9,175 matches
-
dramatice de imagine și atitudine. La începutul spectacolului, Madona apărea într-un corset negru de dimensiuni minuscule, pozînd în postura de "femeie-pisică" pentru ca mai apoi să treacă la cea mai romantică și sentimentală atitudine, cu albumul "True Blue". Însă, peste rochia de bal în stilul anilor '50, ilustrînd inocența, în "True Blue" ea îmbracă o jachetă de piele neagră, pentru a cînta "Papa Don't Preach", cuvintele "Safe Sex" fiind proiectate în litere luminoase pe ecranul din fundal. Parodiind cîntecul "Material
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
fundal. Parodiind cîntecul "Material Girl", Madona poartă o costumație ridicolă și de prost-gust, intonînd versurile cu o voce pițigăiată și nazală, ca personajul de desene animate Betty Boop, pentru a ironiza textul. Pentru "La Isla Bonita" a fost aleasă o rochie de cabaret în stil spaniol, iar în "Holiday" ea poartă un melanj internațional de haine, indicînd atitudinea pozitivă și festivistă pe care dorea să o promoveze. Evitînd sexualitatea obscenă care a caracterizat turneul anterior "Virgin" și care avea să revină
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
bărbați în favoarea unei înfățișări mai feminine. Așa cum arăta Forbes: "A început să cînte cu o voce mai profundă, mai serioasă, iar într-un videoclip din cel de-al doilea album avea părul de culoarea mierii, auriu, și purta o modestă rochie înflorată. În iulie 1987, ea a apărut pe coperta revistei Cosmopolitan sub chipul de blondă vaporoasă, iar în mai 1988, pe coperta revistei Harper's Bazaar, sub cel de brunetă năzuroasă. Albumul True Blue din aceeași perioadă s-a vîndut
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Regina este într-o trăsură de gală înhămată à la Daumont; e deschisă și capitonată cu catifea purpurie ce cade în falduri peste tot. Capra era un coș de flori, în locul scărilor o mare coroană. Regina era îmbrăcată într-o rochie de brocart alb, gulerul Valois cu perle de toate culorile, o trenă nesfârșită garnisită cu dantele, pe umeri o mantilă de satin alb pe margine cu zibelină, pe cap diadema de perle oferită de orașul București la căsătorie. Opt cai
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
sora sa - care își prevenise fratele - a luat-o de păr, a târât-o în camera de alături, a lungit-o jos și a bătut-o peste tot spatele până ce a leșinat. Apoi i-a tăiat părul, i-a tăiat rochia cu foarfecile, i-a rupt lanțul de aur al ceasornicului, i-a zdrobit ceasornicul cu călcâiul și, după ce femeia și-a venit în fire, a aruncat-o astfel dezbrăcată și mutilată în stradă. Aceasta este declarația lui George San Marin
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
a trăit pînă la adînci bătrînețe. Îi spuneam, iaca, bunică pe moldovenește. Era cochetă și mîndră. Păstra, în camera ei, cu sfințenie, încadrată în argint, o fotografie de familie: ea tînără; părul bine pieptănat, lins, într-o bogată și largă rochie malacov; el în costumul său diplomatic de director al Carantinei, cu sabie și bicorn. Iaca nu săruta niciodată mîna popii, care venea acasă să aghezmuiască cu zi întîi. Săruta numai crucea din mîna popii, dîndu-i apoi la o parte mîna
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
oraș, de dragoste. Muntele umblă prin mine, dar ce e un munte pe care nu sînt amenințat, pe care nu văd nimic sălbatic?! Trebuie să-mi pun întrebări, să mă apăr și să mă ofer amenințărilor poezia nu este o rochie ce se prăbușește pe lîngă un trup frumos. O să vorbim mult la Iași. Și să ne gîndim acolo, o clipă, la ce trebuie să facem în ciuda veșniciei. Îți trimit și o poză, în care stau ca un creion trist în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
o să mă învețe când o să mai cresc și poate m-oi face croitoreasă. Toate fetele care știu să coase la mașină, câștigă bani frumoși. Noaptea în vis, mă și vedeam stăpână pe mașina mea de cusut și lucram de zor rochii de mătase și de catifea pentru fetițe și mamele lor. Când într-o vineri, mama s-a dus cu treburi la târg, la Rădăuți, tata fiind la primărie și sora la școală, m-am gândit să n-ar fi rău
