8,989 matches
-
plus nota personală de jovialitate marinărească : un trădător „de stînga” s-a infiltrat în rîndurile guvernului (devenit astfel implicit... de dreapta). De fapt, etichetarea de „stîngist” era mai mult o înjurătură. Dar ce înseamnă de fapt înjurătura și la ce slujește ea ? Rădăcinile - ca și funcțiile ei sociale - se întind de la maimuță la Dumnezeu, trecînd (cum altfel ?) prin limbă. Astfel, etologia umană ne atrage atenția că, la primate, masculii urinau și defecau în fața rivalilor pentru a-și arăta disprețul și superioritatea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
didactic universitar, uitând sau neștiind că în Moldova lui Ștefan cel Mare, un bătrân Mitrea de la Tarcău plângându-se lui Cuza Vodă de desconsiderarea unor tineri, domnitorul l-a liniștit, i-a dat o mare sumă de bani care săi slujească și la înmormântare, sărutându-l și prin asta ștergându-i ofensa (Ion Creangă, revistă de la Bârlad), ....s-a ridicat în 2009, în mod public, împotriva vârstnicilor care solicitau intrarea în USRtânărul fiind deja membru - declarându-i pe ceilalți neputincioși pentru
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93023]
-
noi ne dărâmi. Există în creier o zonă a credinței. Pe care mulți au secularizat-o. Dumnezeu a creat lumea. Și după aceea a uitat-o, probabil, la soare. Diavolii au mult mai mult de lucru decât îngerii. Nu poți sluji pe Dumnezeu, înjosindu-i pe oameni. Țăranii au un suflet de catedrală, dar bani - doar pentru troițe. În biserică te așteaptă aproapele, în bibliotecă - departele tău drag. Clopotele rup felii de Absolut. În afara fiorului transcendental, nu există nici păcat, nici
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
tot erou ajungi. Oamenii de geniu sunt ca focul. Nu te poți apropia prea tare de ei. Când talentul capătă aspect de vijelie, geniul e pe aproape. Orice culme poate fi și țeapă? Câți regi nu ar vrea acum să slujească la curtea lui Voltaire! Cu timpul, geniile se retrag în adăposturi subterane. Rămân operele și statuile lor ca să înfrunte vitregiile vremii. Când ești celebru, modestia e o bagatelă. Cioran - sau obsesia sterilității ca mască. Când îl selectează pe cineva, geniul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
țărilor mici este obediența. Minciuna are multiple combinezoane lexicale. Înalță - te cât mai mult, ca dușmanii să fie obligați să scuipe în sus. Unii reușesc să rămână deasupra, numai dacă știu să sape pe dedesubt. Avocatul invocă binele și când slujește răul. Succesul nemeritat nu poate evita ignoranța. Un premiu satisface orgoliul câștigătorului și distruge ficatul adversarilor. Lichelele - acești viguroși dăunători ai valorilor. În absența paranoicilor, Pământul ar fi fără buric. Scriitorii mediocri sunt cei mai mari hoți de timp. Cel
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
humusul mai tuturor ereziilor. Exacerbarea sexualității înseamnă că un mare rut se află în apropiere. Nu există șansa împielițării unui concubinaj între sexualitate și spirit. Fără cenzura valorii, arta rămâne împărăția veleitarilor și a impostorilor. Avocatul invocă binele și când slujește răul. Obediența este condamnabilă oriunde. În artă însă, miroase a sconcs. Nonvalorile știu să iasă rapid din anonimat. Dezamăgirile repetate duc spre mizantropie. Umilința pactizează foarte repede cu adversarul. Pe unii oameni numai agresivitatea îi ține treji. În exces, vinul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
o fi. După asemenea momente de extaz și exacerbare a sentimentelor, ce se repetau foarte des și reintrau, tot foarte des, în aceeași banală realitate diurnă, se observa clar că și ea avea aceleași aspirații ca și Mura, să-și slujească patronul, să nu iasă din cuvântul lui și să-l satisfacă în mod ireproșabil. Dacă se ține cont de spusele ei, ar fi fost cândva o artistă de mare valoare, o divă renumită, o stea a Teatrului de Revistă din
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a Teatrului de Revistă din capitală, cunoscută și apreciată și în străinătate. Soarta însă a fost vitregă cu ea, nu a avut noroc. În urma unui incident nenorocit a fost scoasă din lumea scenei, pe care cu dăruire și pasiune o slujea, și aruncată în unul din coșurile de gunoi din spatele grandioaselor teatre, adică transformată în deșeu scenic, iar acum se înfrupta cu amintiri și imagini din trecut pe care le trăia și le retrăia intens împreună cu Nea Laie și cu alți
