9,763 matches
-
existau ambiguități de interpretare, publicul vedea clar cine e bun și cine rău. Pirații nu erau deloc eroii negativi, dimpotrivă, apăreau veseli, petrecăreți, conștienți de calitatea lor de proscriși ai tuturor națiunilor și sistemelor socio-politice și, adesea, marginalitatea lor era salutară în situații-limită. Tortuga, Jamaica, Port-Royal erau, în filmele de atunci, paradisuri ale piraților de pretutindeni, unde viața se trăia aproape de natură, într-o fericită și dorită frăție, fără dramele de pe continentele civilizate. Idealizarea, ca și protestul social, erau maxime. Sabatini
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
adunat în Piața Palatului câteva sute de legionari, numărul lor crescând mereu. Profesorul Ion Dobre , comandant legionar, venise chiar în cămașă verde și, suit pe piedestalul grilajului, dădea tonul cântecelor legionare. După ce Regele Mihai a ieșit în balcon și a salutat mulțimea, fiind răsplătit cu nesfârșite ovații, ne-am încolonat și am pornit spre statuia lui Mihai Viteazul. Aici, alte cântece, alte urale și apoi coloana, de mai multe mii de legionari, a pornit pe Bulevardul Brătianu. Dobre mergea în frunte
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
dat atunci toate lucrările sale, cu savante dedicații grecești. După Ianuarie 1941 însă, s-a făcut că nu mă mai cunoaște, întorcând capul de câte ori ne întâlneam pe stradă sau în vreun local public, probabil de teamă să nu se compromită salutând un „borfaș”... În aceeași categorie intră și scriitorul dramatic I. V. Luca : era unul dintre cei mai deși vizitatori la Minister, iar noi i-am jucat piesele, nu pentru stăruințele sale, ci pentru reala lor valoare dramatică și literară. După
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
i-a pricinuit mai târziu multe neplăceri, deoarece din pricina scrisorii mele (rămasă la dosar!) a fost considerat legionar și (firesc, nu-i așa?) a fost persecutat, anchetat și sâcâit trei ani și mai bine de doctorul Tomescu. Acest personaj mă saluta până la pământ pe când era numai decan (numit de noi), dar după 21 Ianuarie nici nu mă mai cunoștea... În ceea ce privește atitudinea mea față de acei care-mi pricinuiseră serioase neplăceri, mi-am impus o pasivitate deplină, lăsându-i pe toți în pace
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
care spune că n-a luat parte la «rebeliune»”. Nu știu ce i s-a răspuns de la celălalt capăt al firului, dar m-a poftit la telefon și am avut astfel o scurtă convorbire cu dl Ică: „- Bună dimineața domnule Vladimir... - Vă salut domnule Ministru. - Spui că n-ai avut niciun amestec la rebeliune? - De vreme ce am fost tot timpul la Minister sau acasă, unde am fost găsit de diferiți prieteni, afirmația mea se poate controla. - Îmi pare bine... De altfel noi ne cunoaștem
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
meu din Berceni, dintr-un lift curat, nefolosit noaptea pe post de WC public. Cu toate gunoaiele adunate în saci și cărate la prima oră în containere închise. M-am închipuit ieșind noaptea în Parcul Tineretului, într-o călătorie insomniacă, salutată de un polițist care rula încetișor cu mașina pe alei să-mi vegheze plimbarea: Bună seara doamnă! Totul e în regulă? Vă simțiți bine? În acea utopie mâncarea, curățenia din jur, circulația sigură, igiena, țânțarii, șobolanii, lifturile, mijloacele de transport
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
și chiar stilul prietenos al necunoscuților nu-mi stăteau pe cap ca probleme sau ca surse de stres. Eu îmi vedeam de ale mele, poliția de ale ei, gunoierii de ale lor. Fiindcă fiecare ne făceam bine treaba, ne puteam saluta și zâmbi cu respect și simpatie, cu toată fața noastră neagră, galbenă, albă sau creolă. Citeam Boston Globe și New York Times. Afacerea Sexgate ocupa mult mai puțin loc decât în paginile ziarelor românești. Americanii aveau alte treburi: cum să înlesnească
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
când cineva îmi citește articolul, poate oricând citi și comentariile, în orice colț de lume s-ar afla. Ele sunt parte integrată a subiectului aflat în discuție. Niciodată până la această formă de comunicare nu a fost posibilă o asemenea democratizare salutară a accesului la opinie. În numărul trecut al României Libere am publicat un articol intitulat: „Puteam să nu pierdem primii 10 ani?”. Pe scurt, dezvoltam opinia după care în democrații, pe lângă politicieni și cetățenii sunt o parte din explicație a
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
