80,833 matches
-
Emine Semiyye, educată în Europa, inspector școlar în Salonic . În anul 1856 este numit cadiu de Galata iar în același an este numit cadiu de Mecca. În același an este numit în Comisia "Meclis-i Ali-i Tanzimat" care avea ca scop scrierea de legi. În 1861 se reîntoarce la Istanbul în funcția de cadiu. În acest timp traduce celebra carte alui Ibn Haldun "Prolog-Muqqadima". Comisia "Meclis-i Ali-i Tanzimat" este transformată în "Meclis-i Ahkam-ı Adliyye" iar Ahmet Cevdet scrie regulamentul de funcționare al
Ahmet Cevdet Pașa () [Corola-website/Science/331073_a_332402]
-
hanefite. Ahmet Cevdet împreună cu colaboratorii săi constituie o asociație "Mecelle Cemiyeti". compilează regulile din Coran și le dă forma unor legi pe care le adună în "Mecelle". În timp ce scria volumul al V-lea este numit guvernator de Bursa iar în timpul scrierii celui de al-VIII-lea volum este numit guvernator de Maraș, dar de fiecare dată, după câteva zile, este retras la centru și își continuă munca pentru Mecelle. În 1874 este numit Ministrul Educației. În acestă funcție Ahmet Cevdet elaborează pentru prima
Ahmet Cevdet Pașa () [Corola-website/Science/331073_a_332402]
-
Mișcarea Nurcu () este o mișcare religioasă bazată pe scrierile lui Said Nursi. Said Nursi s-a născut în 1873 în satul Nurs (din sud-estul Turciei). El a fost puternic influențat de învățământul clasic din "madrasa" și de atmosfera tradițională și conservatoare a religiei lui. În hagiografie și biografia lui
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
până la începutul anilor 1950, Said Nursi se îndepărtează de politică și își petrece timpul scriind și propovăduindu-și ideiile noilor discipoli și adepți. A stat în închisoare timp de 11 ani (1935-1946), fiind considerat un pericol pentru siguranța statului. Majoritatea scrierilor au fost concepute în închisoare, unde a și convertit primii lui adepți iar ideile lui de a islamiza statul au fost inlocuite de dorințe mult mai profunde ca: islamizarea spiritului și consolidarea credinței prin educație. Adepții lui Nursi erau cunoscuți
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
construit texte accesibile, în limbajul uzual al oamenilor obișnuiți. Abordarea sa devine, așadar, un punct de cotitură față de de înțelegerea imitativă a islamului, susținută de "ulema"/lăcașurile sufite, Nursi optând pentru o înțelegere mai reflexivă, complexă, prin analiză critică, deliberată. Scrierile lui Nursi urmăreau crearea unei punți conceptuale între societatea turcă și islam prin abordarea a două probleme perene din prima jumătate a sec. al XX-lea: prăbușirea autorității religioase și dominanța pozitivismului politic și științific. Scopul acestora era conservarea islamului
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
asupra interpretării textelor religioase, nu pot face față provocărilor unei epoci pozitiviste, în care s-a dezvoltat o abordare critică asupra cunoașterii. Operele sale sunt cunoscute ca "Risale-i Nur", fiind formate din trei mai grupuri de texte. Primul set cuprinde scrierile din perioada în care acesta se autodefinește ca "vechiul Said", precum "Mesnevi-i Nuriye", "İșaratul İcaz", și "İcimai Receteler" I și II. Celelalte două seturi au fost scrise în perioada "noului Said", a doua perioadă a vieții sale, în care a
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
maeștri Naqshbandia, Nursi îl admira de întemeietorul ordinului Qadiri, Abdulkadir Geylani (a trăit în secolul al XI-lea), cu care a avut o relație de tip "uveysi "(instruire fără contact fizic cu maestrul). În constituirea conștiinței spirituale a "noului Said" scrierile maeștrilor Naqshbandia au avut un rol important, deși gîndirea sa diferă semnificativ de tradiția acestui ordin. Spre exemplu, ordinele sufite subliniază cultivarea interioară a sinelui, în timp ce Nursi consideră de maximă importanță reconcilierea credinței cu rațiunea și exigențele moderne: „Viitorul va
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
XII-lea, cea mai importantă operă a sa fiind colecția de poeme Diwan, formată dintr-o serie de lungi poeme și un număr de opere lirice mai simple. Poeziile sale se caracterizează prin fantezie, măiestrie retorică și eleganță stilistică. Astfel, scrierea "Dīwăn" conține poeme de mare întindere, dar și poezii mai scurte, care se referă la evenimente petrecute în timpul vieții sale. Cel mai lung dintre acestea este "Lacrimile Khorasanului", tradusă mai târziu în engleză de Captain Kirkpatrick.
