9,583 matches
-
hublouri. Avem alți musafiri. Calmarii dispăruseră. Pentru moment, Norman nu văzu decât apa și sedimentele albe ce pluteau În lumină. — Uită-te jos, pe fund. Fundul oceanului era viu. Literalmente viu, plin cu vietăți care se târau, se zvârcoleau și tremurau. Astea ce mai sunt? — Sunt crevete. Al naibii de multe crevete, spuse Beth, care alergă să-și ia plasa. — Ei, păi așa ceva ar trebui să mâncăm, spuse Ted. Îmi plac crevetele. Și au mărimea ideală, puțin mai mici decât racii. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
avea cum să respire. — Nu se poate! Dacă-ți spun! Avem de-a face aici cu animale imposibile. Ca din senin, animale imposibile! Se Întoarse de la lampa de Înaltă intensitate și Norman observă că era gata-gata să plângă. Mâinile Îi tremurau; și le puse În poală. — Da’ tu chiar că ești Îngrijorată, spuse el. — Tu nu ești? spuse ea, cercetându-i fața. Norman, toate astea au Început de când Harry a ieșit din sferă, nu-i așa? — Așa am impresia. — După ce Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
au Început de când Harry a ieșit din sferă, nu-i așa? — Așa am impresia. — După ce Harry a ieșit din sferă, au apărut aceste vietăți marine imposibile... Nu-mi place. Aș vrea să plecăm de aici. Serios. Buza de jos Îi tremura. Norman o Îmbrățișă și-i spuse Încetișor: — Nu putem ieși de aici. Știu, spuse ea. Îi Întoarse Îmbrățișarea și Începu să plângă, lipindu-și fața de umărul lui. — Liniștește-te, totul e În regulă. — Nu-mi place deloc starea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
la ecran. Nu se Întâmpla nimic. Ecranul se Înnegri și afișă: 00223025109530132132 Norman simți cum i se zbârlește părul de pe ceafă. Nu era decât o serie de cifre pe monitorul unui computer și totuși se simțea Înfiorat. În spatele lui, Tina tremura. — Ne-a răspuns. — E colosal! exclamă Ted. Am să Încerc acum al doilea grupaj, anunță Harry. Părea calm, dar degetele nu găseau tastele potrivite. Îi trebui ceva timp până să tasteze: 1521 Răspunsul sosi imediat: 001526080518081030051832 — Ei, spuse Harry, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
braț, conducându-l Înapoi spre habitat. Apa se umpluse Între timp de nori de ouă albe. Alarma Îi răsună puternic În urechi. Și deodată Înțelese: era un alt tip de alarmă. De data asta suna din interiorul costumului. Începu să tremure. Dinții Îi clănțăneau Într-un mod incontrolabil. Încercă să vorbească, dar Își mușcă limba, simțind gustul sângelui. Se simți amorțit și stupid. Totul se petrecea cu Încetineală. Apropiindu-se de habitat, văzu că ouăle se lipiseră de cilindri, formând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Fletcher Îl apucă cu brațele ei puternice; o clipă mai târziu, Beth era și ea trasă Înăuntru și trapa Închisă În grabă. Cineva Îi scoase casca și auzi alarma urlându-i cu tărie În urechi. De acum, Întreg corpul Îi tremura spasmodic, izbindu-se de punte. Îl dezbrăcară de costum și-l Înveliră cu o pătură argintie. Îl ținură așa până când tremuratul i se mai domoli și, În sfârșit, se opri. Și deodată, În ciuda alarmei, adormi. CONSIDERENTE MILITARE — Pentru că nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Beth, ai să reușești. Mergi mai Încet. — E aici, Îl simt. — Nu văd nimic, Beth. Norman auzi niște pocnete ascuțite. Mai Întâi, crezu că erau zgomotele electrostatice de pe linie, pentru ca apoi să-și dea seama că dinții ei clănțăneau din cauză că tremura. La acest grad de epuizare ar fi trebuit să se producă o supraîncălzire și, În loc de asta, o cuprinsese frigul. Era de neînțeles. — ... rece, Norman. — Încetinește, Beth. Nu pot... vorbi... aproape... Împotriva voinței sale, Încetinise. Ajunsese În aria luminilor habitatului, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ochii săi, scăzând În intensitate. Stingându-se. Întuneric. Senzația de căldură era plăcută. Auzi un șuierat aproape de urechi. Privi În sus și o văzu pe Beth, fără costum, o siluetă mare deasupra sa, reglând Încălzitorul imens și mărindu-i puterea. Tremura Încă, de aceea mărea puterea Încălzitorului. Închise ochii. „Am reușit. Am rămas Împreună. Stăm Încă bine. Am reușit“. Se relaxă. Avu senzația că ceva i se târa pe corp. „Din cauza frigului, Își spuse, a trecerii de la frig la cald“. Senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se Îndoi, se suci, ridică un picior, Într-un echilibru precar, apoi și pe celălalt, pe care-l nu-l mai putea simți, iar În cele din urmă se văzu, În sfârșit, ieșit din apă și se lungi peste punte. Tremura. Încercă să se ridice și căzu. Întregul corp Îi tremura atât de tare Încât nu-și putea menține echilibrul. În partea opusă Își zări costumul, atârnând pe peretele cilindrului. Își văzu si casca purtând inscripția „JOHNSON“. Se târî până la costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