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Asta se repeta cu fiecare dintre noi (în toți cei opt ani de internat). În târg, mama vindea ce-a avea în coșarcă, se mai ducea în piața cealaltă să vadă măcar prețurile și uneori ne cumpăra niște stambă pentru rochii, funde, broșe și ce mai credea dânsa că ne trebuie. O dată mi-a luat un ceas cu un milion, dar nici o zi n-a mers. Când avea timp, se ducea și-n obor, în piața de vite. Din târg, cumpăra
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
era coaptă pentru căsătorie, și cum să-l prindă În mreje pe viitorul stă pân al ini mii tale, cu alte cuvinte pe servul său devotat, Înro bit pentru totdeauna, dacă nu cu ajutorul unui arsenal com plicat de văluri, năframe, rochii și parfumuri alese? Adelheid Însă se arăta nepăsătoare față de toate acestea. De câte ori putea, se strecura afară din castel și se fofila la curțile din spate, Îmbrăcată ca un simplu paj și călărea pe deșelate caii cei mai sălbatici ai ministerialului
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
om lăsa-o să moară în șanț, Doamne ferește! Au oprit o căruță și au ridicat-o cu grijă, ținând-o de cap și de picioare, trecându-și brațele pe sub spatele ei. Nu era grea. Se ghemuise cât o năfurică sub rochia ei de culoarea doliului, așteptând, cuminte și răbdătoare, să i se facă cele creștinești de cuviință. Nu se grăbea. Avea în fața ei Eternitatea. Ajunși acasă, au deschia poarta, au intrat în curte și au depus-o binișor în patul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
doua lovitură a bunicii, însoțită de un icnet visceral, a venit repede și nu și-a mai ratat ținta. A lovit ca un trăsnet în cutia craniană a patrupedului. Sângele a împroșcat-o pe bunica peste tot: pe mâini, pe rochie și pestelcă, pe față... Câinele era la pământ, dar încă nu murise: gemea și sufla pe gură valuri de sânge spumos. Încă o lovitură. Încă una și încă una, până când în fața noastră nu se mai găsea decât trupul schilod, zdrobit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fimeai, mulțumesc. Iată că ai venit să-ți iei rămas bun de la mama mea. Ești tare cumsecade, măi fimeai, și văd că ai mare credință în Dumnezeu. Mama a coborât în bordei. Babica era îmbrăcată toată în negru, pierdută în rochia largă, având fața aproape ascunsă în baticul mare și îndoliat, cu ciucuri mulți și grei. Stătea cuminte pe așternutul de paie, peste care era pusă o doagă (pătură) roșie. Alături, în absența florilor, era un mănunchi de paie de grâu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nouă ani, și prima mea intrare într-o fată. Cu știința ei (era mai mare, avea vreo doisprezece ani, rămăsese repetentă) și cu inocența mea. O chema Emilia. Țineam minte pe de rost O mie și una de nopți. "Copila rochia și-o scoase/Și-atunci putui privi cu drag.." Ai mei mă duceau cu forța la frizer, nu îmi plăcea să mă tund nici acum nu vreau să îl tund pe fiul meu undeva în complexul Potcoava, iar lîngă frizerie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
efervescent. Asta a dus, cumva, la o tăcere între anii 1975-1990. O tăcere fertilă în care scriam, mă informam, citeam tot ce-mi cădea în mâna. Evenimentele din 1989 a produs o declanșare a forței înlănțuite ce se zbătea sub "rochia mea de carne". Așa îmi explic ceea ce a urmat. Despre debutul editorial, am dorit să pornesc prin editarea unei cărți că o rugăciune la început de drum: Ruga Mântuitorului. Apoi totul a decurs normal, frumos, limpede... A.B.Sunteți autor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fac mai viu decât ai fost vreodată. Pentru prima oară îți vei vedea porii deschizându-se că niște boturi de pești și-ți vei putea asculta rumoarea sângelui în galerii și vei simți lumina lunecîndu-ți pe cornee ca trena unei rochii; pentru prima oară vei înregistra înțepătura gravitației ca un spin în călcâiul tău, și omoplații te vor durea de imperativul aripilor. Îți făgăduiesc să te fac atât de viu, încât căderea prafului pe mobile să te asurzească, să-ți simți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
care nu m-a părăsit niciodată! M-am simțit perpetuu "acasă" folosind-o cu ardoare. Da, credeam în comunism ca într-o posibilă armonizare a lumii (criza mea mistică). Deși m-am căsătorit de trei ori, n-am purtat niciodată rochie albă de mireasă A.B.Stimată Doamna Nina Cassian, am început dialogul nostru cu un poem minunat...pentru că un poet îl simte pe celălalt chiar și fără prea multe întrebări Citesc un poem semnat de Nina Cassian, închid ochii și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
