80,833 matches
-
la Atena. Romanul a purtat inițial titlul "Pe Arătură".<ref name="Bucuța 10/1935 123">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul II, nr. 10, 1 octombrie 1935, p. 123.</ref> Scrierea a fost întreruptă o perioadă ca urmare a transferării lui Duiliu Zamfirescu, începând cu 3 noiembrie 1892, ca secretar de legație la Bruxelles. În ianuarie 1893, după o perioadă de întrerupere, scriitorul a reluat lucrul la roman, „în care voiu
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
de o resemnare comodă, împiedicând trecerea la acțiune. Scenele în care apar țăranii au totuși un grad de realism și de autenticitate, iar răzvrătitul Lefter pare mai viu decât poeticul și idealizatul baci Micu. "Viața la țară" este considerată o scriere în stil clasic, cu o construcție riguroasă și armonioasă, descrieri lirice sobre și economie verbală. Garabet Ibrăileanu scria că acest roman este unul clasic „prin subiect, ca și prin tratare”, în timp ce Tudor Vianu considera că „temperamentul lui stilistic ajunge la
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
Ioan Adam (1979), Alexandru Piru (1981) și Paul Cornea (1984). Nu lipsește totuși un oarecare idilism sămănătorist mai ales prin viziunea poetică asupra sufletului țărănesc (în special în paginile în care apare baciul Micu). Unii critici au constatat asemănări cu scrierile lui Ivan Turgheniev (sosirea lui Matei Damian, drumul de la gară cu trăsura, vizita lui Matei la Sașa) sau chiar cu cele ale lui Lev Tolstoi (Sașa și Matei par două „suflete frumoase” asemănătoare cu eroii romancierului rus, considera Paul Cornea
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
personaj de baladă, lipsindu-l într-o oarecare măsură de autenticitate. Apariția romanului " Viața la țară" a reprezentat un moment important în istoria literaturii românești, scriitorul depășindu-i „prin maturitate și rafinament” pe mulți contemporani. Romanul conține ecouri vagi din scrierile lui Nicolae Filimon și Dimitrie Bolintineanu, prefigurând realismul dur din "Răscoala" lui Liviu Rebreanu și idilismul din romanul "La Medeleni" al lui Ionel Teodoreanu. În opinia criticului Șerban Cioculescu, chiar dacă nu constituie o operă viabilă, ciclul Comăneștenilor consolidează începuturile romanului
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
în ele icoana unei părți din societatea românească de pe vremea războiului de la 1877. Aceasta este epoca pe care el o cunoaște mai bine”. Analizând începuturile romanului românesc, criticul Zigu Ornea considera că "Viața la țară" și "Tănase Scatiu" sunt singurele scrieri „cu adevărat, rezistente” ale lui Duiliu Zamfirescu, în timp ce "În război" ar fi „un semieșec”, iar "Anna" și "Lydda" „eșecuri totale”. Criticul Eugen Lovinescu a elogiat scrierile literare ale lui Duiliu Zamfirescu, remarcând însă că romanele sale au o valoare inegală
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
românesc, criticul Zigu Ornea considera că "Viața la țară" și "Tănase Scatiu" sunt singurele scrieri „cu adevărat, rezistente” ale lui Duiliu Zamfirescu, în timp ce "În război" ar fi „un semieșec”, iar "Anna" și "Lydda" „eșecuri totale”. Criticul Eugen Lovinescu a elogiat scrierile literare ale lui Duiliu Zamfirescu, remarcând însă că romanele sale au o valoare inegală, iar " Viața la țară" este cel mai valoros dintre ele prin „echilibrul de realism și de idealism, prin poezia pământului și a vechii noastre boierimi iubitoare
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
ce era dominantă în teritoriile estice ale Islamului. Educația lui Tirmidhi nu a inclus științe non-islamice, așa cum ar fi stiințele naturale sau filosofia, ambele de influență grecească. Deși a învățat să utilizeze astrolabul, aceasta implicând cunoștințe de astronomie și matematică, scrierile sale nu prezintă influențe ale științelor naturale. Căutarea cunoașterii și rezultatele obținute i-au adus numele ”al-hakim” (înțeleptul). În urma unui vis considerat cu semnificație în care i s-a cerut să renunțe la astrolab, al Tirmidhi renunță la acesta. Cu
Muhammad ibn `Ali al-Ḥakīm at-Tirmidhi () [Corola-website/Science/334100_a_335429]
-
numit ”psihologul sufismului”, deși nu a fost singurul din timpul său. Nu a folosit cuvântul "sufi" în operele sale, și nu a fost considerat un "sufi" de către toți exegeții tradiției de la Baghdad. De exemplu, Jafar al-Khuldi, cel ce a compilat scrierile sufi de la Baghdad, a fost unul dintre cei care nu l-au alăturat pe Al-Tirmidhi tradiției "sufiyya""." Aproximativ 80 de titluri formează opera lui Al-Tirmidhi, deși unele din ele sunt repetări, sub diferite titluri, ale unor lucrări anterioare, iar altele
Muhammad ibn `Ali al-Ḥakīm at-Tirmidhi () [Corola-website/Science/334100_a_335429]
-