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pietricică nou adăugată, ce va juca un rol important în configurația întregului drum, se va suprapune și se va sprijini pe cea dinaintea ei și toate la un loc pe materialul din temelie așezat solid de noi cei ce am slujit școala; despre care nimeni nu-și va mai aminti nimic, tot așa cum nici noi nu știm nimic despre cei ce au pus primele doage la butoaie sau primele spițe la roți. Până și nepoții noștri ne vor uita! A uita
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
erbacee, aromatică... momeală momeli, s.f. Mijloc viclean folosit... Într-adevăr, substantivele ce denumesc moluște, melci, limacși, calmari, sepii, nu existau nici în Dicționarul limbii române, nici în Enciclopedii de tipul Wikipedia, nici în dicționarele altor limbi de care se poate sluji orice muritor accesând www. Hallos.ro și nici în manuale electronice. Ex profesorul Bidaru și-ar fi dorit să consulte un dicționar clasic, de hârtie sau vreun manual pe care să-l răsfoiască cu mâna lui, însă acestea au fost
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în Polonia, ca ostaș al Craiului Poloniei. Apăi, strămoșii lui, dacă-i mai țân minte... sânt mulțâșori... Teodor, fiu al lui Nestor, nepot al lui Vasile, strănepot al lui Ioan, din strămoșii Grigore și Teodor Cantemir zis Silișteanul, care a slujit sub steagul lui Hristos, sub Ștefan-Vodă, zis cel Mare. Constantin, ca stegar în armata polonă, în luptele cu Svezii, datorită unor fapte de vitejie, a fost cinstit cu dregătoria de căpitan peste o mie de ostași. Pe la 1640, capăta voie
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
la început, s o azvârle direct la gunoi, dar nu-i aparținea... Așa stând lucrurile, el purcese din nou la bibliotecă, spre a o returna, cu gândul bun că altcineva, poate, în setea-i nestăpânită de lectură, se va putea sluji de ea mai bine decât o făcuse el. Ajungând nervos înapoi acasă, aproape că mai avea un pic și răcnea. Primul lucru, pe care găsi cu cale să-l facă, spre ași mai domoli întrucâtva dezamăgirea livrescă, fu să pună
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vreme o căpătase de la nenumăratele poveri sufletești, poveri ce-i chinuiau cugetul tot timpul și i-l frământau, neînduplecându-se a-i da pace defel. Observându-l atent din semiprofil, acesta avea acea privire pierdută n zare, care, deși se slujește de ochii deschiși ai celui în cauză, nu sesizează niciodată altceva, decât doar punctul fix, spre care este îndreptată. Buzele uscate, care i se mișcau, confirmau faptul că acest om vorbea de unul singur și, deși gura răutăcioasă a lumii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fi putut spune despre el că era bătrân, și nici măcar trecut de prima tinerețe nu s-ar fi putut spune că era. De fapt, acesta era un bărbat în toată puterea vârstei sale, care, atunci când nu se afla la datorie, slujind seamănului său aflat în nevoie, era un dedicat și un vioi om de lume și de spirit, prezent la toate petrecerile și banchetele, fără nici cea mai măruntă excepție, adică era un om al plăcerilor și chiar al pasiunilor vicioase
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
progres. Adevărul nud, rostit la momentul nepotrivit, devine într-atât de respingător, încât poate trasa pentru totdeauna o crăpătură în relația ce se pretinde a fi strânsă, căci acesta este un aliat de încredere, de toată lumea îmbrățișat, numai câtă vreme slujește interesul celui ce îl află. Însă la vérité, l’âpre vérité1 este cel care știe să taie și să sfâșie cu cruzime, căci așa a fost el, încă de la începuturi, conceput: cu tăișul care nu i se tocește niciodată! Toate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
simțea cum dospește în el o putere naturală și sinceră de a face literatură, mai ales că, din fericire, știa să găsească perfect și calea de a se acomoda cu exprimarea ei prin cuvinte. „Poate că am fost făcut ca să slujesc lumii prin scris!”, își spunea acesta în gând, de foarte multe ori, încrezător. Se și vedea, astfel, pe cel mai semeț pisc al acestei arte, fiind cel mai de seamă reprezentant al ei, iar mizeria în care trăia astăzi nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
