80,833 matches
-
și rudimentare până la cele poetice și din analiza introspectivă a psihologiei personajelor. Primele trei romane ale ciclului Hallipilor - "Fecioarele despletite" (1925), "Concert din muzică de Bach" (1927) și "Drumul ascuns" (1932) - sunt considerate de criticii literari drept cele mai reușite scrieri ale Hortensiei Papadat-Bengescu, având aceeași formulă stilistică. Ele concretizează un efort artistic întins pe durata a mai puțin de un deceniu, în care scriitoarea și-a folosit toate resursele literare. În opinia criticului Șerban Cioculescu, primele trei romane centrate în jurul
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
roman al autoarei, apropiat prin respectul pentru convenționalism de romanele lui Marcel Proust, în care viețile personajelor se consumă în nimicuri mondene petrecute în saloane. Mult mai entuziast, Eugen Lovinescu afirma că romanul "Concert din muzică de Bach" este o scriere deschizătoare de drum care stă la baza afirmării unei noi literaturi române pur urbane, înfățișând „o mare frescă a vieții orășenești, unde toate straturile sociale sunt reprezentate, de la acel Lică Trubadurul, crai de mahala, în care germinează virtualitățile ascensiunilor fulgerătoare
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
tot ce constituie complexitatea unei vieți chinuite de atâtea nevoi și aspirații”. Acest roman este considerat de același critic ca fiind superior creaților literare românești din perioada anterioară „prin viața intensă, puterea de analiză, intelectualitatea și chiar ordonanța compoziției”. Lirismul scrierilor anterioare pare să se fi resorbit în noul roman, mai obiectiv și aproape în întregime epic. Limitele romanului au fost evidențiate cu severitate de criticul Mihai Ralea într-o analiză misogină în care afirma că femeia scriitoare „nu poate vedea
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
este un standard internațional pentru transliterarea scrierii devanagari și a sistemelor de scriere indiene înrudite în scriere latină, format în anul 2001. Acesta folosește diacritice pentru a asocia mult mai marele set de consoane și vocale brahmice cu setul de caractere latine. este un standard internațional pentru
ISO 15919 () [Corola-website/Science/334473_a_335802]
-
este un standard internațional pentru transliterarea scrierii devanagari și a sistemelor de scriere indiene înrudite în scriere latină, format în anul 2001. Acesta folosește diacritice pentru a asocia mult mai marele set de consoane și vocale brahmice cu setul de caractere latine. este un standard internațional pentru romanizarea multor sisteme de scriere indiene
ISO 15919 () [Corola-website/Science/334473_a_335802]
-
este un standard internațional pentru transliterarea scrierii devanagari și a sistemelor de scriere indiene înrudite în scriere latină, format în anul 2001. Acesta folosește diacritice pentru a asocia mult mai marele set de consoane și vocale brahmice cu setul de caractere latine. este un standard internațional pentru romanizarea multor sisteme de scriere indiene, care a fost convenit
ISO 15919 () [Corola-website/Science/334473_a_335802]
-
de scriere indiene înrudite în scriere latină, format în anul 2001. Acesta folosește diacritice pentru a asocia mult mai marele set de consoane și vocale brahmice cu setul de caractere latine. este un standard internațional pentru romanizarea multor sisteme de scriere indiene, care a fost convenit în 2001 de către o rețea de institute naționale pentru standarde din 157 de țări. Cu toate acestea, sistemul de transliterare hunteriană are statutul de „sistem național de romanizare al Indiei” iar un grup de experți
ISO 15919 () [Corola-website/Science/334473_a_335802]
-
nici în India nici în produsele cartografice internaționale”". Un alt standard, „Sistemele de Romanizare ale Națiunilor Unite pentru Nume Geografice” (SRNUNG), a fost dezvoltat de către Grupul de Experți în Nume Geografice din cadrul Națiunilor Unite (GENGNU) și acoperă multe sisteme de scriere indiene. Romanizarea ALA-LC a fost aprobată de către Biblioteca Congresului și Asociația Bibliotecilor Americane și este un standard SUA. AITS nu este un standard (neexistând specificații pentru el) ci o convenție dezvoltată în Europa pentru transliterarea sanscritei mai degrabă decât pentru
ISO 15919 () [Corola-website/Science/334473_a_335802]
-
a fost aprobată de către Biblioteca Congresului și Asociația Bibliotecilor Americane și este un standard SUA. AITS nu este un standard (neexistând specificații pentru el) ci o convenție dezvoltată în Europa pentru transliterarea sanscritei mai degrabă decât pentru transcrierea sistemelor de scriere indiene. Ca diferență notabilă, ambele standarde internaționale, ISO 15919 și SRNUNG transliterează semnul diacritic anusvara prin ' (punct deasupra), în timp ce ALA-LC și AITS folosesc ' (punct dedesubt) pentru acesta. Cu toate acestea, ISO 15919 oferă îndrumări în vederea dezambiguizării dintre variatele situații care
ISO 15919 () [Corola-website/Science/334473_a_335802]
-
includ de asemenea majoritatea caracterelor Unicode din setul „latin extins adițional” din ISO 15919, precum ḑ, ḥ, ḷ, ḻ, ṁ, ṅ, ṇ, ṛ, ș, ț, etc. Tabelul de mai jos afișează diferențele dintre ISO 15919, SRNUNG și AITS pentru transliterarea scrierii devanagari.