Anvari () [Corola-website/Science/331127_a_332456]
-
corp și minte au fost cauzate de „demoni de boală” numiți "gidim" sau "gid-dim". Preoții care au practicat ritualuri de exorcizare din aceste țări au fost numiți "ashipu" (vrăjitor), spre deosebire de "asu" (medic) care aplicau pansamente și unguente. Multe tablete cu scriere cuneiformă conțin rugăciuni pentru anumiți zei, solicitându-li-se protecție de demoni, în timp ce alții cer zeilor să expulzeze demonii care au invadat trupurile lor. Culturile șamanice cred, de asemenea, în posesia demonică iar șamanii efectuează exorcisme. În aceste culturi, bolile
Posesie demonică () [Corola-website/Science/331138_a_332467]
-
S-a sugerat de asemenea că termenul arab ar proveni din latinescul "marmoreus", însemnând "mărmuriu". Până în 1570, cuvântul a intrat în limba engleză sub forma "mohair". Acesta a fost apoi adoptat în limba franceză ca "mouaire", și până în 1660 (în scrierile lui Samuel Pepys) a fost adoptat înapoi în limba engleză ca "moire" sau "moyre". Între timp, franțuzescul "mouaire" s-a transformat într-un verb, "moirer", însemnând „a produce o textilă udă prin țesere sau presare”, care până în 1823 a dat
Moar (efect) () [Corola-website/Science/331232_a_332561]
-
Donner au fost primite de o doamnă în vârstă care locuia la Sutter's Fort; cea mai tânără, Eliza, care în iarna 1846-1847 avea trei ani, a publicat în 1911 o povestire bazată pe amintirile surorilor sale și pe alte scrieri precedente. Fiica cea mai mică a familiei Breen, care avea un an în timpul expediției, a fost ultima supraviețuitoare dintre membrii grupului și a murit în 1935. Fiii familiei Graves au avut vieți particulare: Mary Graves s-a căsătorit tânără, dar
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
lor. Eric a câștigat bătălia de la Fýrisvellir după ce l-a sacrificat pe Odin și a promis că dacă iese victorios, el însuși avea să își zică astfel timp de zece ani. Cunoștințele despre Olof se bazează în mare parte pe scrierile lui Snorri Sturluson și ale lui Adam de Bremen, care au fost subiecții criticilor. Potrivit lui Adam de Bermen, Svend I al Danemarcei a fost nevoit să-și apere împărăția daneză de acțiunile lui Olof de a revendica tronul danez. Conflictul
Casa de Munsö () [Corola-website/Science/331291_a_332620]
-
din zonă. La parterul clădirii, a fost amenajat Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești, ce adăpostește mărturii ale civilizației unui popor, exprimată printrunul din cele mai profitabile meșteșuguri - tiparul. Circuitul expoziției începe cu prezentarea primelor forme și suporturi de scriere și continuă cu momentul inventării tiparului cu litere mobile și răspândirea lui în Europa. Introducerea tiparului în Țara Românească este marcată prin tipăriturile în limba slavonă ale lui Macarie: Liturghier (1508), Octoih (1510) și Evangheliar (1512), realizate la Târgoviște, vatra
Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești () [Corola-website/Science/331342_a_332671]
-
București, Buzău și Râmnic (Panoplia dogmatică, Alixăndria, Pilde filosofești), prin manuscrisele și tipăriturile domnitorului moldovean Dimitrie Cantemir (Istoria Imperiului Otoman, Descrierea Moldovei, Hronicul vechimei româno-moldo-vlahilor) și prin istoriile, gramaticile, calendarele de munci agricole și dicționarele editate de reprezentanții Școlii Ardelene. Scrierile didactice și de literatură beletristică în ediții princeps din secolul al XIX-lea ale lui Negruzzi, Alecsandri, Pelimon și Bolintineanu etalate în expoziție marchează momentul renunțării la alfabetul chirilic și al adoptării celui latin. Circuitul muzeului se încheie cu prezentarea
Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești () [Corola-website/Science/331342_a_332671]
-
din zonă. La parterul clădirii, a fost amenajat Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești, ce adăpostește mărturii ale civilizației unui popor, exprimată printrunul din cele mai profitabile meșteșuguri - tiparul. Circuitul expoziției începe cu prezentarea primelor forme și suporturi de scriere și continuă cu momentul inventării tiparului cu litere mobile și răspândirea lui în Europa. Introducerea tiparului în Țara Românească este marcată prin tipăriturile în limba slavonă ale lui Macarie: Liturghier (1508), Octoih (1510) și Evangheliar (1512), realizate la Târgoviște, vatra
Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni () [Corola-website/Science/331341_a_332670]
-
București, Buzău și Râmnic (Panoplia dogmatică, Alixăndria, Pilde filosofești), prin manuscrisele și tipăriturile domnitorului moldovean Dimitrie Cantemir (Istoria Imperiului Otoman, Descrierea Moldovei, Hronicul vechimei româno-moldo-vlahilor) și prin istoriile, gramaticile, calendarele de munci agricole și dicționarele editate de reprezentanții Școlii Ardelene. Scrierile didactice și de literatură beletristică în ediții princeps din secolul al XIX-lea ale lui Negruzzi, Alecsandri, Pelimon și Bolintineanu etalate în expoziție marchează momentul renunțării la alfabetul chirilic și al adoptării celui latin. Circuitul muzeului se încheie cu prezentarea
Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni () [Corola-website/Science/331341_a_332670]
-
de 37.000 de exemplare. Succesul romanului și obiecțiile făcute de critici că i-ar lipsi dramatismul l-au determinat pe Duiliu Zamfirescu să scrie o continuare în care să prezinte evenimentele ce au succedat celor din primul roman. Ideea scrierii unui roman care să urmărească viața unor personaje din "Viața la țară" îi venise autorului mai demult, el scriindu-i de la Bruxelles la 2/14 ianuarie 1893 lui Titu Maiorescu că „e probabil că voiu face, cu protagoniștii din romanul
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul III, nr. 1, 1 ianuarie 1936, p. 96.</ref> Romanul "Tănase Scatiu" a fost scris în 1895 la Roma, unde autorul îndeplinea funcția de secretar al Legației Române. Scrierea urma să poarte inițial titlul " Viața la oraș", dar autorul a decis să-l schimbe pentru a plasa atenția asupra personajului principal. Zamfirescu scria cu pasiune prin septembrie 1895, având scrise în acea vreme 80 de pagini îndesate; conflictul dintre
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
ref> refuzând să-i individualizeze ca „țărani de carnaval” ca Ioan Slavici și „ființe histerice și românești” ca I.L. Caragiale. Finalul violent al romanului i-a fost inspirat autorului de o întâmplare reală prezentată într-un articol din "România liberă". Scrierea romanului a fost finalizată la Roma la începutul lui octombrie 1895, iar autorul l-a trimis Mariei Negruzzi pentru a fi publicat.<ref name="Bucuța 1/1936 100">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
fata naivă ce trece de la idila adolescentină cu Mihai Comăneșteanu la suferința ei mută și aspră ca victimă a bădărăniei lui Tănase Scatiu. Analizând începuturile romanului românesc, criticul Zigu Ornea considera că "Viața la țară" și "Tănase Scatiu" sunt singurele scrieri „cu adevărat, rezistente” ale lui Duiliu Zamfirescu, în timp ce "În război" ar fi „un semieșec”, iar "Anna" și "Lydda" „eșecuri totale”. Pentalogia romanescă a lui Duiliu Zamfirescu este durabilă prin monumentalitatea sa și prin faptul că este precursoarea romanului ciclic românesc
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
pe caricaturizarea personajului principal, descris cu ură, dar totuși plin de viață. Cu toate acestea, existența unor scene subtile sau viguroase precum cele care demonstrează senilitatea lui Dinu Murguleț sau uciderea de către țărani a lui Scatiu transformă romanul într-o scriere literară memorabilă. „Precipitarea, ritmul gâfâit din al doilea roman al ciclului contrapunctează energic bucolica desfășurare din "Viața la țară". Lumea satului rămâne doar un element de fundal”, completează Ioan Adam. Romanul "Tănase Scatiu" a fost tradus în limbile maghiară ("Tănase
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
lui: Arhimede, Euclid, Ptolemeu, Apoloniu, Al-Horezmi, Hipocrate, Al-Farabi și alții. Astfel a popularizat în Europa nivelul științific al autorilor antici și islamici. Multe din traducerile sale se află în Cremona, iar o parte la biblioteca Universității Oxford. O parte din scrierile sale au fost reeditate în perioada cuprinsă între secolele al XV-lea și al XVIII-lea.
Gerardo din Cremona () [Corola-website/Science/334059_a_335388]
-
-i era suficientă doar o imaginație debordantă precum cea a lui Alex. Dumas și un stil literar asemănător cu cel al lui Flaubert pentru a crea un roman modern, îi scria acestuia din nou la 6 octombrie 1890 de la Orvieto. Scrierile sale creează o iluzie a vieții reale, idealizând-o. Potrivit unor istorici literari, Duiliu Zamfirescu s-ar fi inspirat în scrierea acestui roman din revolta țărănească din Bordeni-Scorțeni (județul Prahova) ce a avut loc în august 1883 și care a
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
lui Flaubert pentru a crea un roman modern, îi scria acestuia din nou la 6 octombrie 1890 de la Orvieto. Scrierile sale creează o iluzie a vieții reale, idealizând-o. Potrivit unor istorici literari, Duiliu Zamfirescu s-ar fi inspirat în scrierea acestui roman din revolta țărănească din Bordeni-Scorțeni (județul Prahova) ce a avut loc în august 1883 și care a fost tratată și în piesa "Prea târziu". De asemenea, personajele romanului par a fi proveni din familia Simionescu-Râmniceanu. Substanța romanului provine
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
ce a avut loc în august 1883 și care a fost tratată și în piesa "Prea târziu". De asemenea, personajele romanului par a fi proveni din familia Simionescu-Râmniceanu. Substanța romanului provine din amintirile din copilărie și adolescență ale scriitorului. Ideea scrierii unui roman se conturase deja în mintea diplomatului, care îi promite lui Titu Maiorescu într-o scrisoare scrisă de la Porto d'Anzio la 31 august 1891 că va începe să lucreze la un roman pe care îl considera foarte interesant
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]