s-ajungă în situații delicate, el știa lesne să se apere, iar singura lui armă, atât de apărare, cât și de atac, era doar ironia. Într-adevăr, nu-i lipsea deloc simțul ironiei. În exprimare, până la nebunie iubea să se slujească de ironii, iar asta o făcea cu așa de mare plăcere și pentru faptul că se iveau momente când era absolut necesar, dar și pentru faptul că, pur și simplu, putea... Oricum ar fi, tot ce se poate spune este
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
păsările să se lase la pământ, căci nici să zboare nu mai îndrăzneau când, în sfârșit, ajunse la zenit. Targuí-ul opri atunci animalul, îl obligă să îngenuncheze și înfipse în pământ spada sa cea lungă și bătrâna-i pușcă, ce slujiră drept suport, împreună cu șaua, pentru un micuț acoperiș de pânză groasă. Se retrase la umbra acestuia, își sprijini capul pe spinarea albă a mehari-ului și adormi. L-a trezit, mângâindu-i nările, cel mai jinduit dintre mirosurile deșertului. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ușă. Toți i se păreau vinovați și își dădu repede seama că și el putea fi considerat suspect, dat fiind că avea aceleași motive ca oricare altul să dorească moartea unui om ce le făcuse viața imposibilă tuturor celor care slujiseră sub comanda lui. Trebuia să-l găsească pe adevăratul vinovat înainte de a sosi cineva din afară și să prezinte cazul gata rezolvat, dacă voia să evite problemele. închise ochii și trecu în revistă în gând fețele fiecăruia dintre oamenii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nici n-or să-și mai amintească de existența mea.“ Către amiază se opri, obligă mehari-ul să îngenuncheze într-o mică zănoagă pe care apoi o înconjură cu pietre, înfipse în pământ spada și pușca, întinse pătura ce îi slujea drept acoperiș, oferindu-i umbra atât de necesară la acel ceas, și se ghemui dedesubtul ei. După un minut dormea și nimeni n-ar fi putut să-l descopere de la o distanță mai mare de două sute de metri. L-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu tot mai multă furie: — N-o să vin să te caut... De asta poți fi sigur - a fost tot ce i-a spus înainte de a-i întoarce spatele. Gacel îl observă în timp ce se îndepărta obosit, sprijinindu-se în parul ce slujise de băț drapelului, și se îndoi că avea să reușească să ajungă la marginea acelei sebhka fără să facă o insolație. La rândul lui, înfipse în sarea dură takuba și pușca, își făcu un acoperiș și se adăposti sub el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
moleșelii și nevoii de-a trage un pui de somn. își înălță capul, aproape fără să-și miște corpul, și scrută împrejurimile dincolo de stânci. La mai puțin de un kilometru, spre sud, chiar la marginea salinei, zări un vehicul ce slujea de suport pentru o foaie de cort, care cădea înclinată și întinsă, legată cu sfori lungi de două pietre, în așa fel încât să ofere o umbră acceptabilă pentru o jumătate de duzină de oameni. Nu zări decât o santinelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
un sergent și să dispari. Plecând de la această premisă, viața lui nu valora nici cât un pumn de curmale. Pe înserat, locotenentul Razman ordonă retragerea spre interior, departe de atacul plăgii, și, în timp ce oamenii săi strângeau foaia de cort ce slujea de adăpost, aruncă o ultimă privire spre caporalul care se îndepărta cu pas hotărât spre inima salinei și-și aținti din nou binoclul spre locul care îl obseda. Soldații care rămăseseră cu el nu făcură nici un comentariu, convinși că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
chipul fiecăruia, de la fața ascuțită și foarte palidă a căpitanului, căruia nu-i plăcea soarele și se simțea bine în penumbra biroului său, până la obrajii transpirați și roșii ai bucătarului, fără să uite lunga mustață obraznică a caporarului care-l slujea, făcea curat în celulă și îi aducea mâncarea. Cunoștea, de asemenea, fiecare santinelă și ajutor de bucătar; jucase cu ei zaruri sau le scrisese scrisori pentru cei de-acasă; uneori, în nesfârșitele nopți ale deșertului, le citea romane, căci adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în istoria Saharei și provocase o asemenea spaimă printre locuitorii săi, că amintirea acelei întâmplări se păstrase de-a lungul anilor și se transmisese din gură în gură când oamenii se adunau seara la povești, scârbindu-i pe adulți și slujind de învățătură celor mici. „Vedeți dară cum ura și luptele nu duc la nimic altceva decât la teamă, nebunie și moarte.“ Putea repeta pe dinafară fiecare din vorbele bătrânului, și poate că acum, pentru prima dată după ce le ascultase ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]