9,812 matches
-
ochii lotrului s-au împăienjenit din nou și a început să înșire vorbe fără noimă. Mai mult le șoptea icnit: „Cine l-o pus?... Numai necuratulll... l-o împins... Și.. Și euuu... Eu de ce nu...?” Hangița privea la el și tremura ca varga. La un moment dat, l-a întrebat: „Ce tot spui tu acolo, omule? Trezește-te, că mor de frică!” Cât a fost noaptea de lungă, hangița a vorbit în van la capul lui. Abia suflând, lotrul mai scotea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
umflat de nu mai încape în mânecă și s-o învinețit toată. Uite și mata. Și arde ca plita!” „S-o trezit măcar oleacă?” „Nuuu. Trebuie să-l asculți cu urechea ca să vezi dacă mai suflă...” În acest timp, hangița tremura ca varga. A pus mâna pe fruntea lotrului. Dogorea. Apoi a ridicat șervetul de pe brațul gangrenat. Speriată, s a dat un pas înapoi! „Ce-o avea la mână de i s-o umflat și s-o înnegrit așa? Să-i
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
privirea iscoditoare a străinului. „Unde pleca băiatul cu căruța?” - a vrut să știe jandarul. „S-o dus să ducă de mâncare la niște oameni care îi avem la arat. „Urcă în trăsură și hai cu noi!” - a poruncit străinul. Irinuța, tremurând ca varga, a urcat între cei doi bărbați. „Unde ți-i ogorul la care s-a dus băiatul?” - a întrebat-o jandarul. „Peee... Pe <Drumul hoților>” - a răspuns hangița cu greu. „Știi unde-i acest drum?” - l-a întrebat străinul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
În cele din urmă a făcut-o, cu un oftat dureros. Se vedea și se simțea că nu mai avea nici un strop de vlagă în el. Sprâncenele îi erau pârlite. I-am întins sticla cu rachiu. Cu o mână care tremura ca de friguri, a luat-o și cu greu a dus-o la gură. După câteva înghițituri de rachiu și puțină hodină, parcă a revenit cu picioarele pe pământ. L-am lăsat să mănânce în tihnă. Încet-încet, își revenea... ― Ai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-n ceruri, de pe deal, de pe câmpie. Valuri albe trec în zare, se așează-n lung troian, Ca nisipurile dese din pustiul african. Viscolul frământă lumea!... Lupii suri ies după pradă, Alergând, urlând în urmă-i prin potopul de zăpadă. Turmele tremură; corbii zbor vârtej, răpiți de vânt, Și răchițile se-ndoaie lovindu-se de pământ.” A recitat ochitorul „Doi la legătură”, cum l-au alintat camarazii. ― Atunci, tu trebuie să te legi cu centura de ceva, că altfel zbori precum corbii
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
La vreo două sute de pași de prima casă s-au adăpostit după un grup de copaci. Dumitru a scos lanterna din buzunar și a căutat să-și liniștească respirația, pentru a putea semnaliza corect. „Așaaa. Ia să vedem. Nu ne tremură mâna? Nu! Asta-i o treabă bună. Și acum ... unuuu... doiii... treiii...și!”... Când să apese pe butonul lanternei, în curtea primei case s-au văzut mai multe puncte luminoase. „Ce-i asta?” - s-a întrebat Dumitru buimăcit. I-a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
rup din vis sub nici o formă. Visam că mă prăbușesc de pe niște stânci, că aveam un accident de mașină și că un copac cădea peste mine. De fiecare dată, simțeam impactul și mă trezeam dintr-odată, lac de sudoare și tremurând. Și niciodată nu știam unde eram și dacă era zi sau noapte. Helen m-a lăsat în pace până în a doua noapte de când mă întorsesem. Eram în pat, îmi era teamă să mă scol, iar ea a intrat în cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fost nevoit să vorbească prea mult până atunci. Nu te aud, John Joe, a zis Josephine. Mai tare! Spune-mi cine a băut un pahar. —Eu. Mai tare! —Eu. Mai tare! —EU! John Joe era foarte tulburat și începuse să tremure din cauza efortului de a-și folosi corzile vocale în asemenea măsură. —Asumă-ți propriile acțiuni, John Joe, a lătrat Josephine. Tu le-ai făcut, așa că spune că tu le-ai făcut! Privește cum încearcă să-i supună, m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
