârsta pentru a
Athenagoras I () [Corola-website/Science/331179_a_332508]
-
Istanbul), diploma obținând-o în 1910. Apoi s-a călugărit, primind numele de Athenagoras, după care a fost hirotonit diacon. A devenit apoi arhidiacon al episcopului de Pelagonia, apoi, puțin mai târziu, secretarul arhiepiscopului Meletios al Atenei care a devenit patriarh ecumenic al Constantinopolului în 1919. A fost hirotonit episcop de Corfu în decembrie 1922, înainte de a fi avut posibilitatea de a sluji ca simplu preot. În 1930, mitropolitul Damaskinos, viitor regent al tronului Greciei, a efectuat o vizită pastorală în
Athenagoras I () [Corola-website/Science/331179_a_332508]
-
hirotonit episcop de Corfu în decembrie 1922, înainte de a fi avut posibilitatea de a sluji ca simplu preot. În 1930, mitropolitul Damaskinos, viitor regent al tronului Greciei, a efectuat o vizită pastorală în America. La revenirea în Grecia, a recomandat patriarhului Photios al II-lea desemnarea episcopului de Corfu pentru a-l înlocui pe arhiepiscopul Alexandru pe scaunul de arhiepiscop ortodox grec din America. La 30 august 1930, această nominalizare era efectivă. La 24 februarie 1931, Athenagoras și-a luat în
Athenagoras I () [Corola-website/Science/331179_a_332508]
-
s-au dovedit dificile prin disensiunile care îi opuneau pe grecii din America grupați în regalișiti și respectiv partizani ai lui Eleftherios Venizelos. Are meritul fondării "Școlii de Teologie Sfânta Cruce" la Brookline. La 1 noiembrie 1948 a fost ales patriarh al Constantinopolului. Președintele Statelor Unite ale Americii, Harry Truman, i-a pus la dispoziție avionul său personal pentru a-i facilita călătoria la Istanbul. L-a întâlnit pe papa Paul al VI-lea la Ierusalim în 1964. A fost cea dintâi întâlnire dintre
Athenagoras I () [Corola-website/Science/331179_a_332508]
-
la Ierusalim în 1964. A fost cea dintâi întâlnire dintre primații bisericilor Romei și Constantinopolului după 1439 (Conciliul de la Florența). Cei doi primați s-au întâlnit din nou la Istanbul, în 1967, apoi, încă o dată, în același an, în timpul vizitei patriarhului la Vatican. În 1965 s-au pus de acord asupra revocării decretelor de excomunicare reciprocă din 1054: cardinalul Humbert de Moyenmoutier și patriarhul Mihail I Cerularie se excomunicaseră reciproc în Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol, fapt care a condus la
Athenagoras I () [Corola-website/Science/331179_a_332508]
-
s-au întâlnit din nou la Istanbul, în 1967, apoi, încă o dată, în același an, în timpul vizitei patriarhului la Vatican. În 1965 s-au pus de acord asupra revocării decretelor de excomunicare reciprocă din 1054: cardinalul Humbert de Moyenmoutier și patriarhul Mihail I Cerularie se excomunicaseră reciproc în Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol, fapt care a condus la ruptura durabilă dintre cele două biserici. La 50 de ani de la întâlnirea istorică dintre Athenagoras și papa Paul al VI-lea la Ierusalim
Athenagoras I () [Corola-website/Science/331179_a_332508]
-
fapt care a condus la ruptura durabilă dintre cele două biserici. La 50 de ani de la întâlnirea istorică dintre Athenagoras și papa Paul al VI-lea la Ierusalim, în data de 25 mai 2014, s-au întâlnit, tot la Ierusalim, patriarhul Bartolomeu și papa Francisc.
