80,416 matches
-
emoțiile umane și chimia corpului. De asemenea, în ceea ce privește teoria acțiunii, Descartes prezintă o filosofie morală mai închegată decât regulile provizorii pe care le-a schițat în "Discursul asupra metodei", fondată pe cunoașterea legilor fiziologice. Descartes începe în 1643 o bogată corespondență cu prințesa Elisabeta de Boemia, în care discută probleme de morală, ca răspuns la întrebările prințesei referitoare mai ales la fericire, pasiuni și conduita corectă în viață. Tratatul despre "" reprezintă sinteza rezultatelor acestor schimburi epistolare. În contextul științific al secolului
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
dispar cu totul. Astfel este [θ] transcrisă t, care exista la sfârșitul unor cuvinte, de exemplu "chantet" „cântă”. Altă consoană, [s], cade între o vocală și o consoană surdă, de exemplu în "coustume" „obicei” se pronunță [kutymə]. În schimb, față de corespondența actuală între scriere și pronunțare, s-ul desinență a pluralului era pronunțat. Sistemul vocalic era mult mai bogat decât cel al francezei moderne. La începutul perioadei, el cuprindea 9 vocale orale, 5 vocale nazale, 11 diftongi orali (toți descendenți), 5
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
l-a numit conte de Marlborough și i-a încredințat comanda armatei engleze în Irlanda în timpul războiului Marii Alianțe. Apoi poziția lui Churchill la curte a fost destul de importantă până în momentul în care s-a descoperit că acesta purta o corespondență secretă cu regele exilat, Iacob al II-lea și cu "iacobinii". A fost arestat și închis temporar în Turnul Londrei; a fost eliberat în 1694 și, datorită influenței soției sale Sarah, prietenă cu viitoarea regină Anna Stuart, și-a recăpătat
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
ca Churchill să fie absolvit pentru lipsa lui de compasiune, cruzimea, nerecunoștința și trădarea lui pentru un om căruia îi datora aproape totul. Suspiciunile lui William s-au dovedit fondate, când în 1692 s-a descoperit că Churchill purta o corespondență secretă cu regele din exil, Iacob. Churchill a căzut în dizgrație, dar este aproape incredibil faptul că nu a suferit ulterior pentru trădarea sa. A continuat să trimită știri despre mișcările trupelor engleze în timpul războaielor lui William pe continent. Dar
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
al XVI-le ale Dr. John Dee și Edward Kelley, cei care au susținut că informațiile lor, inclusiv limba enohiană relevată, au fost primite de aceștia direct de la diverși îngeri. Scrierile lui Dee cuprind scrierea (angelică) enohiană precum și tabelele de corespondență care o însoțesc. Dee și Kelley au crezut că viziunile lor le-au oferit acces la secretele conținute în cartea apocrifă a lui Enoh. Sistemul de magie enohiană practicat în prezent este în primul rând produsul cercetărilor și lucrărilor a
Magie enohiană () [Corola-website/Science/331868_a_333197]
-
bine apărată. În iulie 1706 Vauban se găsea la Dunkerque, iar pe 23 îi scrisese o scrisoare generalului La Feuillade în care își exprima dezaprobarea față de abordarea decisă de acesta. Participarea sa, în afară de proiectul din 1705, fusese o participare "prin corespondență". La rândul lor asediații, susținuți de populație (care a participat în mod activ la lupte) și cu ajutorul rețelei de galerii atât de temute de Vauban, au provocat pierderi numeroase inamicului. Bătălia a continuat toată vara anului 1706. Pe 8 iunie
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
