10,353 matches
-
Episcopi) s-a dovedit a fi o capcană în care a căzut Clerul. Din acel moment, puterea seculară a intervenit fără încetare în afacerile bisericești; favorurile temporare și bunăvoința din partea conducătorilor au distrus libertatea, care este aerul pe care îl respiră Biserica. Și cum poate ajuta conducerea temporară Biserica decît prin forța brută, cînd acesta este unicul său mijloc natural de funcționare? Ei bine, forța este cu totul opusă spiritului Bisericii; ce impresie face Biserica atunci cînd armele sale sînt lanțurile
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de o sângerare redusă cantitativ, fapt ce oprește pericolul suprainfecțiilor. În această situație se îndepărtează hainele, se aplică pansamentul și apoi se acoperă rănitul pentru a se evita hipotermia (scăderea temperaturii corpului). Când rana este în zona pieptului și rănitul respiră greu și cu zgomot (șuierat) înseamnă că peretele toracic a fost străpuns până la plămân; în această situație se aplică un pansament etanș sau se fixează mâna rănitului pe rană pentru a i se permite să respire și se așează într
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
zona pieptului și rănitul respiră greu și cu zgomot (șuierat) înseamnă că peretele toracic a fost străpuns până la plămân; în această situație se aplică un pansament etanș sau se fixează mâna rănitului pe rană pentru a i se permite să respire și se așează într o poziție cât mai ridicată a toracelui. Dacă rănirea a avut loc în zona abdomenului se aplică un pansament circular, iar rănitul se așează pe spate. Tuturor răniților cu excepția celor care au suferit rănirea în abdomen
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
nu prea era momentul propice pentru acuratețe istorică. Un singur lucru pot afirma cu certitudine: m-a sărutat mai bine de 976 secunde în șase părți ale corpului. Oricum, săruturile lui au fost atât de delicioase încât am uitat să respir - știți cum se-ntâmplă cu săruturile profesioniste - și, când creierul e privat de oxigen pe perioade lungi ca aceea, totul e în ceață și nu-ți poți reaminti detalii intime cu o foarte mare precizie. Deci nu sunt foarte sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
gît. Puternice, dar precise, controlau cantitatea de aer pe care puteam s-o Înghit În scurtele momente În care degetele Își slăbeau apăsarea. Îmi căutau mușchii și vasele de sînge ale gîtului, parcă interpretau o melodie În mijlocul morții mele. Abia respirînd, m-am apucat de balustradă, În vreme ce semnalul luminos al farului pălea, iar cercul nopții se Închidea În mintea mea. 8 Parfumul morții — Cinci crime sînt mai mult decît suficiente, domnule Prentice. Nu ne-o dorim și pe-a șasea. Oficial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
sîngelui Închegat În venele umflate, acceptase și el istorisirea mea. Îmi recăpătasem cunoștința dimineața pe la ore mici și mă pomenisem zăcînd pe balcon printre plantele răsturnate, cu Încheieturile mîinilor legate de rama mesei cu propria-mi curea de la pantaloni. Abia respirînd, mă Întinsesem pe dalele reci, În vreme ce raza de lumină a farului brăzda răsăritul cenușiu. CÎnd mi se mai limpezise mintea, Încercasem să-mi amintesc cît mai multe detalii despre atacatorul meu. Se mișcase cu iuțeala unui specialist În lupta corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să-mi strecor mîna sub a ei, dar m-a respins. — Nu. Îmi vine mai repede dac-o fac singură. Orgasmul o făcu să Înțepenească din toți mușchii, cu mîna apăsată pe făgașul pubian, apoi se destinse și reuși să respire. Mă sărută pe gură și se cuibări la pieptul meu, fericită că putea să lase deoparte cinismul pe care-l afișa În fața lumii. Drăgăstos, mi-am plimbat ușor degetul peste buzele ei și i-am desenat pe gură un zîmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Înțeles că e foarte folositor să știi să te descurci fără ajutorul prietenilor. Cinstit vorbind, prietenii pot fi o pacoste - trebuie descuiate porțile și ușile de la intrare, trebuie deconectate sistemele de alarmă, și e chestia că vine cineva și-ți respiră aerul. Nemaivorbind că vine și-ți aduce amintiri pline de neliniște ale lumii de-afară. Residencia Costasol nu-i unicat. Enclave de-astea fortificate există peste tot În lume. Așezări compacte de soiul ăsta aproape că se Îmbină pe toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
