8,125 matches
-
pe sinteza între filosofia lui Hegel și cea a lui Schopenhauer. Ca urmare, poetul care odinioară era un Orfeu, un profet înțeles ca Mesia care putea reînvia devine acum un Christ vândut diavolului „alungat din orizont, în orizont”,un „geniu pustiu” marcat de viziunea tragică asupra existenței prin „categoriile negativiste” (Hugo Friedrich): alienare, dedublare, sciziunea eului, transcendență goală, angoasă, melancolie, etc. „Glossă” este considerată poezia lui Eminescu cea mai apropiată de filozofia budistă. Unele idei se infiltrează prin filosofia Schopenhauriană, iar
Glossă () [Corola-website/Science/322460_a_323789]
-
altă biserică de piatră și cărămidă, "cu mult mai mare și mai frumoasă". Biserica a primit hramul Sf. Mare Mucenic Gheorghe, ""și de-atunci și până în ziua de astăzi, biserica aceasta, care acuma (an. 1895) e mai toată ruinată și pustie, s-a numit și se numește biserica Mirăuțului sau simplu Mirăuț"". Tot pe timpul lui Iuga Vodă s-a început și reconstruirea cetății. Cum cetatea era despărțită de biserică printr-o vale adâncă, domnitorul a poruncit să se facă un pod
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
1502), iar al domniei sale anul patruzeci și șaselea curgător, luna septembrie 14"". Dedesubtul pisaniei, s-a amplasat o placă din marmură cu traducerea insripției. Biserica a avut de suferit de mai multe ori în decursul timpului, rămânând un timp chiar pustie. A fost restaurată în 1752 de către episcopul Dosoftei Herescu al Rădăuților (1750-1789), dăruindu-se cu acest prilej iconostasul de la Biserica "Sf. Nicolae" din Rădăuți. Unele reparații au mai fost efectuate și în anul 1776 pe cheltuiala proistosului Gurie de la Mănăstirea
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Volovăț () [Corola-website/Science/316964_a_318293]
-
vremuri antice pe aici treceau căi însemnate dinspre centrul Palestinei și dinspre Munții Neghev spre est, spre Transiordania. Numele regiunii este antic. El este amintit în descrierea biblică a exodului triburilor lui Israel din Egipt, și înseamnă „regiune aridă și pustie”, „deșert”. Acestea sunt cuvintele pe care le-a grăit Moise la tot Israelul peste Iordan, în pustiul Arabah, din fața Sufei, între Paran, Tofel, Laban, Hașerot și Di-Zahab (Deuteronom, 1,1)" Aravá este, ca și mai la nord Valea Iordanului, o
Arava () [Corola-website/Science/325424_a_326753]
-
lăcaș de cult a fost transformat în cimitir. este clasată pe lista monumentelor istorice din județul Suceava cu codul . În secolul al XVI-lea, pe locul unde se întinde astăzi satul Mitocu Dragomirnei și Mănăstirea Dragomirna erau niște vechi seliști pustii, satul Dragomirești și „locul pustiu Ungurașii”. Printr-un uric din 24 februarie 1587, domnitorul Petru Șchiopul i-a dăruit diacului Ilie Crimcovici („Ilie diiacu, fiul Crimcoae din Suceava") siliștea Ungurașii, aflată pe apa Sucevei. El a fost răsplătit pentru ajutorul
Biserica Dragomirna Mică () [Corola-website/Science/325435_a_326764]
-
transformat în cimitir. este clasată pe lista monumentelor istorice din județul Suceava cu codul . În secolul al XVI-lea, pe locul unde se întinde astăzi satul Mitocu Dragomirnei și Mănăstirea Dragomirna erau niște vechi seliști pustii, satul Dragomirești și „locul pustiu Ungurașii”. Printr-un uric din 24 februarie 1587, domnitorul Petru Șchiopul i-a dăruit diacului Ilie Crimcovici („Ilie diiacu, fiul Crimcoae din Suceava") siliștea Ungurașii, aflată pe apa Sucevei. El a fost răsplătit pentru ajutorul credincios oferit domnitorului în lupta
Biserica Dragomirna Mică () [Corola-website/Science/325435_a_326764]
