80,833 matches
-
Ulalume” și „Celei din paradis”, „Annabel Lee” utilizează o temă frecventă a lui Poe și anume tema „moartea unei femei frumoase”, pe care el o considera ca fiind „subiectul cel mai poetic din lume”. Ca și alte femei din multe scrieri ale lui Poe, ea se îmbolnăvește și se căsătorește de tânără. Poemul se concentrează pe o iubire ideală, care este neobișnuit de puternică. De fapt, acțiunile naratorului arată nu numai că el o iubește pe Annabel Lee, ci o venerează
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
Regale", fiind inclusă în 1938 în volumul "Poemele lui Edgar Allan Poe", editat de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea” din București. Poemul a fost tradus apoi de Dan Botta și publicat în 1963 în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. „Annabel Lee” a fost o sursă de inspirație pentru Vladimir Nabokov, mai ales pentru romanul "Lolita" (1955), în care naratorul, fiind copil, se îndrăgostește de bolnava
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
titlul „Somnoroasa” în "Revista literară", anul XVII, 1896, nr. 3. Poezia a fost tradusă apoi de Emil Gulian (publicată în decembrie 1937 sub titlul „Somnoroasă”) în "Revista Fundațiilor Regale" și de Dan Botta (publicată în 1963 sub titlul „” în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”). Balada povestește întâmplările și impresiile pe tot parcursul ei din perspectiva unui narator. Abordarea narativă, cu toate acestea, este extrem de dificil de înțeles și este modificată
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
titlul „Ultimul poem al lui Poe”. Prima traducere în limba română a fost realizată de Emil Gulian și publicată în decembrie 1937 în "Revista Fundațiilor Regale". Poemul a fost tradus apoi de Dan Botta și publicat în 1963 în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. Traducerea lui Emil Gulian a fost criticată de Vladimir Streinu care i-a reproșat traducătorului a încercat să treacă în limba română armonii lingvistico-muzicale imposibil de
Clopotele (poem) () [Corola-website/Science/334225_a_335554]
-
Ochs a compus o melodie pentru poem înregistrată pe albumul său "All the News That's Fit to Sing". Eric Woolfson, partenerul muzical al lui Alan Parsons în the Alan Parsons Project, a scris versurile pentru două albume inspirate din scrierile lui Poe. Al doilea album, "Poe: More Tales of Mystery and Imagination", conține un cântec intitulat „The Bells”, punând versurile lui Poe pe muzică. Acest album a fost, de asemenea, baza pentru o producție muzicală pentru scenă, care a avut
Clopotele (poem) () [Corola-website/Science/334225_a_335554]
-
acestor călătorii, au apărut mari opere în Irak, Mecca și Siria care s-au transmis și s-au dezvoltat ulterior și în Andaluzia sau Magreb Asia Centrala, și în alte zone. Călătorii au început să scrie relatări personale despre drumurile lor, scrieri care aveau să se dezvolte sub genul literar riḥla, acestea descriind unde trăiau oamenii, cum se rugau, cum făceau comerț, ce fel de medicină și farmacie practicau, cum se îmbrăcau, cum se căsătoreau și cum mureau. Operele au caracteristici diferite
Rihla () [Corola-website/Science/334269_a_335598]
-
română a fost realizată de Pompiliu Păltănea și publicată sub titlul „Verișoara Bérénice” în revista "Noua Revistă Română", vol. VIII, nr. 17, 5 septembrie 1910. Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată sub titlul „Berenice” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat
Berenice (povestire) () [Corola-website/Science/334268_a_335597]
-
consoanele puternic accentuate și de vocalele lungi contribuie la unificarea efectului. De altfel, aceasta este una dintre puținele povestiri ale lui Poe în care naratorul este numit. În această povestire sunt găsite mai multe teme care se repetă adesea în scrierile lui Poe: Regizorul Eric Rohmer a produs și regizat după povestirea „Berenice” un scurtmetraj intitulat "Bérénice" (1954), filmat de Jacques Rivette pe peliculă alb-negru de 16mm. "CBS Radio Mystery Theater" a prezentat o versiune adaptată a povestirii pentru piesa radiofonică