precar, apoi și pe celălalt, pe care-l nu-l mai putea simți, iar În cele din urmă se văzu, În sfârșit, ieșit din apă și se lungi peste punte. Tremura. Încercă să se ridice și căzu. Întregul corp Îi tremura atât de tare Încât nu-și putea menține echilibrul. În partea opusă Își zări costumul, atârnând pe peretele cilindrului. Își văzu si casca purtând inscripția „JOHNSON“. Se târî până la costum, cu trupul scuturat de spasme violente. Încercă să se ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se ridice, dar maxilarele Îi clănțăneau, scăpate de sub control. Intercomul păcăni: — Norman! Știu ce vrei să faci, Norman! În orice moment Beth putea ajunge aici. Trebuia să-și Îmbrace costumul. Se afla la câțiva centimetri de el, dar mâinile Îi tremurau neîncetat, nu putea ține nimic. În cele din urmă observă găicile de la nivelul taliei, ce serveau la agățarea instrumentelor. Reuși să se prindă de una din ele și trase cu nădejde. Își vârî un picior În costum, apoi pe celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
a mii de ace. Beth spunea ceva - o auzea prin intercom - dar nu putea s-o asculte. Stătea Înțepenit pe punte, respirând cu greutate. Dar deja Înțelegea că era salvat: durerile se atenuau, mintea i se limpezea și nu mai tremura atât de tare. Fusese Înghețat, dar nu În asemenea măsură Încât să-i fie afectat sistemul nervos central. Își revenea repede. Auzi pocniturile stației radio: — N-ai să ajungi la mine, Norman! Se ridică În picioare și Își puse centura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
frică să mă Întorc.“ În sfârșit, asta era. Frica, a cărei existență o negase atât de hotărât; frica - sentimentul care Îl determinase să-i abandoneze pe ceilalți. Apăsă pe butoanele cuvenite, oprind ascensiunea. Când Începu să coboare Înapoi, mâinile Îi tremurau. 01.30 ORE Submarinul se așeză ușor pe fundul oceanului, În apropierea habitatului. Norman pătrunse În sas și inundă compartimentul. Apoi coborî din submarin și se Îndreptă spre habitat. Conurile de pe cutiile de explozibil TEVAC arătau ciudat de festive, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se mai cheamă viață. Ce nu ți se refuză, nu mai are rost V. tînăr mă ridic în picioare și mă așez lîngă fereastră uitîndu-mă afară. Nu văd nimic. Frisoane interioare mă zgîlțîie și, dacă nu m-aș stăpîni, aș tremura ca trupul viitor întins pe un pat de spital pe care oglinda timpului mi-l ascunde. Dar clătinarea mea e acum. Știu că răndurile pe care Doctorul le citește sînt proaste. Le-am scris doar ca să ies din blocaj. Dar
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
sensibilități dulcege și utopii mîntuitoare sperînd ca opera să le salveze hidoșenia. Îi spun că n-am intenționat asta „-Nu-i nimic, nu te mai scuza”-îmi răspunde. „Tu ai întrucîtva dreptate... Mă încăpățînez să caut valori cînd nici istoria nu tremură în fața acestora. Le nimicește. Tresare, numai cînd dă piept cu martiriul. Da’ las’ că-l rezolvă ea și pe ăsta. Consacră-i și-i vei nimici. Socrate, Hristos, Giordano Bruno. Doar lumea-i adulează pe cei mari dar nimeni nu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mult, poate precipita o moarte. „-Nu-i strigător la cer?” -îl întreb la rîndu-mi. „-De ce să tresari doar cînd și cînd, luminat de descărcarea visului tău otrăvit de respirația morții, la urmă, cînd se termină totul? De ce, cînd durerea asta tremură în tine? Doar să-ți sufleci mînecile și să le scufunzi în propriul suflet. Și s-o ridici la piept, s-o simți întărindu-te... Și s-o lași să te facă fericit!” „-Fericire?”-face mirat Doctorul. „-Cum mai vorbești
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mai am putere să zîmbesc. Să revină a spus? Ce nenorocire! Durerea trupului lovit crește și asta mă bucură ca și cum suferința sa ar consuma un grăunte de ispășire. Chinul meu se prăvale în amintire ca avalanșele succesive. Pare a lăsa, tremurînd, loc pentru o naștere: o geană de speranță. „-Doare?”-întreabă Doctorul atingîndu-mi rănile. „-Nu doare destul”-îi răspund eu. „-Nu îndeajuns pentru cît aș merita.” Rîde ca de o copilărie. „-Ți s-a părut că ai un corp prea sănătos