de doctor cu o teza despre naturalistul și filozoful grec Teofrast (Budapesta, 1914). A îndeplinit funcția de secretar al Muzeului Ardelean (1927-1941), implicându-se în viață științifică ardeleana. A scris studii despre nuvelistica lui Caragiale ("Societatea de Mîine", 1927), despre corespondență lui Alexandru Odobescu (Erdélyi Irodalmi Szemle, 1929), despre activitatea Muzeului Ardelean (Erdélyi Magyar Évkönyv, 1918-1929, Cluj, 1930) și performanțele sale (Pásztortűz, nr. 8, 1936), despre moartea lui Stephan Ludwig Roth (Siebenbürgische Vierteljahresschrift, nr. 3-4, 1938), ca și despre educație cetățeneasca
Lajos Kántor (filolog) () [Corola-website/Science/335562_a_336891]
-
Muzicală, 1962 (ediția I), 1964 (ediția a II-a), 1967 (ediția a III-a); "Emil Monția - 111 Doine și cântece poporale românești". București, Edit. Muzicală, 1966 "George Breazul - D. G. Kiriac". București, Edit. Muzicală, 1973 "D. G. Kiriac - Pagini de corespondență". București, Edit. Muzicală, 1974 "Macarie Ieromonahul Opere: „Theoreticon”", București, Edit. Acad. . Române, 1976 "Colinde". București, Edit. Muzicală, 1980 "Școala muzicală de la Putna: Ms. 56/544/576 I de la Mănăstirea Putna - „Antologhion”", București, Edit. Muzicală, 1980 (în colecția „Izvoare ale muzicii
Titus Moisescu () [Corola-website/Science/335566_a_336895]
-
mai importante sunt Departamentul de Stat, cel al apărării și CIA. Plecând de la structura guvernamentală, se pot observă dimensiunile , evoluția și ierarhia. Primul Departament este cel de Stat care ține de afaceri administrative minore. Secretarul de stat se ocupă de corespondență președintelui și de cea internațională. Reprezintă națiunea în organizații internaționale, elaborând recomandări pentru decizia politică, implementând decizii în relațiile interne. Secretarul de stat are o poziție puternică, un înalt grad de autonomie. Relațiile dintre președinte și instituții au fost sinuoase
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
se permite să se întoarcă în Franța; odată ce s-a stabilit la Castelul Dampierre, subversiunea față de puterea regală a continuat. La 21 mai 1635 Ludovic al XIII-lea a declarat război Spaniei, țara natală a soției sale. Prin urmare, o corespondență între cele două capitale putea părea o lipsă de loialitate. În iulie 1637, Ludovic al XIII-lea și Richelieu au descoperit corespondența secretă a reginei Anna de Austria. Temându-se să nu fie arestată, la 5 septembrie 1637 Marie de
Marie de Rohan () [Corola-website/Science/335585_a_336914]
-
mai 1635 Ludovic al XIII-lea a declarat război Spaniei, țara natală a soției sale. Prin urmare, o corespondență între cele două capitale putea părea o lipsă de loialitate. În iulie 1637, Ludovic al XIII-lea și Richelieu au descoperit corespondența secretă a reginei Anna de Austria. Temându-se să nu fie arestată, la 5 septembrie 1637 Marie de Rohan a părăsit Tours deghizată în bărbat și a plecat în Spania. Simțindu-se neconfortabil la curtea regelui Spaniei, Marie decide să
Marie de Rohan () [Corola-website/Science/335585_a_336914]
-
Editura Sophia, București, 2011, ISBN: 978-973-136-240-3. "Sfântul Ioan de Rila, Viața. Testamentul"; prefațată de pr. Peter Totev, reprezentantul Patriarhiei Bulgare la București, Editura Sophia, București 2003; Clement de Ohrida, "Cuvinte și învățături", Editura Sophia, București, 2012; Patriarh Eftimie de Târnovo, "Corespondența cu Sfântul Nicodim de la Tismana...", Editura Sophia, București, 2014. "Istoria Bisericii Ortodoxe Bulgare", Editura Sophia, București, 2014; Alexiev, Serafim, arhim., "Patericul Rilei", Editura Sophia, București, 2014; Alexiev, Serafim, arhim., "Sfântul Țar Boris de la Pliska", Editura Sophia, București, 2015; Stefanov, Pavel
Gheorghiță Ciocioi () [Corola-website/Science/335647_a_336976]
-