Berenice (povestire) () [Corola-website/Science/334268_a_335597]
-
de către armatele arabe, aceștia se supun cu ușurință procesului de islamizare, dar ceea ce nu pot accepta este înlocuirea propriei limbi cu limba arabă, pe care o adoptă pentru câteva secole că limba de cultură, abandonând-o ulterior (dar au păstrat scrierea arabă), sau recunoașterea supremației arabilor la nivel politic și cultural. Scopul principal a fost acela de păstrare a culturii și protejare a identității persane. Efectul remarcabil care a avut loc în urma acestei mișcări a fost supraviețuirea limbii persane până în ziua
Shu'ubiyya () [Corola-website/Science/334285_a_335614]
-
horror gotic a scriitorului american Edgar Allan Poe, care a fost publicată pentru prima dată în aprilie 1835 în revista "Southern Literary Messenger". Un narator nenumit se căsătorește cu Morella, o femeie cu un spirit deosebit de cultivat și care cunoștea scrierile mistice ale filozofilor germani Fichte și Schelling, care tratau problema identității. Morella își petrece timpul citind în pat și inițiindu-și soțul în înțelesul straniu al acelor filozofii. Dându-și seama de deteriorarea fizică a sănătății ei, naratorul se sperie
Morella (povestire) () [Corola-website/Science/334274_a_335603]
-
224-235). Au existat și traduceri anonime publicate în "Țara" (anul II, 1904, nr. 543-545) și în "Presa" (anul I, 21 martie 1923, nr. 6). O traducere mai nouă a fost realizată de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas (publicată în vol. "Scrieri alese", editat în 1969 de Editura pentru Literatură Universală din București, traducerea fiind reeditată și de alte edituri). O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în
Morella (povestire) () [Corola-website/Science/334274_a_335603]
-
New Year's Present" pentru anul 1840, fără a fi datat însă. Povestirea a fost ulterior tradusă în limba franceză în decembrie 1844 și tipărită în ziarul parizian "La Quotidienne" în două părți. Aceasta a fost prima publicare a unei scrieri a lui Poe într-o altă limbă decât engleza și a marcat pătrunderea operei lui Poe în Franța. Prima traducere în limba română a fost publicată anonim în ziarul "Viitorul", anul III, 1909, nr. 446-453. O altă traducere a fost
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
altă traducere a fost realizată de Nicolae Dașcovici și publicată în vol. "Povestiri Extraordinare", editat în 1911 de Editura Cartea Românească din București, în Biblioteca „Minerva”, nr. 118. Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
al XIX-lea sau al XX-lea nu dezvăluie când sau unde în Richmond a asistat el la reprezentația Jucătorului automat de șah. Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și a fost publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat
Jucătorul de șah al lui Maelzel () [Corola-website/Science/334303_a_335632]
-
șah al lui Maelzel” a fost sursa de inspirație a scurtmetrajului de televiziune "El jugador de ajedrez" sau "Le joueur d'échecs de Maelzel" (1981), regizat de Juan Luis Buñuel și prezentat ca parte a seriei "Histoires extraordinaires" realizate după scrierile lui Poe. Eseul este citat fără a i se preciza titlul de către Walter Benjamin în prima scriere din seria „Theses on the Philosophy of History”.
Jucătorul de șah al lui Maelzel () [Corola-website/Science/334303_a_335632]
-
sau "Le joueur d'échecs de Maelzel" (1981), regizat de Juan Luis Buñuel și prezentat ca parte a seriei "Histoires extraordinaires" realizate după scrierile lui Poe. Eseul este citat fără a i se preciza titlul de către Walter Benjamin în prima scriere din seria „Theses on the Philosophy of History”.