monastire, și nu cea metropolitană), un coleg canadian a închiriat o mașină să ducă est-europenele să vadă și ele de-adevăratelea minunea, Orașul. Trec peste mirările noastre „provinciale”: lipsa bandiților pe străzi dosnice, faptul că oamenii ne zâmbeau și ne salutau „ca la țară”, gâturile frânte spre vârfurile zgârie-norilor, veselia duminicală de pe străzi. Ajung însă la un miracol trăit intens, ca în copilărie. Spre seară am luat un feribot de la capătul lui Battery Park să mergem pe Hudson până pe o insulă
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
La un moment dat, Timofte s-a oprit în fața stâlpului de telegraf și l-a îndemnat pe succesor: - Uite, îl vezi? Ăsta e electoratul tău. Convinge-l să te aleagă. De cuvânt, tânărul învățător s-a umflat în piept, a salutat și, cu un gest larg, a început: - Frrațilorr! A venit timpul să schimbăm lucrurile... SIMEON MARCOVICI După perioada tulbure a războiului ruso-turc și a ocupației urmată de epidemia de holeră din 1829, colegiul de la Sfântul Sava, care dăduse până la acea
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
gândise câteva efecte, producând un preambul care rezuma acțiunea. În fața cortinei, fiecare interpret ieșea ca să rostească o singură replică, cea mai faimoasă a rolului său. Primul apărea în fața pânzei, prin tăietura de la mijloc, Rică Venturiano care, înclinându-se în fața publicului, saluta cu un gest larg cu jobenul, sclipind din pince-nez. Anunța: „O noapte furtunoasă, de I.L. Caragiale. Ce de peripețiuni !...” Cu pași de cocostârc, dispărea apoi, plin de demnitate. Mugind, trecea furtunos prin fața cortinei, din colțul din dreapta, jupân Dumitrache: „Ce poftești
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
biserică care poartă numele lui Gustav Vasa. Poporul român are un contemporan al lui Gustav Vasa, voievodul Ștefan cel Mare [...]. Noi ortodocșii, și în special noi românii, dorim cu toată sinceritatea o înțelegere între națiuni și între confesiuni. Pentru aceea salutăm din toată inima această conferință [...]. La acestea să ne ajute Dumnezeu! Amin!”. Festivități, vizite pastorale, sfințiri, construcții și reparații de biserici, case parohiale, cămine și ateliere Mitropolitul Nectarie a avut parte în perioada sa de arhipăstorire de evenimente foarte importante
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
har». A fost nevoie într-adevăr de «o tărie» extraordinară pentru a săvârși acest pas radical. A făcut-o și nu s-a căit niciodată. A vândut totul, a renunțat la funcțiile publice, a rupt-o cu trecutul. Și-a salutat familiarii uimiți și speriați și a intrat în Casa Domnului, sărac, dar cu inima bogată și plină de bucurie. Era 20 august 1909. Vestea s-a răspândit fulgerător în saloanele aristocrației veroneze. Cine îl considera nebun, cine imprudent. Fratele Giovanni
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și, ca inspirat, a spus: «Ce văd!». Ce vedeți, don Calabria?», întrebă curioasă contesa. «O văd pe contesa Lavinia Perez urmându-l pe fratele ei în slujirea Domnului!». «Hei nu, asta nu se va întâmpla niciodată!», izbucni contesa oripilată; și, salutând cu curtoazie, a plecat. Urcase la San Zeno in Monte cu propuneri belicoase, iar acum se întorcea spre casă răvășită. I-a spus confesorului ei, părintele Natale al lui Isus, că a rămas tulburată. A căzut într-o epuizare puternică
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
realizeze o nouă structură spitalicească. Pe 12 decembrie 1958, a fost terminat o construcție grandioasă dedicată lui «Don Calabria», care avea capacitatea de 400 de paturi. Apoi a fost construită «Casa fratel Francesco Perez», subîmpărțită în «Casa Accoglienza per la Salute Mentale» (130 de locuri) și «Casa di Riposo per il Clero» (65 de locuri). În fine, a apărut și «Casa fratel Pietro Nogarè», reședința sanitară pentru îngrijire (R.S.A.), de îngrijire și reabilitare funcțională și de întreținere. Din sămânța umilă a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în anul 1951, de câtva timp sănătatea sa era puțin zdruncinată. În ziua aceea liftul era defect iar el s-a mulțumit să urce abia până la primul etaj, unde era capela, și a intrat acolo pentru o scurtă vizită. A salutat capelanul, surorile și vreun bolnav, binecuvântându-i pe toți, de parcă pentru un ultim rămas bun. Era pe punctul să plece, când o soră s-a apropiat de el rugându-l cu blândețe dacă putea să urce la etajul de mai
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
știați că toate ispitele împotriva cărora se ruga litania îmi sunt foarte cunoscute și încă de multă vreme? De dorința de a fi stimat - De teama de a fi refuzat... Oh, dumneavoastră ați înțeles imediat! Să ne rugăm reciproc. Vă salut. C. S. Lewis». Nu e politicos să răscolim în adâncul sufletelor. Dar cei doi prieteni sfinți ne vor ierta. Amândoi se află în slava lui Dumnezeu. Nimic nu va putea să-i neliniștească. Vor zâmbi acolo sus spunându-și: «Ce
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