reorganizat Liga de la Prizren și au incitat la răscoale care au adus regiunea, mai ales Kosovo, aproape de anarhie. Autoritățile imperiale au reprimat din nou Liga de la Prizren în 1897, l-au executat pe președintele ei în 1902, si au interzis corespondență și cărțile în limba albaneză. În Macedonia, unde gherile susținute de bulgari, greci și sârbi luptau cu autoritățile otomane dar și între ele, albanezii musulmani au suferit atacuri, iar grupările albaneze de gherilă au răspuns cu aceeași monedă. În 1906
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
e a mea”. Locul pronumelor personale este prezentat în secțiunile Propoziția afirmativa ce conține și părți de vorbire neaccentuate și Propoziția imperativa ale articolului Sintaxa limbii franceze. Sunt în general considerate tot pronume personale două pronume conjuncte care nu au corespondențe exacte în română, numite pronume adverbiale. Sunt două asemenea pronume, "y" și "en". Al doilea este omonim cu prepoziția "en". Sunt cuvinte cel mai adesea neaccentuate, în afară de cazul când sunt subordonate unui verb la imperativ, forma pozitivă. Pronumele "y" poate
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
singură construcție, ci două, trei sau patru. Pentru propoziția negativă este caracteristic faptul că în limba standard se bazează aproape totdeauna pe cuvântul negativ "ne" și pe cel puțin încă un cuvant negativ. Frază franceză cuprinzând numai propoziții coordonate și corespondență ei românească nu prezintă diferențe esențiale, însă cea cu propoziție/propoziții subordonată/subordonate diferă în mai multe privințe. Una este folosirea modului în care stă predicatul subordonatei, dar și a timpului acesteia, deoarece în franceză concordanță timpurilor este mai puțin
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Era interesată de muzică și adesea ocupa locul regal la Academia Regală Suedeză de Muzică. Văduvă în 1873, ea l-a primit ca însoțitor pe omul de stat și scriitorul Louis De Geer. În acest timp, ea a început o corespondență cu Ohan Demirgian, un artist armean cunoscut, cu care ea a făcut cunoștință în 1869, când prezența sa la tribunal a provocat un scandal. Demirgian a fost considerat a fi fost un proxenet, iar acum s-a oferit ca agent
Therese de Saxa-Altenburg () [Corola-website/Science/332837_a_334166]
-
În cartografie scara reprezintă raportul constant dintre o distanță măsurată pe hartă sau pe plan și corespondența distanței orizontale din teren, ambele fiind exprimate în aceeași unitate de măsură. Din punct de vedere practic, se folosesc două feluri de scări: numerice și grafice. Scara numerică se exprimă sub forma unei fracții ordinare 1/N sau sub forma
Scară (cartografie) () [Corola-website/Science/332941_a_334270]
-
circa 110 de metri de la intersecția cu strada Șelari, după ușoara curbă la dreapta, pe partea stângă este Strada Zarafi care ajunge în Lipscani, apoi după încă 40 de metri, pe partea dreaptă, este intersecția cu Pasajul Francez care face corespondența cu strada Covaci. După alți 50 de metri strada Gabroveni se intersectează cu strada Șepcari și se încheie în Bulevardul Ion C. Brătianu. Denumirea străzii se trage de la numele orașului Gabrovo din Bulgaria, oraș recunoscut în trecut pentru producția de
Strada Gabroveni () [Corola-website/Science/332926_a_334255]
-
Neamțului comandată de căpitanul loren François (Ferencz) Ernau. Marele vistiernic Costantin Costachi, împreună cu alți boieri, a făcut parte din comisia numită de domnitor în vederea în vederea restabilirii „hotarului lui Halil Pașa” din Bugeac. La începutul anului 1723, domnitorul Mihai Racoviță descoperă corespondența secretă pe care marele spătar Costantin Costachi o ducea cu oficiali ai Imperiului Rus (cancelarul G. I. Golovkin și general-guvernatorul Kievului, I. I. Trubețkoi), prin intermediul serdarului Lupu Anastasă. Domnitorul nu l-a pedepsit, ci acesta, „"căzînd la învoială cu el