ISO 15919 () [Corola-website/Science/334473_a_335802]
-
care a culminat cu o confruntare dramatică într-o întâlnire a Consiliului Indiei pe 28 mai 1872, unde nouă metodă hunteriană s-a impus în ziua respectivă. Metodă hunteriană era inerent mai simplă și extensibila la mai multe sisteme de scriere indiene deoarece sistematiza transliterarea grafemelor, ajungând să prevaleze și câștigând recunoașterea guvernamentală și academică. Opozanții modelului de transliterare a grafemelor au continuat să inițieze tentative lipsite de succes pentru revocarea politicii guvernamentale până la schimbarea secolului, unul dintre critici pledând în fața
Transliterarea hunteriană () [Corola-website/Science/334474_a_335803]
-
tentative lipsite de succes pentru revocarea politicii guvernamentale până la schimbarea secolului, unul dintre critici pledând în fața """„Guvernului Indian să renunțe la întreaga tentativă de transliterare științifică (adică hunteriană), si sa decida odată și pentru totdeauna în favoarea unei întoarceri la vechea scriere fonetica”." Cu timpul, metoda hunteriană și-a extins aplicabilitatea acoperind mai multe sisteme de scriere indiene, inclusiv birmana și tibetana. Sistemul hunterian a fost folosit pentru stabilirea unor sisteme de scriere care foloseau alfabetul latin pentru niște limbi indiene care
Transliterarea hunteriană () [Corola-website/Science/334474_a_335803]
-
în fața """„Guvernului Indian să renunțe la întreaga tentativă de transliterare științifică (adică hunteriană), si sa decida odată și pentru totdeauna în favoarea unei întoarceri la vechea scriere fonetica”." Cu timpul, metoda hunteriană și-a extins aplicabilitatea acoperind mai multe sisteme de scriere indiene, inclusiv birmana și tibetana. Sistemul hunterian a fost folosit pentru stabilirea unor sisteme de scriere care foloseau alfabetul latin pentru niște limbi indiene care anterior nu erau asociate cu un sistem de scriere, cum ar fi limba mizo. În
Transliterarea hunteriană () [Corola-website/Science/334474_a_335803]
-
odată și pentru totdeauna în favoarea unei întoarceri la vechea scriere fonetica”." Cu timpul, metoda hunteriană și-a extins aplicabilitatea acoperind mai multe sisteme de scriere indiene, inclusiv birmana și tibetana. Sistemul hunterian a fost folosit pentru stabilirea unor sisteme de scriere care foloseau alfabetul latin pentru niște limbi indiene care anterior nu erau asociate cu un sistem de scriere, cum ar fi limba mizo. În cazul limbii mizo, sistemul de scriere cu baza hunteriană "„s-a dovedit un mare succes”". Prevederi
Transliterarea hunteriană () [Corola-website/Science/334474_a_335803]
-
aplicabilitatea acoperind mai multe sisteme de scriere indiene, inclusiv birmana și tibetana. Sistemul hunterian a fost folosit pentru stabilirea unor sisteme de scriere care foloseau alfabetul latin pentru niște limbi indiene care anterior nu erau asociate cu un sistem de scriere, cum ar fi limba mizo. În cazul limbii mizo, sistemul de scriere cu baza hunteriană "„s-a dovedit un mare succes”". Prevederi pentru sincopa ă-ului în limbile indo-ariene au fost făcute de asemenea acolo unde se impunea, de exemplu
Transliterarea hunteriană () [Corola-website/Science/334474_a_335803]
-
Sistemul hunterian a fost folosit pentru stabilirea unor sisteme de scriere care foloseau alfabetul latin pentru niște limbi indiene care anterior nu erau asociate cu un sistem de scriere, cum ar fi limba mizo. În cazul limbii mizo, sistemul de scriere cu baza hunteriană "„s-a dovedit un mare succes”". Prevederi pentru sincopa ă-ului în limbile indo-ariene au fost făcute de asemenea acolo unde se impunea, de exemplu, cuvantul hindi कानपुर este transliterat prin "kănpur" (și