iar să vorbească. Așa că, pe întuneric, mi-am tras pe mine aceleași haine pe care le aruncasem pe jos cu o seară înainte. Epuizată, m-am îndreptat către baie ca să mă spăl pe dinți, dar baia era deja ocupată. în timp ce tremuram pe scară așteptând ca baia să se elibereze, nebuna cu lanterna a apărut din nou. —Te-ai trezit! Ce fată bună! a zis ea dând cu ochii de mine. îmi pare rău că a trebuit să facem cunoștință în felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu aibă pâine prăjită la masă. După asta Don s-a apucat să spargă ouă într-un castron. Era mult prea dimineață ca să mă uit cu detașare la treizeci și șase de ouă crude. Am simțit că începe să-mi tremure stomacul. Te simți bine? m-a întrebat Stalin îngrijorat. Nu se simte bine deloc! a declarat Don agitat. Idiotule! Cum o să se simtă bine? Pentru numele lui Dumnezeu, las-o să stea jos! Agitându-se și făcând un ocol primejdios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și mi-a întins receptorul. Cu inima bătându-mi să-mi spargă pieptul și transpirația șiroindu-mi prin păr, am luat receptorul. îmi exersasem discursul toată ziua. Hotărâsem să fiu încrezătoare și vorbăreață, nu plângăcioasă și acuzatoare. Dar buzele îmi tremurau așa de tare încât nu eram sigură c-am să pot să le mișc și să spun ceva inteligibil la momentul oportun. Am auzit un declic și inima mi s-a strâns de dezamăgire - îmi răspunsese robotul. M-am hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
avut o discuție cât se poate de banală. A urmat o tăcere care, spre neplăcerea tuturor, părea să nu se mai termine. îmi puteam auzi răsuflarea șuierătoare. —Așa e? a întrebat din nou Josephine. Da, a spus Emer. Vocea îi tremura într-un asemenea hal încât abia reușea să vorbească. Nimic din ceea ce am scris în chestionarul ăla nu e adevărat. —încă îl mai aperi? a zis Josephine. Preferi să-l pui pe el înaintea ta? Aș fi vrut ca Josephine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
era exact unde-l lăsasem, iar boșorogii nu-l înconjuraseră încă. Nu mai aveam nici o scuză. Imaginează-ți că e hidos, m-am sfătuit singură. încearcă să ți-l închipui fără dinți în gură și cu un singur ochi. Așa că, tremurând ușor, m-am trezit traversând camera către Chris. —Ăăă, Chris, am spus. Eram surprinsă să descopăr cât de normal sunau cuvintele alea. Nu era vocea ascuțită cu accente de soprană a unui adolescent. —Rachel. Chris a lăsat cartea și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dintr-un chestionar pe care i l-am trimis vineri prin fax. —Ce fel de chestionar? Inima îmi bătea să-mi sară din piept. Un chestionar despre tine și abuzul tău de droguri. —Abuzul meu de droguri! Mă încălzisem și tremuram de nervi. Cum rămâne cu nenorocitul lui de abuz de droguri? Despre asta l-ați întrebat? Ei, l-ați întrebat? —Rachel, te rog să stai jos, a spus Billings cu o voce monotonă. —Luke ia o grămadă de droguri! am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Luke îmi alega prin vene. Ticălosul nenorocit! Cum de era în stare să mă trădeze în halul ăla? Cum de putea să mă facă să sufăr așa de tare? Cândva mă iubise. De ce stricase totul? Nasul a început să-mi tremure și lacrimile să-mi curgă pe obraji. —Refuz să răspund la întrebarea asta, am reușit să îngaim. Nu știți nimic despre viața mea. Nu știți cât de grea era slujba mea. —Rachel, mi-a zis doctorul cu blândețe, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la fel fiindcă amândouă sunt pe bază de napolitană. —Bine, a conchis Chaquie. Eamonn a rânjit. — Dacă e cineva pe lume care să știe sigur, atunci ăla ești tu. Eamonn și-a dat semeț capul pe spate, în timp ce fălcile îi tremurau de parc-ar fi fost din jeleu. Sugestiile au continuat să curgă. —Un Fuse? —Galaxy? —Un Marathon? Stați puțin! a strigat Eddie. Stați puțin! Da-ți puțin înapoi! Un ce? —Un Fuse? a întrebat Eamonn. Da, a declarat Eddie, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