-
Insularul devenise obsedat de găsirea unei comori. Naratorul are intense îndoieli cu privire la starea sănătății mintale a prietenului său și se întreabă dacă nu cumva Legrand a înnebunit. Cei trei părăsesc insula și se îndreaptă spre continent, ajungând într-o zonă pustie și sălbatică. Ei se opresc în dreptul unui copac înalt din specia Liriodendron tulipifera, iar Legrand îi poruncește lui Jupiter să se cațăre, luând cu el cărăbușul de aur. Negrul găsește în copac un craniu și Legrand îi spune să-i
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
zid după cum atestă pisania în limba slavona, amplasată la intrarea în biserică: Dedesubtul pisaniei, s-a amplasat o placă din marmură cu traducerea inscripției. Biserică a avut de suferit de mai multe ori în decursul timpului, rămânând un timp chiar pustie. A fost restaurată în 1752 de către episcopul Dosoftei Herescu al Rădăuților (1750-1789), dăruindu-se cu acest prilej iconostasul de la Biserica "Sf. Nicolae" din Rădăuți. Unele reparații au mai fost efectuate și în anul 1776 pe cheltuiala proistosului Gurie de la Mănăstirea
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
s-ar fi putut îmbolnăvi de lepră. Povestirea se termină cu bucuria familiei Emsworth. Holmes narează singur această povestire, ca și următoarea intitulată "Coama leului", ca urmare a faptului că Watson "mă părăsise pentru o soție". De la relatarea din "Casa pustie" a "tristului deces" al lui Mary Morstan în cei trei ani trecuți de la "Ultima problemă" "petrecută în 1891", aceasta este prima referire la o a doua soție a lui Watson. În cursul narațiunii, Holmes evocă alte două cazuri la care
Aventura soldatului alb ca varul () [Corola-website/Science/324980_a_326309]
-
este o artă marțială ficțională, descrisă de Sir Arthur Conan Doyle în povestirea cu Sherlock Holmes "Casa pustie", prima din volumul "Întoarcerea lui Sherlock Holmes", pentru a explica modul în care Holmes a reușit să evite căderea în Cascadele Reichenbach în timpul încleștării cu profesorul Moriarty descrise în povestirea "Ultima problemă", publicată pentru prima oară în numărul din decembrie
Baritsu () [Corola-website/Science/324433_a_325762]
-
cade mortal într-o cascadă în timpul unei lupte cu dușmanul său, profesorul Moriarty. Cu toate acestea, presiunea publicului pentru revenirea detectivului ficțional l-a făcut pe Doyle să cedeze și să-l reînvie pe Holmes într-o altă poveste, "Casa pustie", în 1901. Holmes însuși a explicat supraviețuirea lui aparent miraculoasă astfel: De fapt, "baritsu" nu există în afara de paginilor edițiilor englezești ale povestirii "Casa pustie", iar despre acest cuvânt se crede că a fost o greșeală de tipar sau o
Baritsu () [Corola-website/Science/324433_a_325762]
-
pe Doyle să cedeze și să-l reînvie pe Holmes într-o altă poveste, "Casa pustie", în 1901. Holmes însuși a explicat supraviețuirea lui aparent miraculoasă astfel: De fapt, "baritsu" nu există în afara de paginilor edițiilor englezești ale povestirii "Casa pustie", iar despre acest cuvânt se crede că a fost o greșeală de tipar sau o bowdlerizare a artei marțiale bartitsu. Cuvântul "baritsu" a fost considerat a fi prea ezoteric de editorii americani ai lui Doyle, care au mărit confuzia înlocuindu
Baritsu () [Corola-website/Science/324433_a_325762]
-
de la numele lui Thomas Agnew de la galeria "Thomas Agnew and Sons", care a avut o pictură celebră furată de Adam Worth, dar fără a putea să se dovedească acest fapt. Holmes îl menționează pe Moriarty în alte cinci povestiri: "Casa pustie" (continuarea imediată a povestirii "Ultima problemă"), "Constructorul din Norwood", "Fundașul dispărut", "Un client ilustru" și "Ultima reverență". Mai mult chiar, o povestire din 1908 a lui Doyle care a fost intitulată "The Lost Special" prezintă un geniu criminal care ar