diferită de pușcăria Zarzuella. Construim Închisori peste tot În lume și le numim complexe rezidențiale de lux. Chestia uluitoare e că toate cheile sînt pe dinăuntru. Pot să-i ajut pe oameni să descuie și să iasă din nou să respire aer adevărat. GÎndește-te, Charles... dacă merge, poți să scrii o carte despre asta, un avertisment pentru restul lumii. — Genul de avertisment pe care nimeni nu se omoară să-l audă. Ce vrei de la mine? — Stai cu ochii pe clubul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
apoi Îi adunară și-i răsuciră părul, lăsîndu-i-l pe ceafă Într-o coadă grea și umedă. Era o tăcere stranie În micul dormitor, de parcă toată casa aștepta răspunsul nostru. Mi-am dat seama că nici eu, nici Crawford nu mai respiram. Pieptul lui era nemișcat, iar mușchii feței păreau gata să-i iasă prin pielea de pe obraji. De obicei atît de relaxat și afabil, acum mai avea puțin și ieșea cu capul prin geam. Resentimentele lui pătimașe față de Sanger, invidia pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
condus de pe locul din dreapta, la ghidul turistic al Calabriei de pe polița din spate. Mă năpădi o senzație de pierdere și extenuare, ca și cum mi s-ar fi scurs tot sîngele din trup În timpul unei transfuzii eșuate. Nu-mi mai doream să respir și m-am așezat pe locul șoferului, cu picioarele pe podeaua garajului. Paula a Îngenuncheat lîngă mine, apăsîndu-mă cu o mînă pe diafragmă și urmărindu-mi pulsațiile sîngelui În artera de pe gît. — Charles... cum te simți? — Deci Frank a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
rostește. Am redevenit fiica ei.) Să-ți pui rochia aia galbenă din triplu voal, îți stă bine cu galben! Și-ar trebui să-ți mai tund din bretonul ăla care-ți acoperă toată fruntea și nu ți-o lasă să respire. Poftim, uite și tu ce coș ți-a ieșit taman deasupra nasului! Ți-am spus că trebuie să mergem la doctor și tu nu și nu, mă tot amâni cu vorba. Poate ne ducem duminica viitoare pe la Doina acasă, măcar să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de peretele din față. Chipurile încadrate de rame simple, subțiri, aproape invizibile, îi păreau vag familiare, în mod cu totul straniu. Și, în ciuda faptului că erau desenate neconvențional, deformând întru câtva realitatea, îi păreau foarte reale și foarte vii, ca și cum respirau tăcut la unison cu ea, în aceeași încăpere. Dădu încruntată înconjurul sălii și se întoarse, ca trasă de o ață, la un portret care o fascinase și prima dată când îl văzuse. Din tablou o priveau niște ochi imenși, care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
arăta nici un fel de interes, ci manifesta chiar o ostilitate fățișă (care, În fața propriei mele pasiuni, era de obicei redusă la o neîncredere plină de scepticism). Obișnuia să susțină că În cei trei ani În Flandra văzuse destule câmpuri și respirase Îndeajuns aer curat cât să-i ajungă o viață Întreagă, iar plimbările cele mai scurte sau picnicurile cele mai simple, departe de casă și șosea, le considera periculoase din capul locului, ca tot atâția pași spre anarhia totală. Singura excepție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
pepeni. Într-o vreme, Nicanor întrebă, temător : Pepenoaica o fi scăpat, teafără ? Îmhî! făcu Marin Tărniceru. Și câinele a scăpat! asigură el, ca și cum, în vremile acestea, caii ar fi început să consume hoituri de câini. Nicanor se deșertă de îngrijorare, respirând șuierător, ca un burduf de cimpoi, și îi făcu vânt lui Marin Tărniceru, înapoi în post. Degrabă, comandă Nataliei, bucătăreasa-șefă, Janei, Mariței, Cătălinei, Zenoviei, Catrinei, Carolinei, Bertei, cea sfioasă și bălaie, să umple masa de garafe pline ochi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
rău. Eventual un pic ridicol, așa, Îmbrăcat În negru, cu pantofii lui cei mai buni. Încercam să fac Însă ceva să mă simt bine. Pedalam deja cu putere, Îmi simțeam inima zvâcnind greoi, Împingând sângele ce mă clătea pe dinăuntru. Respiram adânc palele de aer răcoros și nu prea curat, dar plămânii Îi simțeam oricum mizerabili. Fumasem mult cu o seară Înainte, cam peste puterile mele, ca să zic așa. Dar ăsta sunt eu: fumător cu scrupule, primul care strâmbă din nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