În viața Dvs. ați dat multe interviuri și ați povestit multe întâmplări. Aș dori să-mi mărturisiți acum, dacă se poate, ceva ce n-ați mai spus până acum... Deși m-am căsătorit de trei ori, n-am purtat niciodată rochie albă de mireasă și n-am avut parte de ceremonie... A.B.Doamna Nina Cassian, va mulțumesc foarte mult pentru acest dialog, mi-a făcut o mare onoare și bucurie, și v-aș ruga să încheiem cu un gând... vers
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Stabilisem să îl vizitez pe poetul Emil Manu în casa lui cea veche pentru un interviu. Centrul vechi al Bucureștiului cu străduțele lui cosmopolite mă făcea să îmi imaginez cum odinioară doamne cu umbrele și mănuși de dantelă își etalau rochiile și evantaiele prin anotimpuri colorate. Încă două străduțe, fac dreapta, case înalte, frumoase, pline de iederă. Bat la ușă și urc pe o scăriță îngusta în camera de la mansarda. Poetul stătea în dreptul unei ferestre mici ce dădea în stradă. Sănătatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
inocenței (calitate regăsită la Shri Ganesha), creativității (Shri Brahmadewa-Saraswati), iubirii pure (Shri Shiva-Parwati), iertării (Shri Iisus) etc. Pentru participarea la puja se impun aceleași condiții ca și la havan. Punjabi - costum tradițional feminin format din două piese: pantalon larg și rochie până la genunchi. Punjabi reprezintă o ținută ceva mai comodă, dar poate fi și una elegantă, atât pentru ocazii laice, cât și pentru puja. Purificare - procedeu de curățire a unei chakre sau a unui canal energetic. Purificarea se poate face cu ajutorul
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
în armată, la Marină, pentru că nu-i mai place să fie ofițer de Miliție. Ne-am dat seama ce fel de informații putea să dea asemenea oameni Securității din Județul Baia. Dăscălescu Elena era arestată de 4 zile, nemîncată cu rochia plină de (h)emoragie, fără altă îmbrăcăminte, tremurînd de frig, avea un pat de spital, fără scînduri, fără așternut, direct pe o rețea de balot de tablă cu deschizătura de cca. 10 cm. În tot timpul nu a încetat din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pe celălalt, o iau încet spre Kogălniceanu. Dar când ajung s-o taie spre Cișmigiu, picioarele li se împle- ticesc și rămân blocați, privind parcă spre o stafie. O domnișoară superbă stătea pe marginea trotuarului, așteptând pe cineva. Avea o rochie de seară neagră fără mâneci, iar brațele subțiri, brune îi alunecau precum un voal pe lângă corpul lung de felină. Rochia se termina deasupra genunchilor, lăsând să se vadă atunci când pășea, foarte puțin, începutul unor coapse fragede, pufoase, despre care Pribeagu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și rămân blocați, privind parcă spre o stafie. O domnișoară superbă stătea pe marginea trotuarului, așteptând pe cineva. Avea o rochie de seară neagră fără mâneci, iar brațele subțiri, brune îi alunecau precum un voal pe lângă corpul lung de felină. Rochia se termina deasupra genunchilor, lăsând să se vadă atunci când pășea, foarte puțin, începutul unor coapse fragede, pufoase, despre care Pribeagu a gândit imediat că ar trebui să fie material de făcut cele mai catifelate lenjerii de pat în care să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
evreu tânăr, slab ca un ogar, cu un costum care era evident puțin prea mare pentru trupul său fragil, cu kipă pe vârful capului, perciuni groși și barbă scurtă, însoțit de o domnișoară scundă, simpatică și cochetă, îmbrăcată cu o rochie verde-deschis, ca iarba de primăvară. — Curajos băiat, râde Pribeagu. — Curajos sau nebun de-a dreptul. Cei doi și-au comandat cafele, niște sucuri, și-au pus pe masă câteva cărți pe care le purtaseră la subraț, despre care păreau să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ei. Era o domnișoară înaltă și suplă, cu picioare lungi, atât de fragile în perfecțiunea mișcării lor, încât ți-ar fi fost și frică să le atingi, de parcă ai fi putut să le zgârii cu un gest nepotrivit. Purta o rochie neagră, scurtă, fixă pe corp, ce-i punea în evidență trăsăturile senzuale, șoldurile ferme și talia atât de fină, aproape ca a unei copile, iar mărimea sânilor, nici prea mici, dar nici prea mari, ca să fie vulgari, era atât de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]