Costantin Costachi () [Corola-website/Science/332943_a_334272]
-
dorința domnului Moldovei și a spătarului Gavriliță [Costantin Costachi n.n.] de a fi sub protecția monarhului Rusiei și promisiunea acestora de a procura tot felul de informații cu privire la mișcările turcilor"”. Tot acest document menționează despre dorința domnului Moldovei ca toată corespondența pe care acesta urma să o transmită în Rusia să ajungă numai la cancelarul Glovkin iar corespondența ce urma să-i fie adresată să nu fie trimisă pe numele său ci a spătarului Constantin Gavriliță (Costantin Costachi). Domnitorul, în schimbul acestor
Costantin Costachi () [Corola-website/Science/332943_a_334272]
-
și promisiunea acestora de a procura tot felul de informații cu privire la mișcările turcilor"”. Tot acest document menționează despre dorința domnului Moldovei ca toată corespondența pe care acesta urma să o transmită în Rusia să ajungă numai la cancelarul Glovkin iar corespondența ce urma să-i fie adresată să nu fie trimisă pe numele său ci a spătarului Constantin Gavriliță (Costantin Costachi). Domnitorul, în schimbul acestor servicii cere, „"ca și spătarul Gavriliță, carte de miluire"”, adică protecția țarului. În 1724, curțile domnești ard
Costantin Costachi () [Corola-website/Science/332943_a_334272]
-
însuși învăluie aceste elemente în mister atunci când face referire la valoarea superioară a scopului artistic în detrimentul fidelității autobiografice. In Golestan, Saadi avertizează că „cel care a văzut lumea spune multe neadevăruri”. Aspecte biografice precise au mai fost găsite și în corespondența sa privată iar în cele din urmă, acestea au fost asociate unor evenimente politice ale vremii, fiind astfel mai ușor de datat. Principalul impediment în demersul de a stabili elemente precise ale vieții marelui poet este faptul că anumite erori
Saadi () [Corola-website/Science/333582_a_334911]
-
Martin, actrița Mariel Hemingway, trei membri ai Camerei Lorzilor din Marea Britanie, CEO companiei de asigurări americane MetLife și John Negroponte, fostul ambasador SUA la ONU. În august 2013, "Guccifer" a postat pe pagina sa de Facebook un link către o corespondență prin e-mail între fostul secretar american de Stat Colin Powell și europarlamentarul PSD Corina Cretu. Guccifer a spart conturile de e-mail de Yahoo și Gmail ale șefului SRI, George Maior. După aceea s-a oferit să îi ofere informații despre
Guccifer () [Corola-website/Science/333099_a_334428]
-
cea mai mare parte a vieții la Girona, în Catalonia, care făcea parte din Regatul Aragon. El a fost nepotul de bunic al lui Itzhak ben Rueven din Barcelona și văr cu rabinul Yona Girondi, cu care a întreținut o corespondență. S-ar putea ca Benveniste de Porta (Ça Porta), magistrat (baillie) al Barcelonei, să fi fost un frate al său. A învățat la teologul Yehuda Ben Yakar, autor de Tosafot, și cu Meir ben Avraham din Trinquetaille, originari din Franța
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
lângă fiii mei și fiicele mele, dulcii si dragii mei copii, pe care i-am educat, ținându-i pe genunchii mei, acolo mi-am lasat sufletul.” În cei trei ani de ședere în Țara Sfântă, Nahmanides a persistat într-o corespondență asiduă cu ținuturile natale, obligându-se să întărească legăturile dintre pământurile iberice și Țara Israelului. La scurtă vreme după ce a ajuns la Ierusalim, el a scris o scrisoare fiului său, Nahman, in care a descris starea deplorabilă a Orașului Sfânt
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]