aprilie 1949. Don Calabria nu are îndoieli: «Vor deveni o instituție permanentă în Biserică pentru predicarea spiritului pur al Evangheliei». Îl încurajează să nu dea prea mare importanță opozițiilor curiale: Veți vedea că ușa papei se va deschide». Și îl salută cu un sfat: Mergeți să-l întâlniți pe cardinalul Schuster la Milano. E un cardinal renovator. Poate că e omul pe care dumneavoastră în căutați pentru noua reformă, noul Sfânt Carlo Borromeo». Și părintele Lombardi merge la Milano. Își expune
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cai în zgomot metalic, doborîți de insolație. La ieșirea din Panthéon, în învălmășeala demnitarilor care își căutau trăsurile, mi-a fost dat să fiu martorul destul de apropiat al unei scene simptomatice: noul președinte, Casimir Périer, aflat pe treptele exterioare, tocmai salutase ultimele trupe ce defilaseră, Charles Dupuy, care îi fusese rival la Președinția Republicii, îi transmitea cu voce tare urările parlamentarilor și ale națiunii "în aceste clipe grave". Am văzut atunci limpede, cum pe fața obosită a lui C. Périer curgeau
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Quirinal sau Consulta spre a regla situații prin măsuri etern provizorii, mereu în pericol. În afara disensiunilor interne întreținute de această "problemă romană", pe atunci încă arzătoare (la ceremoniile de la Sfîntul Petru, atunci cînd Pontiful apărea pe Sedia gestatoria, mulțimea îl saluta prin strigăte repetate de "Trăiască papa rege"...). Papalitatea luase atitudine în favoarea revendicărilor muncitorești într-o enciclică răsunătoare și directive date clerului din regiunile industriale din Lombardia și Piemont. Leon al XIII-lea era numit Papă al muncitorilor. Dezvoltîndu-se cu ușurință
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
cuvîntul "colmataj", iar acest termen de grădinărit, necunoscut de Paléologue (încă nu ajunsese academician și să lucreze la dicționar...) îl încînta în așa măsură încît îl făcea să uite că Budapesta fusese guvernată de un pașă și că fără intervenția salutară a armatei române, Bela Kun ar fi continuat în Ungaria sistemul de execuții capitale masive, agrementate de suplicii chinezești. Mai supărător era faptul că Millerand, influențat de Paléologue, sfîrși prin a trimite delegației ungare binecunoscuta scrisoare, imediat interpretată de Ungaria
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
bastionului socialist de la primăria din Milano, cît și pentru modul neașteptat în care Padovani, lider napoletan și republican aprins care se desprinsese de Mussolini, a murit într-o seară cînd Neapole îl sărbătorea, cu torțe, căzînd de pe balconul de unde îi saluta pe fidelii săi... Nici un film american nu ar fi reușit să redea silueta acestui personaj, executant de lucruri deosebite, atotputernic. Cu titlu de derivativ pentru libertățile interne, cărora li se pusese căluș, regimul fascist cultiva în sere artificiale un naționalism
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
destinderea prilejuită de zile de liniște în atelierul său de sculptură din pădurea seculară de la Laeken sau cea a concertelor pe care le frecventa cu asiduitate și pasiune. Cuplul regal era înconjurat de copii și nepoți, iar populația din Bruxelles saluta cu simpatie pe tînăra soție a prințului Léopold, prințesa Astrid, zîmbitoare și proaspătă apariție nordică, împingînd pe străzile orașului un landou unde dormea unul dintre copiii săi... Prințul Léopold își vedea conștiincios de sarcinile ce-i reveneau conform rangului, fără
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
am pregetat să citesc vreo două articole lungi și consistente despre aceste volume care par să stârnească adevărate pasiuni. Îmi pare rău însă că n-am putut citi articolul lui Sorin Alexandrescu din Observator cultural: m-ar fi interesat cum salută fostul structuralist pălăria călinescian-impresionistă a colegului său mai tânăr. Cum se înclină fostul exilat în fața aceluia care, protejat de Ivașcu și de Monica Lovinescu dimpreună, a reușit să rămână canonizatorul number one al literaturii române și în acest început de
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
computerului. Mă tratează de impostor, de jigodie, de biet pseudonim etc. Abia dacă mai am timp să mă iscălesc... Ed PASTENAGUE Cotidianul, 1 septembrie 2002 One man show Când președintele țării, Ion Iliescu, a venit în ultima zi să-i salute pe participanții la festivalul de la Neptun, laureatul, scriitorul franco-spaniol Jorge Semprun nu mai era acolo: o ștersese, ca să zic așa, englezește. Ceea ce m-a lăsat cam perplex. Erau în schimb Robbe-Grillet și Michel Deguy, perdanții festivalului, care fuseseră probabil invitați
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]