Jucătorul de șah al lui Maelzel () [Corola-website/Science/334303_a_335632]
-
principale se află în contrast puternic cu detaliile specifice ale complotului ce a condus la crimă. Povestirea a fost publicată pentru prima dată în numărul din ianuarie 1843 al revistei "The Pioneer" a lui James Russell Lowell. „” este considerată o scriere clasică a ficțiunii gotice și una dintre cele mai faimoase povestiri ale lui Poe. „Inima care-și spune taina” este o povestire relatată la persoana I de către un narator nenumit care insistă afirmând că este sănătos, dar suferă de o
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
titlul „Inima denunțătoare” în vol. "Povestiri Extraordinare", editat în 1911 de Editura Cartea Românească din București, în Biblioteca „Minerva”, nr. 118. Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată sub titlul „Inima care-și spune taina” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O traducere nouă a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată sub titlul „Inima destăinuitoare” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
din povestire, „Adevărat!”, este o recunoaștere a vinovăției sale, precum și o asigurare a autenticității. Această introducere servește, de asemenea, pentru a obține atenția cititorului. Fiecare cuvânt contribuie la scopul de a împinge povestea mai departe, exemplificând teoriile lui Poe cu privire la scrierea povestirilor. Povestirea este condusă nu de insistența naratorului asupra „nevinovăției” lui, ci de insistența lui asupra sănătății sale mentale. Acest lucru, însă, este auto-distructiv pentru că în încercarea de a-și dovedi sănătatea, el recunoaște pe deplin că este vinovat de
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
din volumul "Les Premiers Traits de l'erudition universelle" ("Cele mai importante caracteristici ale înțelepciunii universale") al baronului Jakob Friedrich von Bielfeld (1717-1770). Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și a fost publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
fost citite cu mare plăcere și satisfacție. Credem fără nici un motiv că un astfel de proiect este imposibil”. Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și a fost publicată sub titlul „Farsa cu balonul” în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București; ea a fost reeditată și de alte edituri sub același titlu, cu o singură excepție. Traducerea lui Ion Vinea a fost publicată sub titlul „Știri senzaționale prin
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
an în cartea sa de nonficțiune "Edgar Poe et ses oeuvres" ("Edgar Allan Poe și operele sale"). Un personaj chiar menționează povestirea lui Poe în romanul "De la Pământ la Lună" al lui Jules Verne. Nu este greu de observat că scrierile lui Poe, publicate în Franța sub titlul "Histoires extraordinaires" (Povestiri extraordinare), au reprezentat unele dintre sursele de influență ale scrierilor din seria "Voyages extraordinaires" (Călătorii extraordinare) a lui Verne. Primul aparat de zbor mai ușor decât aerul care a transportat
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
menționează povestirea lui Poe în romanul "De la Pământ la Lună" al lui Jules Verne. Nu este greu de observat că scrierile lui Poe, publicate în Franța sub titlul "Histoires extraordinaires" (Povestiri extraordinare), au reprezentat unele dintre sursele de influență ale scrierilor din seria "Voyages extraordinaires" (Călătorii extraordinare) a lui Verne. Primul aparat de zbor mai ușor decât aerul care a transportat un om deasupra Atlanticului a fost dirijabilul britanic R-34, o copie directă a dirijabilului german L-33 (care s-a
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
despre d. Waldemar” ("Gazeta Transilvaniei", anul LXXII, 1910, nr. 3, pp. 12; nr. 4, pp. 12). Povestirea a fost tradusă apoi de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas și a fost publicată sub titlul „Faptele în cazul domnului Valdemar” în vol. "Scrieri alese", editat în 1969 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Traduceri noi au fost realizate de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „Faptele în cazul domnului Valdemar” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
ale povestirii: „... tot trupul s-a topit - s-a fărâmițat - s-a descompus pur și simplu sub mâinile mele. În fața noastră, pe pat, nu mai zăcea decât o masă vâscoasă, dezgustătoare - o hidoasă putreziciune”. Imaginile dezgustătoare au inspirat aproape sigur scrieri ulterioare precum cele ale lui H. P. Lovecraft. Aceste fraze finale transmit șoc, dezgust și neliniște într-un singur moment. Finalul poate sugera că încercările de a dobândi putere asupra morții au rezultate hidoase și că sunt sortite să nu
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]