8,256 matches
-
legătură cu scrisul. Trebuie să guști. Să simți. Să pipăi. Să miroși. — Aha. Încuviințez din cap cu un aer inteligent. Să țin minte asta. Desfac repede capacul stiloului și scriu „Gătit = gustat, mirosit, simțit etc.” Pun din nou capacul la stilou și ridic privirea. Iris mă fixează uluită. — Să guști, spune, luându-mi din mână carnetul și stiloul. Nu să scrii. Trebuie să-ți folosești simțurile. Instinctele. Ridică încet capacul unei cratițe care fierbe pe foc și bagă o lingură în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un aer inteligent. Să țin minte asta. Desfac repede capacul stiloului și scriu „Gătit = gustat, mirosit, simțit etc.” Pun din nou capacul la stilou și ridic privirea. Iris mă fixează uluită. — Să guști, spune, luându-mi din mână carnetul și stiloul. Nu să scrii. Trebuie să-ți folosești simțurile. Instinctele. Ridică încet capacul unei cratițe care fierbe pe foc și bagă o lingură în ea. — Uite, gustă asta. Duc încetișor lingura la gură. — Sos, spun imediat. Delicios ! adaug, ca fată politicoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
grăbit fără măcar să se uite la mine, și ajung la Eddie. Mintea îmi procesează la greu. Trebuie să fac cumva să-l avertizez. — Deci. Eu zic că am discutat destul. Să începem aventura. Tipul cu cravată mov desface capacul unui stilou scump. După dumneavoastră. I-l întinde lui Eddie. Vrea să semneze ? Acum ? Nu. Nu. Nu pot să-l las să semneze acest contract. Nu vă grăbiți, adaugă tipul cu dinți perfecți. Dacă doriți să-l mai citiți o dată... Mă cuprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
acestor indivizi, cu mașinile lor care-ți iau ochii și cravatele lor mov și glasurile lor onctuoase. Dar n-am să-i las să-mi jecmănească stăpânul. N-o să las să se întâmple una ca asta. În clipa în care stiloul lui Eddie atinge hârtia, mă aplec ușor spre el. — Domnule Geiger, zic pe un ton de urgență. Puteți veni puțin vă rog ? Să vorbesc ceva cu dumneavoastră ? Eddie ridică ochii spre mine iritat. — Samantha, spune zâmbind strâmb. Tocmai mă aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
uită în jur, iar cei trei bărbați râd și ei, ținându-i isonul. — E foarte urgent, îi spun. Nu durează mult. — Samantha... — Vă rog, domnule Geiger. Trebuie neapărat să vorbim. În cele din urmă, Eddie oftează exasperat și lasă jos stiloul. — Bine. Se ridică, mă conduce afară din încăpere și mă întreabă : Ce-i ? Mă uit la el cu un aer tâmp. Acum că l-am scos din cameră habar n-am cum să aduc vorba despre subiect. Ce să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Eddie râde din suflet. — Foarte drăguț din partea ta, Samantha. Dar nu trebuie să-ți faci griji. Nu sunt un prost. Deschide ușa și intră înapoi. Deci, domnilor, unde rămăsesem ? Mă uit la el supărată și îl văd că ridică iar stiloul. Nu-l pot opri. Idiotul ține morțiș să se lase țepuit ca la carte. Dar asta n-o să se întâmple cu mine de față. — Cafeaua dumneavoastră, domnule Geiger... șoptesc, intrând grăbită în cameră. Ridic cafetiera, încep să torn, apoi, accidental-cu-intenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am văzut așa ceva. — La mulți ani, puișor. Mă bate ușor pe mână. Nimeni nu merită urarea asta mai mult decât tine. În timp ce Iris lasă tortul jos și începe să-l taie în felii, Eddie bate ușor în pahar cu un stilou. Puțină atenție, vă rog... Se urcă pe prima treaptă a terasei și-și drege glasul. Samantha, suntem foarte fericiți cu toții că te-ai alăturat familiei noastre. Faci o treabă extraordinară, pe care o apreciem cu toții. Ridică paharul spre mine. Ăă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
capul în jos. Sunt chelneriță. De la Bertram’s Caterers, adaug pentru mai multă siguranță. — A, da. E la etajul paisprezece. Bate la computer. Cum vă numiți ? — Mă numesc... Trish, zic. Trish Geiger. Melanie se uită pe ecran încruntată, bătând cu stiloul în dinți. — Nu sunteți pe lista mea, spune în cele din urmă. — Trebuie să fiu. Continui să stau cu privirea în jos. Trebuie să fie o greșeală. — Sun imediat să întreb... Melanie formează un număr la telefon și are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
