14,286 matches
-
ea, simțeam cum viermuiește zona dublului de care mă crezusem ferit. Poate că nu e clar ce spun. Oricum, era o suferință a structurii mele... După un timp, broscuța a reînceput să se miște. Atunci m-am mai liniștit un pic : măcar trăia... Dar ea ținea să-și ducă până la capăt Marele Joc. Se învârtea spasmodic, ca o elice dementă, mișcându-se alandala, ca zece ologi, ca douăzeci de epileptici... Continuam să stau cu ochii larg deschiși în întuneric. Zenobia dormea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
citit careva în ziar anunțul despre moartea unchiului tău sau o fi trecut prin cimitir și a văzut numele pe cele două cruci alăturate, din care nici unul nu e al meu, cu toate că e și al meu...“. Pe urmă, meditând un pic la obscurele taine ale migrației, a mai adăugat că și bunicul său, al lui Constantin, purta același nume și același prenume ca el, Constantin, ca taică său, al lui Constantin, și ca unchiul acela al meu, cu excepția inițialei dintre numele
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și tu un ales ?“, mi-a șoptit Constantin. Se lipise de mine, răsufla lângă urechea mea. „Află că mi se fâlfâie dacă sunt sau nu ales“, i-am răspuns și i-am împins, cu toată palma, fața. Am strâns un pic și degetele. „Atunci să continuăm“, a spus Constantin. Se trăsese mai la o parte. Părea din nou resemnat. „Să-l luăm, de pildă, pe Abélard... Sau nu, să luăm mai bine cazul meu. știi cum s-a terminat cu Lilly
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Murise de mult, aproape îl uitasem. Îmi aminteam de el numai când îi primeam mesajele. Dar despre asta n-am să vorbesc decât atunci când am să simt că se cuvine. Oricum, simțeam nevoia unui semn care să-mi clatine un pic virtuțile mentale. și l-am auzit pe Ze Wo întrebând : „La ce bun să ții trei ani doliu după părinți când un singur an ar fi de-ajuns ?“. Spunea trei ani, deși trecuseră atâția. („Ce om insensibil !“, gândea Maestrul.) „Totul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de beznă perpetuă ?...“) Scaunul se afla în cameră, la locul lui. Pe el am găsit un bilet de la Zenobia : „Te aștept la cinema“. Atât. Nici la ce oră, nici la care cinema. M-am spălat și m-am odihnit un pic. Apoi, când am simțit că venise vremea, am pornit, la întâmplare. Am luat un tramvai, pe urmă un autobuz, mă conducea lumina aceea... Am nimerit într-un cartier în care nu mai călcasem de mult. Am dat de un cinema
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și nu e de mirare că vă mai gândiți din când în când și la mine, oricâtă vreme a trecut“ (fredonam). „În ciuda unor controverse datorate mai ales nefericitei mele structuri psihice, aș îndrăzni chiar să cred că, odinioară, țineați un pic la mine...“ „Țineam ca la un fhate“, a convenit doamna Gerda, roșind ușor, era frumos oxigenată. „și dacă n-ai fi fost atât de...“ „Rebarbativ, acesta e cuvântul, doamnă Gerda, de ce n-aș recunoaște ? Acum regret, deși e prea târziu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cuprinde, printre altele, ochelari prevăzuți cu retrovizoare. 18. Pe urmă doamna Gerda și-a proptit și ea fața de geam, și-a lipit gura de el, voia să se explice, deși n-ar fi fost cazul. M-am tras un pic înapoi. „Eham atât de singuhă“, mi-a șoptit. „Muhise mama, nici nu știi cât am iubit-o... Eha o ființă deosebită... Păcat că n-ai cunoscut o...“ „Am cunoscut-o, doamnă Gerda, cu o zi înainte de plecarea mea de pe coridorul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu grijă lângă o altă pereche, ca să nu strice armonia ansamblului...“ „și mama ?“, s-a interesat doamna Gerda. (Privea în gol, peste mine.) „«Salvatorule - striga -, ești Salvatorul meu !...» Își revenise. Vă rog să țineți seama că se și dezgolise un pic, în spasmele agoniei. Asta i-aș fi trecut-o cu vederea, dar nici așa : «Salvatorule !». Simțeam că mi se face greață... Mă uitam la ea, avea fața cioplită parcă în var nestins și părul îl avea ca de argint, nu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fiecare frunză, fiecare nervură, vedeam până și petele roșietice-gălbui de pe cele câteva frunze ale nucului care uitaseră să pice de cu iarnă. Pluteam în haloul acela, vârfurile arborilor cuprinseseră tot orizontul, mă simțeam bine, acolo, mă priveam cu duioșie, fără pic de regret. O melancolie lichidă, dulce-amară curgea prin mine... Deodată totul s-a retras, am reintrat în mine, mă aflam pe scaunul din fața ferestrei, omul acela continua să doarmă tihnit, cu fața în sus, pe când alături, pe scaunul său, domnul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dar nu-i nimic“, a oftat ea. „Poate că data viitoare...