înlocuite», și se pare că ultimele rezultate științifice (menținerea în viață a unor țesuturi în mediu străin, grefarea unor glande sau a unor organe întregi - s-au grefat ochi) vin să adauge mai multă seriozitate concepției scriitorului italian”". El cunoștea scrierile lui H.G. Wells și J.-H. Rosny și a scris recenzii ale unor opere literare SF precum "În cetatea idealului" (1920) a lui Dem. Theodorescu. Scriitorul român a criticat tendințele exclusiviste ale sămănătorismului și poporanismului de a promova doar operele
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
altfel, Karel Capek va publica în 1936 un roman intitulat "Războiul cu salamandrele" în care avansa posibilitatea construcției unor orașe submarine pentru o rasă de animale marine inteligente. Scriitorul român nu s-a mulțumit doar să traducă și să recenzeze scrieri SF scrise în limbi străine, ci a introdus mai multe elemente fantastice în romanul "Aventurile d-lui Ionel Lăcustă-Termidor" (1932). Astfel, personajul eponim este un spirit "„căruia, părăsind spațiile interstelare curbe și timpul infinit pe unde pribegea sub diferite forme
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
adresată unui prieten imaginar. Mistuit de idei, scriitorul s-a închis în camera sa de lucru, izolându-se de oameni și de zgomotele străzii, și a transcris pe hârtie profeția unui viitor îndepărtat, când civilizația umană se apropie de dispariție. Scrierea a fost publicată inițial sub formă de foileton în perioada 29 septembrie - 15 decembrie 1932 în 12 numere săptămânale (nr. 296-307) ale revistei "Realitatea ilustrată", sub titlul ambiguu "X-O. Romanul viitorului". Apariția romanului a fost precedată de un anunț
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
soți vor să lase copiilor parcuri cu flori pe malul Dunării și nu în Tahiti, precum și magazine pe Calea Victoriei și nu pe un bulevard newyorkez. În ediția princeps, Felix Aderca înlocuiește „Provocarea” omului de știință cu un epigraf extras din scrierile filozofului german Friedrich Nietzsche: "„În vreun colț îndepărtat al Universului plin de nenumărate sisteme solare sclipitoare s-a ivit odată o stea pe care unele viețuitoare inteligente au descoperit rațiunea. A fost clipa superbă și înșelătoare a istoriei universale. Dar
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
făcut o recenzie consistentă și elogioasă în "Adevărul literar și artistic" din 1937 și apoi în "Istoria literaturii române de la origini până în prezent" (1941), folosind o terminologie personală ("„basm viitorist”", "„utopic, dar cu miraculos mașinist în stilul Wells”") și comparând scrierea lui Aderca cu "Simplicissimus" al lui Grimmelshausen despre Mare del Zur. Criticul nu ia în considerație decât versiunea publicată în volum, ignorând elementele paratextuale publicate în revistă și eliminate ulterior. Potrivit lui Călinescu, "„ceea ce încântă în acest roman este sinteza fantastică
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
și "Orașele înecate" de F. Aderca, apăruseră până atunci doar povestiri risipite prin diverse publicații și adaptări fără prea mare valoare ale unor lucrări străine («Cetatea Radiului», «Raza misterioasă» etc.). "Orașele scufundate" a fost considerat una dintre cele mai reușite scrieri SF în limba română din perioada interbelică. Văzut din perspectiva istoriei literaturii române, el are un rol de document literar și trebuie să beneficieze de un regim mult mai favorabil în prezent în contextul creșterii interesului universal pentru subiectele științfico-fantastice
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
îl percepea pe autor ca "„un romancier frondeur și polemic, mai curând malițios”". Istoricul literar Ion Hobana susținea cu o anumită doză de subiectivism că "Orașele scufundate" este opera literară cea mai reușită a lui Felix Aderca, precum și una dintre scrierile cele mai onorabile apărute în perioada interbelică. Romanul "Orașele scufundate" a fost tradus în limbile maghiară ("Az elsűllyedt városok", Editura pentru Literatură, București, 1970; traducere de László Bihari; reeditată de Editura Kriterion din București în 1989) și germană ("Die Unterwasserstädte
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
optică că ar avea o dimensiune disproporționată. "Sfinxul" a fost publicată în ianuarie 1846 în revista "Arthur's Ladies' Magazine". Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și a fost publicată sub titlul „Sphinxul” în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, și reeditată în 1965 în volumul "Aventurile lui Gordon Pym" de Editura pentru Literatură din București, Colecția BPT, iar apoi de mai multe ori. Cu prilejul reeditărilor
Sfinxul (povestire) () [Corola-website/Science/334176_a_335505]
-