alergat la curse. Nu mai puteam s-aștept. —Prezervativ, am murmurat plină de febrilitate. —OK, a bolborosit el căutând prin buzunarele hainei. Uite, mi-a spus întinzându-mi pachețelul înfoliat. Vreau să mi-l pui tu. Frustrată fiindcă mâinile îmi tremurau și nu se mișcau mai repede, am sfâșiat învelișul prezervativului, după care l-am pus pe vârful lucios al penisului. Apoi într-un gest de venerație - în timp ce Luke a gemut - l-am desfășurat pe lungimea întărită. —Dumnezeule, am gâfâit. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că Daryl tocmai ne trecuse pragul. Sinceră să fiu, abandonasem de mult orice speranță. Am realizat că probabil îmi pierduse numărul de telefon, dar își amintise adresa din noaptea cu petrecerea. Eram așa de fericită încât aproape am început să tremur. Acum că totul se terminase cu bine, toate temerile mele păreau prostești. —Hei, Rebecca, a zis el vag. —Rachel, l-am corectat eu stânjenită. —Nu, Daryl, a zis el. Numele meu e Daryl. Acum nu mi se mai părea așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Josephine n-o să citească trădarea lui Luke. Nu voia decât să scriu o amărâtă de poveste a vieții. Nici o problemă! Nu e nevoie să fii așa de speriată, a mai zis Josephine cu o expresie atotștiutoare. Am încercat să zâmbesc. Tremurând, am aruncat o privire fugară spre foaia de hârtie pe care mi-o dăduse. Nu era decât o listă cu întrebări care trebuiau să-mi servească pe post de linii directoare pentru povestea vieții mele. „Care e cea mai veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe Margot în timp ce ne urcam în mașină. Margot mi-a aruncat o privire disprețuitoare, iar eu m-am făcut mică. Curvă lipsită de simțul umorului! Spre groaza mea, din clipa în care mașina a părăsit grădina clinicii, am început să tremur. Lumea reală era ciudată și înfricoșătoare. Simțeam că stătusem multă vreme departe de ea. Chestia asta m-a deranjat. Nu fusesem internată la Cloisters de nici două săptămâni și deja mă simțeam ca o prizonieră. Am mers în orașul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la rândul meu, l-am privit la fel de seducător. Te rog, lasă-mă să plec. Dar nu erau de mine, mi-a explicat el. Cum am zis, nu beau în fiecare zi. Și niciodată dimineața. Sigur, doar în cazul în care tremur foarte tare. —Aaaa, am răspuns eu încurajator. Vorbește cu cel care te ține captivă, construiește o relație cu el, încearcă să-l faci să treacă de partea ta. —Nevastă-mea m-a amenințat că mă părăsește dacă nu renunț la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ten de două degete de culoarea portocalei, gâtul alb, zâmbetul înspăimântător de fals, linia chiloților vizibilă. Ca să nu mai pomenesc de auzul selectiv. Aș fi fost spectaculoasă! Am exersat din greu, Rachel, a continuat ea în timp ce buza de sus îi tremura. Sincer! M-am purtat oribil cu toate femeile pe care le-am întâlnit și am fost servilă cu toți bărbații. Am exersat deschisul ușii frigiderului, am stat țeapănă lângă el, am zâmbit fals și-am zis: „Mulțumesclarevedere mulțumesclarevederemulțumescmulțumesclarevederemulțumescmulțumesclarevederelarevederela revedere“ timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
s-a îndreptat spre ușă. Scuze, a bolborosit Vincent. Toată lumea s-a oprit în loc și s-a așezat din nou pe scaune. Lucrurile s-au liniștit pentru un timp. Adică până când Barry-copilul a intrat în goană în sala de mese, tremurând din toate încheieturile. Se părea că la etaj se iscase un scandal de proporții fiindcă Celine îl găsise pe Davy citind paginile cu cursele de cai. Cum Davy era un parior cronic, gestul lui era la fel de grav ca atunci când cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spune „nu mă înțelegeți greșit“. Mie îmi venea să vărs, dar toți ceilalți tăceau rușinați. Tâmpiților, le-am strigat în gând, furioasă că nici unul nu înțelegea că era manipulat. —Vă înșelați amarnic, a protestat Misty în timp ce buza de sus îi tremura ușor. Și mai multă rușine. Și mai multă tăcere. Josephine o privea pe Misty cu ochii îngustați. — De fapt, sunt în căutare de material pentru următoarea mea carte, a adăugat Misty de parcă tocmai atunci îi venise ideea. A urmat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
oftat. Dar sper să nu fiți răutăcioși cu mine, că nu se știe ce mă mai apucă! Când a auzit asta, Barry Grant s-a și întins după un pix. Sigur că n-o să fim răutăcioși, m-a asigurat mama tremurând. Dar trebuie să răspundem la întrebările femeii ăleia. Tocmai de asta îmi era mie teamă. — Poate, dar nu trebuie să fiți răi când vine vorba de mine. Până și mie mi se părea că mă purtam ca o copilă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]