Profesorul Moriarty () [Corola-website/Science/324472_a_325801]
-
ca un om cu un intelect egal sau mai mare decât cel al lui Holmes și, astfel, singurul om capabil să-l învingă. Moriarty a murit după ce a căzut în Cascadele Reichenbach în timp ce Holmes, așa cum s-a relatat în "Casa pustie", și-a înscenat moartea pentru a-i face să se expună pe cei câțiva acoliți ai lui Moriarty rămași în libertate. În povestiri sunt oferite o serie de indicii despre familia profesorului, unele aparent contradictorii. În prima sa apariție (în
Profesorul Moriarty () [Corola-website/Science/324472_a_325801]
-
menționat doar ca "profesorul Moriarty" - fără a fi menționat niciun prenume. Watson se referă, totuși, la numele unui alt membru al familiei atunci când scrie despre "scrisorile recente în care colonelul James Moriarty apără memoria fratelui său". Mai târziu, în "Casa pustie", Holmes se referă la Moriarty numindu-l "profesorul James Moriarty". Aceasta este singura dată când i se dă un prenume lui Moriarty și, în mod ciudat, este același cu cel al fratelui său. În romanul "Valea terorii" (scris după ultimele
Profesorul Moriarty () [Corola-website/Science/324472_a_325801]
-
legătura cu Ferengii și ajung la un acord în ceea ce privește explorarea reciprocă a planetei pentru a încerca să găsească sursa care provoacă pierderea de energie, care a început acum să afecteze sistemele de susținere a vieții de pe ambele nave. Pe planeta pustie, echipa trimisă de "Enterprise" este momentan separată datorită efectelor câmpului energetic al planetei asupra teleportatorului, dar după regrupare, ei sunt atacați și legați de către Ferengi, deoarece cred că echipajul de pe "Enterprise" a planificat o ambuscadă împotriva lor. Echipa Federației reușește
The Last Outpost (Star Trek: Generația următoare) () [Corola-website/Science/324513_a_325842]
-
centru balnear) în care probabil puteau veni oameni să profite de celebrele ape de izvor din Stabiae. Ea nu a fost complet explorată. Este denumită după o frescă ce îl reprezintă pe Dionis salvând-o pe Ariadna de pe o insulă pustie. Această vilă este celebră în principal pentru frescele sale, dintre care multe descriu ființe ușoare și înaripate. Vila a crescut de-a lungul a 150 de ani. Are una dintre cele mai mari curți dintre toate vilele romane; măsoară două
Stabiae () [Corola-website/Science/323533_a_324862]
-
convins în cele din urmă pe Doyle să-l aducă înapoi pe Holmes. Conan Doyle a scris astfel "Câinele din Baskerville" (a cărui acțiune se petrece înainte de moartea presupusă a detectivului) și l-a adus înapoi pe Holmes în "Casa pustie". Au fost suficiente lipsuri în relatările martorilor oculari pentru a-i permite lui Conan Doyle să-l reînvie în mod plauzibil pe Holmes; doar câțiva membri ai organizației lui Moriarty și fratele lui Holmes Mycroft (care apare pentru scurt timp
Ultima problemă () [Corola-website/Science/323792_a_325121]
-
lui Moriarty. Această povestire a servit ca sursă de inspirație pentru al 40-lea film cu Sherlock Holmes (filmat în 1923) din seria de filme mute cu Eille Norwood. Filmul "The Sleeping Cardinal" (1931) se bazează în parte pe "Casa pustie" și "Ultima problemă". Scena din "Ultima problemă" în care Moriarty se confruntă cu Holmes pe Baker Street și încearcă să-l convingă pe detectiv să-și înceteze investigațiile este utilizată în filmele "The Triumph of Sherlock Holmes" (1935) și "The