Athenagoras I () [Corola-website/Science/331179_a_332508]
-
și au părăsit Etiopia. Edesius s-a întors la familia sa în Tir unde a devenit preot. Cu toate acestea, fratele său Frumentie a plecat la studi la Alexandria, în Egipt. După ce a fost hirotonit preot s-a întâlnit cu patriarhul Atanasie căruia i-a vorbit despre entuziasmul etiopienilor pentru creștinism. Acesta a fost de acord să-l trimită pe Frumentie împreună cu mai mulți preoți și călugări într-o misiune de convertire în Etiopia. În anul 330 sau 350 d.Hr
Sfântul Frumentie () [Corola-website/Science/334141_a_335470]
-
330 sau 350 d.Hr, Frumentie s-a întors în Etiopia unde l-a botezat pe regele Ezana și pe fratele său Saizanas. Atunci a fost întemeiată episcopia de Axum, primul episcop fiind chiar Frumentie, învestit în acestă funcție de către patriarhul Atanasie. În scurt timp, datorită edictelor regale și a influenței episcopului, poporul etiopian a adoptat creștinismul, devenit religie de stat. Frumentie a câștigat un mare prestigiu printre localnici primind titluri precum "Kesate Birhan" (Luminătorul) sau "Abba Salama" (Tatăl Păcii). Conform
Sfântul Frumentie () [Corola-website/Science/334141_a_335470]
-
scrisoare regelui Ezana prin care îi cerea înlocuirea în funcția de episcop de Axum a lui Frumentie cu Teofil Indianul, un misionar activ al arianismului. Cererea împăratului a fost respinsă de către rege care l-a susținut pe Frumentie, discipol al patriarhului Atanasie din Alexandria, cunoscut pentru politica sa de sprijinire a ortodoxiei niceene. Frumentie a continuat să îndeplinească funcția de episcop de Axum și de întâistătător al Bisericii etiopiene până la moartea sa în anul 363, la puțin timp după aceea fiind
Sfântul Frumentie () [Corola-website/Science/334141_a_335470]
-
și plăcându-i hotărârea și starea sa sufletească, l-a recomandat mitropolitului Irineu Mihălcescu și, astfel, primește hirotesia de ipodiacon misionar la moaștele Sf. Cuvioase Parascheva de la Iași. Avea vârsta de 28 de ani. Între timp cunoaște asociația misionară ortodoxă Patriarhul Miron din București, pe părintele Iosif Gafton, pe scriitorul Alexandru Lascarov-Moldovanu, pe Vasile Ionescu, pe părintele Toma Gherasimescu de la Mărgăritarele lumii, unul din cei mai mari misionari din țară. Simțind nevoia de liniște și, totodată, dorind viața pustnicească, se retrage
Visarion Iugulescu () [Corola-website/Science/334188_a_335517]
-
ridicați cu elicopterul. Ziua de 15 iunie a fost declarată zi de doliu național în Georgia. Președintele Giorgi Margvelașvili a spus că va aloca fonduri din Fondul Discreționar al Președintelui pentru a ajuta familiile afectate. În slujba sa de duminică, Patriarhul Georgiei Ilia III, capul Bisericii Ortodoxe Georgiene, a afirmat că inundația a fost provocată de păcatele fostului regim comunist, care, a spus el, a construit Grădina Zoologică din bani obținuți din distrugerea bisericilor și topirea clopotelor lor.
Inundațiile din Tbilisi din 2015 () [Corola-website/Science/334380_a_335709]
-
Musulmanii au ocupat Ierusalimul în secolul 7 (637 d. Hr.), sub conducerea celui de-al doilea calif, `Umar Ibn al-Khattab, care l-a anexat la imperiul arab islamic. El a acordat locuitorilor orașului un tratat de asigurare. După asediul Ierusalimului, patriarhul Sofronie l-a primit călduros pe `Umar deoarece, potrivit unor profeții biblice cunoscute în biserica din Ierusalim, un om sărac, dar puternic și drept se va ridica ca protector și aliat al creștinilor din Ierusalim. Sofronie credea că `Umar, un
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
Ierusalim, un om sărac, dar puternic și drept se va ridica ca protector și aliat al creștinilor din Ierusalim. Sofronie credea că `Umar, un mare războinic care a dus o viață austeră, era împlinirea acestei profeții. Într-o relatare a Patriarhului Alexandriei, Eutihie, se spune că `Umar a făcut o vizită la Biserica Sfântului Mormânt și a stat în curtea acesteia. Când a venit timpul pentru rugăciune, el a ieșit din biserică și s-a rugat afară, ca să evite faptul ca
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
și s-a rugat afară, ca să evite faptul ca viitorarele generații de musulmani să-i folosească rugăciunea ca pretext pentru a transforma biserica în moschee. Eutihie adaugă că `Umar a scris de asemenea un decret pe care l-a dat Patriarhului, în care le-a interzis musulmanilor să se adune la rugăciune în această biserică. În 1099, Ierusalimul a fost capturat de armata creștină occidentală a Primei Cruciade și a rămas în mâinile cruciaților până a fost recapturat de musulmanii arabi
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
amvonului se cântă Canonul Sf. Mare Mucenic Teodor, compus de sfântul Ioan Damaschin. După aceasta, se sfințește coliva și se împarte credincioșilor. Această sărbătoare a Sf. Mare Mucenic Teodor, din prima sâmbătă a Postului Mare, a fost rânduită pe vremea Patriarhului Nectarie al Constantinopolului (381-397). În Chișinău, numele său îl poartă Mănăstirea Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron, cunoscută colocvial ca Mănăstirea Ciuflea. Tropar, glasul al II-lea: Condac, glasul al IV-lea: Dionisie din Furna, în "Erminia picturii bizantine" (ed. Sophia
Teodor Tiron () [Corola-website/Science/335038_a_336367]
-
exemplul uniat”. Același împărat Leopold I a acordat privilegii și ortodocșilor sârbi. Aceștia au primit dreptul de liberă alegere a mitropolitului, precum și dreptul de a avea mai multe episcopii. În baza așa numitelor "privilegii ilirice" emigranții sârbi în frunte cu patriarhul Arsenie al III-lea Crnojevic au părăsit teritoriul aflat sub stăpânire otomană și s-au așezat în ținutul Sirmiei, administrat de austrieci. Pe baza privilegiilor leopoldine sediul Mitropoliei ortodocșilor sârbi a fost mutat anul 1713 de la Krusedol la Carloviț. Sofronie
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]