“ Pe urmă s-a aplecat spre mine, aveam pe piept o insignă cu un șarpe. „E frumoasă“, a spus. „Mi-o dai și mie să mi o pun un pic ?“ „Ți-o dau de tot“ (mă bucuram, mi se părea că își revine). „Mai am în buzunar una, cu o balanță. Le-am găsit pe stradă...“ A luat insigna, și-a prins-o de rochie. „Am s-o păstrez ca
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
zbor. Ar fi putut la fel de bine să-mi ia ochii. Mergeam în zigzaguri anapoda, mă învârteam în loc, știam că, oricât aș fi rătăcit, aveam să ajung la timp. Mai sus, din gura pădurii, venea un drum, îl cunoșteam, n-aveam pic de încredere în el. Apoi au năvălit oile, turme întregi. Cât vedeam cu ochii părea că pulberea pământului tresare, zvâcnește și behăie. O avalanșă tremurătoare aluneca pe mii de piciorușe. Turmele n-aveau câini, le mânau cu strigăte niște păstori-militari
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pe o masă albastră, sub fereastra care dădea spre mlaștini. Părea neschimbat, purta aceleași zdrențe străvechi. Doar în picioare, în locul opincilor, avea acum o pereche de bascheți. M-am apropiat de el. „Scoală-te“, i-am spus, „să stăm un pic de vorbă“. El nu s-a clintit, dormea cu îndărătnicie. Dincolo de fereastră vârfurile trestiilor se balansau în vânt, câteva păsări răzlețe zburau pe deasupra lor la mică înălțime. Le am numărat atent, erau nouă. Am tras un scaun lângă masă și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
prescurtat. O tânără femeie subțire a cărei frumusețe ascunsă puțin de o însușire mai curioasă: autoritatea. Bărbatul care deschise ușa și intră, se opri pentru a o privi; îl auzise, dar nu lăsa să se vadă. Eldred Crang așteptă, un pic amuzat, dar nu ofensat. O respecta, o admira pe Patricia Hardie, dar ea nu-și terminase antrenamentul filozofic non-A și, prin urmare, ea poseda încă niște tehnici fixe de reacție de care nu-și dădea seama, desigur. Fiind observată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
el sursa de informații imediată. Colosul răspunse la întrebările lui fără șovăire. Planeta se compunea din mii de mari insule. Singuri, oamenii aerulotelor, prezicătorii, erau liberi să se deplaseze oriunde. Restul populației se afla în grupuri, pe fiecare insulă. Un pic de comerț între ele și călătorii, dar numai într-o mică măsură, ca între națiuni. Existau multe restricții comerciale și bariere de imigrare, dar... Gosseyn asculta cu atenția unui om care absoarbe rapid un nou concept. Se străduia să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ironie: - Da, aș fi încântat. Degetele lui Leej îl apucară de braț. - Bruiajul este continuu, zise ea. Gosseyn dădu din cap. - Trebuie, zise. Dacă nu, ei va ști ce fac. Ea încuviință, nesigură. - Sunt atâția oameni!... Asta nu complică un pic lucrurile? Vorbele ei îl înțepară pe ofițer. Acesta sări în picioare. - Hai să mergem, zise el, jovial. Gosseyn spuse: - Care este numele dumitale? - Oreldon. Tăcut, Gosseyn arătă spre culoar. Când treceau pe lângă panoul exterior, Gosseyn se opri. - Se pot închide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
plecați imediat? Sunt șapte etape. Gosseyn nu răspunse imediat. Studia fluxul nervos al omului. Nu prea normal - ceea ce era firesc. Iregularitățile indicau o tulburare emotivă, dar fără orientare definitivă. Era convingător. Căpitanul nu avea nici un plan, nici un obiectiv secret, nici un pic de perfidie în cap. Mai judecă încă o dată situația. Era acordat pe dinamul și pila atomică ale navei. Era în măsură să poată ucide pe fiecare individ de la bord, într-o fracțiune de secundă. Poziția lui era foarte sigură. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de nivel mai înalt. Mai întâi de toate, deschise apa caldă de la cadă. Reglă termostatul și, până să se dezbrace, reveni în cameră în căutarea unui dispozitiv mecanic capabil să producă un sunet ritmic. Nu găsi. Neplăcut; totuși, cu un pic de ingeniozitate ar ieși din impas. Se despuie și, cada fiind plină, închise robinetul lăsând să se scurgă doar un fir nici prea subțire nici prea rapid de apă. Se îndemnă să intre în apa care părea să-i fiarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