Ultima problemă () [Corola-website/Science/323792_a_325121]
-
Primul episod din serialul TV de desene animate "Sherlock Holmes in the 22nd Century" (1999) a început cu punctul culminant al "Ultimei probleme". În 1975, DC Comics a publicat "Sherlock Holmes" #1, o bandă desenată care a adaptat povestirile "Casa pustie" și "Ultima problemă". S-a intenționat realizarea unei serii de benzi desenate, dar numerele următoare au fost anulate din cauza vânzărilor mici. În versiunea cinematografică a seriei de benzi desenate The League of Extraordinary Gentlemen căderea în cascadă este menționată de
Ultima problemă () [Corola-website/Science/323792_a_325121]
-
a avut 3 continuări, precum și numeroase cărți, benzi desenate și jocuri video. Referitor la franciza "Alien vs. Predator" ("Alien vs. Predator" și ""), aceasta se bazează pe cele două francize conexe, "Alien" și "Predator". Nava spațială terestră Nostromo vizitează un asteroid pustiu după ce recepționează un semnal necunoscut, descoperind că aceasta provine de pe o navă spațială extraterestră abandonată. În timp ce explorează nava, unul dintre membrii navei Nostromo descoperă un obiect asemănător unui ou, din care iese o creatură care se atașează de fața lui
Alien (franciză) () [Corola-website/Science/323803_a_325132]
-
engleză. El a fost cel mai vizionat film românesc în anul 2011, potrivit informațiilor oferite agenției de știri Mediafax de către Asociația Film România. Fugăriți de un câine lup, doi copii ai străzii intră într-o casă părăsită de pe o stradă pustie (adresa vilei este str. Popa Nan nr. 21) unde se adăpostesc pe timpul nopții. Băiețelul (Ștefan Iancu) găsește un jurnal scris de copilul familiei ce locuise mai demult în acea casă și îi citește fetiței (Patricia Poslușnic) fragmente din însemnările de
Nașa (film) () [Corola-website/Science/323888_a_325217]
-
ieromonahul rus Ipolit Vișenski a trecut prin Moldova, ajungând la 10 decembrie 1707 în Târgu Frumos, despre care face următoarea consemnare: "„A doua zi am ajuns la orășelul numit Târgul Frumos: o biserică acoperită cu paie, șapte case, iar cetățuia pustie.”" La 18 iulie 1755, domnitorul Matei Ghica (1753-1756) a dat schitului de călugări din codrul Iașului, de deasupra Socolei, și bisericii domnești din Târgu Frumos "„agiunsă la străcăciuni”" "„o bucată de loc din hotarul Târgului-Frumos”". Nemulțumiți că schitul din codrul
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
într-un plan grandios de reconstruire subterană a civilizației umane. La puțin timp după aceea, naratorul își dă seama că artileristul este doar un visător care nu-și susține ideile cu dovezi practice, așa încât îl abandonează. Plimbându-se prin Londra pustie, el ajunge în pragul disperării și este dispus să-și ofere viața invadatorilor, dar descoperă că extratereștrii au fost doborâți de infecțiile microbiene în fața cărora nu erau imuni, deoarece „asemenea bacterii nu există pe Marte”. Naratorul constată cu bucurie că
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
speculează în legătură cu natura locuitorilor planetei Marte și despre modul în care progresul lor evolutiv poate fi comparat cu cel al omenirii. De asemenea, mai sugerează că Marte, fiind o planetă mai veche decât Pământul, ar fi putut deveni înghețată și pustie, condiții care ar încuraja marțienii să găsească altă planetă pe care să se stabilească. În 1895, Wells era un scriitor consacrat și se căsătorise cu a doua sa soție, Catherine Robbins, împreună cu care se mutase în orășelul Woking in Surrey
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]