când, deodată, aterizez pe website‑ul ăsta incredibil pe care nu l‑am mai văzut niciodată, plin cu echipament de birou. Nu doar plicuri albe monotone, ci chestii hi‑tech uluitoare. Cum ar fi niște dulapuri cromate și suporturi pentru stilouri și niște plăcuțe personalizate foarte simpatice de pus pe ușă. Mă uit la toate pozele, complet fascinată. Știu că nu ar trebui să mai cheltuiesc nici un ban, dar asta e cu totul și cu totul altceva. Asta e o investiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să vii la New York, nu? — Da! Știi bine că vreau! Atunci ce rost are să mă iei cu „ce‑ar fi dacă...?“ Ideea e că tu vrei să mergi, eu vreau să merg... e perfect. Îmi zâmbește și își lasă jos stiloul. Ce fac părinții tăi? — Păi... fac bine, zic, ezitând ușor. Încearcă să se obișnuiască cu ideea. Ceea ce e oarecum adevărat. Trebuie să recunosc, inițial au fost destul de șocați de idee. Dacă stau să mă gândesc mai bine, cred că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
decât am împachetat eu vreodată ceva în viața mea. Dacă vreți să știți, e chiar amuzant! Poate ar trebui ca de‑acum să‑mi dau toate cumpărăturile la împachetat. — Pentru cine este? zice doamna, deschizând o felicitare și scoțând un stilou de argint. — Ăă... pentru Becky, zic vag. În cameră au intrat niște fete și sunt ușor intrigată de conversația lor. — ...cincizeci la sută reducere... — ...reducere de mostră... — ...jeanși Earl... — Și de la cine este? zice doamna împachetatoare, pe un ton plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
întorcându‑mă. N‑am vrut să trag cu urechea la conversația voastră... dar vreau să aflu un singur lucru. Ce e aceea reducere la mostră? Tot raionul de ambalaje de cadouri amuțește. Toată lumea se uită la mine, inclusiv doamna cu stiloul de argint. — Nu știi ce e aia reducere la mostră? zice până la urmă o fată cu geacă de piele, de parcă aș fi spus că nu știu alfabetul. — Păi... nu, zic, simțind cum mă înroșesc. Nu... nu știu. Fata ridică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cuvertura mai bine în jurul meu. — Bine, zice Luke. Bine, ne vedem atunci. Pune telefonul jos și scrie ceva pe o hârtie. — Cine era? zic, încercând să nu‑mi las glasul să mă trădeze. — O secretară de la JD Slade, spune, lăsând stiloul jos. S‑a schimbat locul întâlnirii. Începe să se îmbrace, iar eu nu zic nimic. Mâna mi se strânge pe paginile din Daily World. Vreau să‑i arăt... și nu vreau să‑i arăt. Nu vreau să citească lucrurile ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fezabil și omenește posibil. Mă opresc și‑mi trag sufletul. — Ați terminat? întreabă John Gavin, încrucișându‑și brațele. — Îmm... da. Mă uit la Suze pentru confirmare. Da, am terminat. Se lasă liniștea, în timp ce John Gavin bate darabana în masă cu stiloul ceramic. Apoi ridică privirea și zice: — Nu. — Nu? Mă uit la el perplexă. Nu... pur și simplu nu? — Pur și simplu nu. Își împinge scaunul înapoi. Așa că, vă rog să mă scuzați... — Cum adică nu? spune Suze. Nu puteți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
dumneavoastră, zice, băgând mâna în buzunar și scoțând o broșură intitulată „Serviciul de shopping personalizat“. „Pentru persoane ocupate care au nevoie de ajutor și nu‑și pot permite să facă greșeli.“ Se oprește și îmi încleștez mai bine mâna pe stilou. Am făcut unele greșeli, spune, ușor încruntat. Vreau să‑mi îndrept greșelile și să nu le mai repet niciodată. Vreau să ascult sfatul cuiva care mă cunoaște. — Dar de ce ați venit la Barney’s? zic cu glas tremurător. Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Mi-e dor de codrul verde M-am săturat să vorbesc cu mine, însămi; mi-e dor de un dialog sincer, prietenesc. Plec să mă sfătuiesc cu fratele meu, codrul, flinta am lăsat-o în cui, îmi iau doar un stilou. Fug de subsolurile mizere, cu șobolani, de găștile de vagabonzi și de hiene, Perverșii ce stau în fruntea unor obști care te marginalizează și te umilesc. De indivizi ce fac afaceri dubioase care cunosc doar tabla adunării și a înmulțirii
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