știe nimic? întrebă. Enro era pe punctul de a vorbi. Fălcile îi pocniră și-l privi pe Gosseyn complet derutat. După un timp spuse: - Așadar, îl cunoști pe Discipol. Ei bine, ajunge. E timpul ca detectorul să ne lămurească un pic despre ce este în capul dumitale. Manevră un contact. Se făcu tăcere în jurul mesei. Chiar și Crang, care ronțăia ceva, se mișcă pe scaun și lăsă furculița. Secoh, gânditor, se încruntă. Patricia Hardie își privea fratele cu un mic zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Gosseyn dădu glas mai întâi uneia dintre cele mai neînsemnate griji pe care le avea. - Dumneata cunoști problema creierelor secunde? întrebă menționând cuvântul pentru prima oară în fața lui Crang. Ochii frumoși, galbeni, ai bărbatului îl studiară, meditativ. Apoi zâmbi. - Un pic. Ce anume v-ar interesa? - Este o problemă de timp, presupun, zise Gosseyn. Prima fotografie este cam prea lentă. Mai lentă decât o placă fotografică; iar cele mai complicate tuburi electronice, prin comparație, merg cu viteza fulgerului. Crang dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ușor întredeschise. Era figura unui bărbat la patruzeci de ani cu un craniu voluminos; expresia feței părea, în mod curios, goală. Bărbatul era frumos, dar numai din cauza simetriei și liniei obrajilor și oaselor. În rest, avea un aer tâmp. Nici pic de asemănare, nici măcar vagă, cu Gilbert Gosseyn. Zeul Adormit de pe Gorgzid rămânea un străin. Se întoarseră la palat la timp pentru masa de prânz și, mai întâi de toate, Gosseyn nu-și dădu seama că marea criză se declanșase. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
mă duc să iau uleiul. Dispăru în sala de baie și ieși din nou degrabă, purtând un mic tub de plastic. Până să-i ghicească intențiile, ea-l deschise. Acum își dădu seama că era gol pușcă. Ea turnă un pic de ulei în palmă și începu să-l fricționeze viguros. - Așa fac de o lună, zise ea. zâmbind. Îți dai seama. Lucru bizar, el înțelegea ce voia să spună. Și-o închipui pe Leej, o Prezicătoare liberă, care dispunea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
nerovs, și șovăia încă în expectativă. Bine de știut. Căci abia determina propria sa atitudine față de acest om și această femeie. O luă de-a dreptul prin noroiul grădinii în terase. Nu mai încerca nici o remușcare acum. Îl testaseră fără pic de milă și el nu vedea de ce ar fi obligat să se poarte cu mănuși. Avea nevoie de informații despre propria lui persoană și de tot ce îi era necesar să știe despre Venus. Și le va avea. În timp ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
am vrut să te supăr. Adevărul este că lipsa ta totală de informații a tulburat pe toată lumea. Thorson, reprezentantul personal al lui Enro, a amânat invazia pe Venus. Vezi! Știam eu că asta o să te intereseze. Dar mai ai un pic de răbdare! Nu mă întrerupe. Acum o lună, i-am dat toate informațiile pe care te-am considerat că-ți sunt necesare. Vrei să știi cine e X? Ei bine, și noi vrem să știm. Tipul are o voință de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se află în spatele tău își ia mâna de pe tine în acel moment, suntem, ca să spun așa, ca și morți. Convingerea pe care o manifesta tânăra femeie îl neliniști pe Goseyn dintr-un motiv bizar. Era vizibil că ea n-avea pic de încredere în el. Să fie oare posibil ca ei să depindă cu toții de cineva care stă încă în umbră? Acest Crang să nu aibă oare nici o soluție pentru ziua în care creierul său suplimentar va fi complet antrenat? Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
The Voyage of the Space Beagle 1950 1 Corl tot dădea târcoale. Noaptea neagră, fără lună și aproape fără stele, se retrăgea în silă din calea zorilor care mijeau undeva, spre stânga lui. Lumina lor roșiatică și lugubră nu făgăduia pic de căldură, ci dezvăluia, treptat, un peisaj de coșmar. În jurul lui se conturau niște stânci fumurii, colțuroase și o câmpie neagră, fără viață. Un soare de un roșu palid trăgea cu ochiul deasupra orizontului. Degete de lumină dibuiau printre umbre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]