exploratori de pildă, ei au explorat primii sufletul rus și Încă ceva: SIBERIA olandezii preferă bicicletele dictaturii: Într-o țară plată bicicletele n-o vor lua niciodată la vale de când au aflat că au mai multe păduri decât alții românii respiră mai des decât ar avea nevoie În spania, mai răi decât românii sunt doar columbienii dar asta nu-i deranjează * O vreme, Spătarul Milea s-a plimbat foarte mult, În călătoriile sale ample producând mai cu seamă observații generale. Până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Îmi mai rămăsese ceva acolo, mai bine de-o linie. Îmi bătea inima al dracului de tare, simțeam că mă sufoc. M-am aplecat, am tras repede, cumva mi-a stat În gât, mi s-a făcut greață. Încercam să respir adânc, să mă liniștesc, credeam c-o să-mi treacă. A trebuit să ies din vestiar, mă gândeam să ies și din club, să iau aer. N-am apucat, m-a Înecat un val de vomă amară, l-am Înghițit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
baltă unde plutește cadavrul în descompunere al unui cal. Cu o bruscă tresărire lăuntrică se smulge din amintirile războiului. Își trece apăsat și puternic palmele peste față, ca și cum ar încerca cu acest gest să șteargă orice urmă a imaginilor terifiante. Respiră adânc și regulat de câteva ori apoi își croiește cu un pieptene de os o cărare dreaptă în părul lins, îmbibat cu apă. Trece în dormitor, deschide dulapul și aruncă o privire nehotărâtă cămășilor, frumos împăturite, curate și bine călcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a umplut țara cu văduve și femei singure. Nu vreau să fiu una dintre ele. Îmi doresc să te am lângă mine viu, nu o fotografie pe care să o contemplu gândindu-mă la ce ar fi putut să fie. Respiră precipitat și prin pardesiul descheiat i se vede mișcarea ritmică a pieptului. Pentru prima dată dinspre ea Marius simte ceva rece, străin de tot ceea ce însemnaseră discuțiile lor de până atunci. Acest lucru îl întristează și îl sperie în aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care se îndepărtează. Firicelul subțire de fum care marchează locul unde este răsturnată mașina se îngroașă rapid. Vântul fierbinte aduce un miros greu, de benzină și cauciuc ars. Marius aleargă la locul impactului. Un junghi în coastă îl face să respire cu greutate. Craterul exploziei se cască larg, într-o latură a șoselei. Pentru șoferul aproape decapitat de rama parbrizului nu mai poate face nimic. Printre vâlvătăile puternice, vede trupul căpitanului neamț aplecat peste portiera mașinii. Cu mare greutate îl trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să o duci. Știi foarte bine că tot ce mă leagă de tine este mult mai presus decât orice materialism efemer. Cum crezi că aș putea să calc în picioare fericirea, speranțele, toată ființa mea care deja se reflectă și respiră prin tine pentru un rang social sau cine știe ce interese mercantile? Ce simțim unul pentru celălalt e prea puternic, iar prezentul ce vine dintr-un trecut minunat împreună mă face să trăiesc deja viitorul pe care-l văd numai alături de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
torturată, înjosită și umilită, este mai mult decât poate el să suporte. Sufletul său se chinuie disperat sub frustrarea neputinței la care este obligat. Simte spasmele dureros haotice ale stomacului și gura umplându-se cu salivă amară, de parcă mâncase pelin. Respiră adânc, ca și cum odată cu aerul din încăpere primește și puterile care-l pot ajuta să treacă peste senzația de sfârșeală încercată de la începutul acestui coșmar. Se așează într-un fotoliu, proptindu-și capul în palme. Câteva ore mai târziu, țârâitul strident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
viață, nu e chiar așa de grav, spune el cu glas ce se dorește optimist. Hai, fii serios. Cu rana asta, numai groapa mă scapă. Glasul i se topește, până aproape să se stingă. Privește cu ochi tulburi la Marius, respirând șuierător și sacadat, semn al morții iminente. Cu o putere nebănuită, muribundul îl prinde de haină, trăgându-l către el. Îmi pare rău ... doream ... să fac mai mult ... ține minte ... Obersturmführer Schultz ... Schultz, repetă el agonic. Nu se știe niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
are ce să facă. Nemișcarea este indispensabilă, altfel poate fi descoperit. Și nimeni nu îndrăgește prea mult lunetiștii, indiferent de tabăra căreia aparțin, ca să-și mai facă iluzii despre cum ar putea fi tratat în cazul că va cădea prizonier. Respiră cu greutate, aerul înghețat îi lipește dureros nările și are impresia că odată cu el pătrunde în plămâni lama tăioasă a unui cuțit. Mișcă un picior, simțindu-l cum alunecă dureros pe podeaua din lemn. Articulațiile înțepenite protestează zgomotos, incapabile să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]