măritat pentru scurtă vreme. După divorț ea s-a mutat la Ierusalim, unde a studiat pedagogia și literatura ebraică și a terminat titlurile de licențiată și master în arte la Universitatea Ebraică din Ierusalim. A frecventat acolo și atelierul de scriere creativă al poetului Yehuda Amihay. La Ierusalim a făcut cunoștință cu Giora Mishol, care lucra la Ministerul Integrării Imigranților, și cu care s-a căsătorit. Perechea s-a stabilit în moșavul Kfar Mordehay, de lângă Gedera, unde ei cresc piersici, hurma
Agi Mishol () [Corola-website/Science/334211_a_335540]
-
Tel Aviv. În anul 2006 ea condus direcția artistică a Festivalului Internațional de Poezie de la Mishkenot Shaananim la Ierusalim. După anul 2011 a preluat conducerea școlii de poezie "Helikon" din Tel Aviv, unde a predat în cadrul mai multor ateliere de scriere creativă. De asemenea a ținut cursuri si a predat scriere creativă la Universitatea Ben Gurion, la Universitatea Tel Aviv și la Universitatea Ebraică din Ierusalim, în anul 2007 fiind poetul rezident al acesteia din urmă. Agi Mishol a scris 16
Agi Mishol () [Corola-website/Science/334211_a_335540]
-
Festivalului Internațional de Poezie de la Mishkenot Shaananim la Ierusalim. După anul 2011 a preluat conducerea școlii de poezie "Helikon" din Tel Aviv, unde a predat în cadrul mai multor ateliere de scriere creativă. De asemenea a ținut cursuri si a predat scriere creativă la Universitatea Ben Gurion, la Universitatea Tel Aviv și la Universitatea Ebraică din Ierusalim, în anul 2007 fiind poetul rezident al acesteia din urmă. Agi Mishol a scris 16 volume de versuri. Prima ei carte „Kodem tafasti rega” a
Agi Mishol () [Corola-website/Science/334211_a_335540]
-
Gulian și publicată în 1938 în volumul "Poemele lui Edgar Allan Poe", editat de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea” din București. Poemul a fost tradus apoi de Dan Botta și publicat în 1963 în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. Eldorado a fost pus pe muzică de mai mulți compozitori ai secolului al XIX-lea, printre care americanii Charles Sanford Skilton și Edgar Stillman Kelley și
Eldorado (poem) () [Corola-website/Science/334218_a_335547]
-
verbatim" — fără modificarea textului din ediția originală - data căreia este prea îndepărtată pentru a fi judicios recunoscută”. Prima traducere în limba română a fost realizată de Dan Botta și publicată în anul 1963 sub titlul „Sonet — Către știință” în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. O altă traducere a fost realizată de Mihu Dragomir și publicată sub titlul „Sonet științei” în Colecția „Povestiri științifico-fantastice” (nr. 250, 1965), periodic de literatură pentru
Sonet — Către știință () [Corola-website/Science/334224_a_335553]
-
și Weir din poem s-ar putea referi la doi contemporani ai lui Poe: Daniel François Esprit Auber, un compozitor de melodii de operă triste, și Robert Walter Weir, un pictor al Hudson River School, faimoasă pentru peisajele sale. Povestea scrierii acestui poem i-a fost relatată poetului și traducătorului francez Stéphane Mallarmé într-o scrisoare trimisă de Sarah Helen Whitman, una dintre femeile pe care Poe le-a iubit, și care a fost publicată de Mallarmé în anexele traducerii franceze
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
afirmat că poezia a fost „nectar amestecat cu ambrozie”. Un alt prieten al lui Poe, Henry B. Hirst, a sugerat în numărul din 22 ianuarie 1848 al "Saturday Courier" că Poe a găsit „ideea de bază” a poemului într-o scriere a lui Thomas Buchanan Read. Bret Harte a compus o parodie a poemului intitulată „The Willows”, prezentând naratorul în compania unei femei pe nume Mary, ieșind în fugă dintr-un bar pentru că nu mai avea bani: Primul traducător în limba
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
grădinile din Sadatabad, cu alei, coloane, băi și trei pavilioane fantastice: Gombad-e Muhabbat, Iwan-e Bagh și Chehel Sutun. Picturile celui din urmă pavilion sunt considerate a fi cele mai frumoase din tot complexul. Pe lângă picturi, o altă inovație importantă este scrierea pe panouri de pânză a unor poeme celebre ca cele ale lui Hafez sau povești precum cele ale lui Farhad și Shirin, aceste scrieri având rol decorativ. Perioada domniei lui Abbas I este considerată a fi perioada de vârf sau
Arhitectura safevidă () [Corola-website/Science/334219_a_335548]
-
considerate a fi cele mai frumoase din tot complexul. Pe lângă picturi, o altă inovație importantă este scrierea pe panouri de pânză a unor poeme celebre ca cele ale lui Hafez sau povești precum cele ale lui Farhad și Shirin, aceste scrieri având rol decorativ. Perioada domniei lui Abbas I este considerată a fi perioada de vârf sau de apogeu a arhitecturii safevide. În anul 1598, capitala este mutată la Isfahan, acest lucru însemnând transformarea orașului în principalul centru al arhitecturii safevide
Arhitectura safevidă () [Corola-website/Science/334219_a_335548]