înfrângerii obstacolelor, bunăstarea și opulența traiului într-un dolce farniente fără limită. Cu gesturi precise, profesorii deschiseră lada adusă în grabă și cu aceeași meticulozitate cu care își așezau cu jumătate de secol în urmă cataloagele, carnetele de notițe și stilourile pentru notele mici, tocurile cu peniță de aur pentru notele de 9 și 10, dosarul cu articolele din ziare despre valoarea învățământului brăilean, cu menționarea profesorului în cauză, citite cu pioșenia intonării Imnului de Stat, geanta din care smulgeau teancuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și care nu? se întrebau bieții politicieni, cu capetele pline de cucuie. Noi știm doar să politizăm și să polemizăm, altceva, nu! Te rugăm, salvează-ne Marrie Alimentaire, te rugăm! Și Mioara se închise cu topuri de hârtie, cerneală și stilouri, pentru a compune opera ce avea să distrugă pentru totdeauna dezechilibrul dintre specii. Așa că luă prima foaie și scrise cu majuscule: ÎNDREPTAR ORTOPEDIC DE ESTETICĂ. Întâi și întâi, a dat la o parte pielea Pământului ca să fie luminat până în Iad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în blana roșcată, de vulpe. Degetele mi s-au înfundat în păr, mângâind pielea capului și a cefei, trecând peste obraz, oprindu-se în așa fel încât podul palmei îmi sprijinea bărbia, iar buzele puteau săruta acea piele bătătorită de stiloul vechi, pe care cerneala a pătat-o de atâtea ori. Mi-am deschis ochii și privirile mi s-au oprit asupra Anei. Of... mda. Alexandru, zisei privind-o încă pe Ana, vreau să-i chemi pe Aneriu Dutrumof, pe Cozrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Emma, nu te prosti. Asta e marea ta șansă să te răzbuni. O să-l facem arșice. În viața mea n-am văzut-o pe Jemima atât de pornită. Își ia geanta și scoate o mică agenduță lila Smythson și un stilou Tiffany. Așa, deci ce știm ? Glasgow... plan B... transfer... — Panther Corporation n-are filială În Scoția, nu ? spune Lissy meditativă. Întorc capul și mă uit la ea uluită. Notează ceva, foarte concentrată, Într-un bloc notes, cu exact aceeași concentrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
la arabi și apoi au savurat câte o cafea binefăcătoare și aromată, timp În care privirile sale s-au Încrucișat cu cele ale Aminei, priviri pline de subînțelesuri tandre și de noi promisiuni. Apoi o secretară, la fel de frumoasă, a adus stilou, mape și documente și s-a procedat la semnarea contractelor conform protocolului și numai după ce Amina În calitatea sa de director a dat citire cifrelor și datelor acestuia, cifre și date pe care Ștefan le cunoștea foarte bine. Gazdele Își
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
autenticitate a literaturii. în memoria lui se afla, după cum am spus, întreaga literatură a lumii. Poate că și memoria bunicului fusese congelată, dar în sens opus. în vreme ce mă lua de mână și mă conducea dintr-o capodoperă într-alta, agita stiloul marca Parker în aerul gol (dar de fapt era aerul gol?). Cerneala era uscată de mult, dar asta nu avea importanță. Da, gesturile lui largi erau literare și critice, iar uneori, într-un fel misterios, chiar contribuiau la creația literară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cuvinte. Nu e puțin lucru, a spus doctorul. Nu, i-am răspuns eu. E o carte fără pereche. în timp ce mă asculta, își ciocănea dinții cu unghia. Se auzea răsunetul surd dinăuntrul craniului. Și am văzut cum își nota ceva cu stiloul pe care-l ținea în mâna dreaptă. Poate a scris cuvintele „Biblia lui Doré“. Ca pe un lucru de care trebuia să-și amintească pentru vreo rețetă viitoare. La sfârșit a vrut să-mi spună de ce anume sufeream. Dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
scoate plantele la soare. Anu-acesta, mai târziu, este Paștele preasfântul; cerul cald, trandafiriu prinde-n brațe tot pământul, de aș vrea ca fiecare să se simtă cum mă simt; florile deschid la soare fermoare de argint. Neastâmpărat, las cartea și stiloul lângă voi și mă duc să-mi caut partea - ntr-un trifoi cu patru foi. 2013 La Înviere Ce miez de noapte luminos! Ce muzici clopotele cântă în liniște atât de sfântă a Învierii lui Hristos! Dispare un incert trecut suntem
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
entuziasmat în picioare. Asta-i șansa mea. Reporter specializat în știri și politică, pe postul ăsta scrie Ben Williams. Nu a ezitat deloc, pentru că până la urmă Ben este genul de om care acționează fără să stea pe gânduri. A luat stiloul în mână și a scris o primă ciornă a unei scrisori de intenție. O fotografie, se întrebă el, de unde pot să iau eu una decentă? Ben are numai fotografii decente, dar o poză de-a lui cu ochelari de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]