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
stele la tine, să pot să ajung cu brațele mele, ce încearcă, să facă un gol de ceruri, în care numai odată putem să fim desfrunzirea încărunțită a undelor. FUGA EULUI MEU Simt, atâta emoție în visul acesta ce-mi tremură-n timp, suspinul adânc al stelelor. Simt, inima cum palpită în focul unei iubiri ce străbate mistuitoarea stăruință a trecutului în care rubinul m-a făcut să pot străluci până la cer, acolo unde un vânt umed mi a vrăjit trupul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pământului și aduna în lacrimi numai ceruri de liniști. Prin demonii urâcioși și bâlbâiți pășeam cu luare aminte împiedicându-mă de multe întrebări. De ce luceferii au picioare de fluturi și se încolăcesc în străfundul vinețiu al depărtărilor? De ce-mi tremură în surdină cerul înroșit al despărțirii? Nici un om nu se mai întoarce din grăbirea necuvântătoare a văzduhului. Între două respirări sufletu mi simțea primejdia aventurii nedorite. Între două respirări pădurile-și odihneau bocetul lor. Toamna parcă-mi vorbea de pe alte
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în perdelele visului. Viața, ca o trecătoare de pătrundere, îmi stoarseră lacrimile ce nu mai aveau acea nevoie de mângâiere deoarece în cimitirile răilor am găsit cenușa de emoție așezată în pletele stelelor. Lumea era o rătăcire prin ruinele dragostei tremurând aproape de un destin neînvins ce mai știe a lupta în izvorul cunoașterii unde istoria are scheletul de peisaje și ninsori, obligând să rămână în sufletele sângerânde iubind în taină timpul. Privirea uriașelor sunete înnebunite de respectul tristeții se prelungea în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
astfel o lume de dragoste se combină, Sub un cer de iubire flămândă ciudată Cu trupul de ceți prin rodii aromate Sunt ziua înghețată, sunt lacrima nopții uitată. Și așa o viață mi s-a rupt în iubire Și am tremurat iubind o tăcere de sori, Pâ-n ce anii m-au făcut nemurire, Într-o viață de CARTE,în iubiri ce nu mor. 15-122007, 1330 h RODII DE ZĂRI Domnului Victor și Eremia Am atins iubirea pentru o singură dată Și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de iubire ce-n nori se adâncește Și-n brațe de tăcere, O voce îmi îngheață CEAȚA. Și-n valuri de tristețe aud doar o CHEMARE Ce-mi tulbură destinul cel mândru și firesc Pe o orbită a nopții îmi tremură visarea Și-aș vrea să zbor, cu aripi de pescăruș REGESC; Prin Zgura de iubire și nevăzute lumi, Și-n clipele adunate din cioburi milenare Sor troienii în CERURI, albastrele genuni, Și-oi viețuit legende, de dragoste-n VISARE. 25-11-2007
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
prin noapte singur și te aștepți să știu, Că ești sfârșit de iarnă, la cumpăna de ger Ai gânduri despre mine, dar nu te-aștepți să scriu, Poeme de iubire prin tâmpla Cerului, adormită-n seri. Privește înnoptarea, cu glasul tremurat Din ceasuri de tăcere ai devenit străin În propria-ți ființă, demult abandonat Te-ascunzi ca o nălucă și crezi că mi ești VENIN. O jertfă-mi este viața, prin fumuri de minciună Iubirile mă dor în clopote de ger
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cu un suflet de dor, Pe sub ochelarii tăcerilor ochi-ți adormeau printre rânduri Dar te-am privit IUBIRE, ca pe-un RĂCNET UȘOR Și ți-am sărutat trupul dintr-o infinitate de gânduri. Ai privit CERUL, îndelung cu un glas tremurând Întinerită de dragoste, pe o priveliște calmă, Ca o nălucă de vremi pe o noapte alergând Să fiu o jertfă de ani pe-o imensitate prea albă, Dar tu știi drumul, de vrei urmează-mă acum Și lasă țărâna de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Și-n mâhnirea arsă-n zile, dar o lacrimă s-a stins. Ca un fulger în iubire, cu un trup ca de fantasmă Ochii lui de nopți rebele ce-au rămas în fior de sânge Sărutând un CER DE STELE, tremurând ca o mireasmă Și prin lumi de pribegie, doar un chip ușor se stinge. Lăsând zarea ca să-mbrace straie de lumini prin nopți Unde amintirile-s uitate prin pământuri legendare Întunericul din umbre se destramă printre sorți, Lăsând sufletul de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]