Transliterarea hunteriană () [Corola-website/Science/334474_a_335803]
-
actualizarea din 1954 a Guvernului Indiei, cu un macron. Astfel, जान ("viață") era romanizat anterior că "ján" dar a început să fie romanizat că "jan". Diacritice suplimentare au fost propuse pentru variate scopuri, precum literele de dezambiguizare ale scrierii perso-arabice care corespund unui singur grafem devanagari (ex.: ث, س și ص care corespund toate lui स). Unele limbi din regiune sunt tonale, ca mizo și punjabi, iar accentele de deasupra vocalelor au fost redestinate indicării tonului pentru unele dintre
Transliterarea hunteriană () [Corola-website/Science/334474_a_335803]
-
a determinat o evoluție a prozei sale de la nuvelele cu substrat psihologic scrise într-un mod stângaci la romanele cu specific citadin, mult mai obiective. Acestui cenaclu i se datorează într-o mare măsură înflorirea romanului românesc citadin prin promovarea scrierilor lui Camil Petrescu și Hortensia Papadat-Bengescu. Romanul "Fecioarele despletite", publicat în anul 1925, i-a adus scriitoarei un anumit grad de notorietate și a marcat inițierea unui ciclu romanesc cunoscut drept „ciclul Hallipilor”. Cartea relata o serie de întâmplări referitoare
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
și rudimentare până la cele poetice și din analiza introspectivă a psihologiei personajelor. Primele trei romane ale ciclului Hallipilor - "Fecioarele despletite" (1925), "Concert din muzică de Bach" (1927) și "Drumul ascuns" (1932) - sunt considerate de criticii literari drept cele mai reușite scrieri ale Hortensiei Papadat-Bengescu, având aceeași formulă stilistică. Ele concretizează un efort artistic întins pe durata a mai puțin de un deceniu, în care scriitoarea și-a folosit toate resursele literare. În opinia criticului Șerban Cioculescu, primele trei romane centrate în jurul
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
a fost scris inițial pentru Adele. Ea a descris ca piesa „a fost despre viața lui Adele” și „scrisă în prospectiva lui Adele”. Ea a explicat mai departe pentru Ryan Seacrest că piesa a fost scrisă într-o sesiune de scriere cu Adele pentru cel de-al treilea său album de studio, "25", dar a fost respins în ultimul moment. Rihanna de asemenea a respins piesă. „Alive” este scris în cheia F# minor cu un tempo de 100 de bătăi pe
Alive (cântec de Sia) () [Corola-website/Science/335034_a_336363]
-
cartea "De Zalmoxis à Gengis-Khan. Études comparatives sur les religions et le folklore de la Dacie et de l'Europe orientale"). În primăvara anului 1959 l-a cuprins brusc dorul de literatură. Nu mai scrisese nimic în limba română de când întrerupsese scrierea nuvelei „Pe strada Mântuleasa...”, cu patru ani în urmă. Potrivit memoriilor sale, el a scris repede în lunile martie și aprilie la Chicago două scurte nuvele: „” și „O fotografie veche de 14 ani”. Prima nuvelă a fost scrisă în martie
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
în urmă. Potrivit memoriilor sale, el a scris repede în lunile martie și aprilie la Chicago două scurte nuvele: „” și „O fotografie veche de 14 ani”. Prima nuvelă a fost scrisă în martie 1959, după cum menționează însuși autorul la sfârșitul scrierii. Eliade intenționa să scrie și „La țigănci”, dar a amânat redactarea acestei nuvele până în vară. Autorul a distribuit câteva exemplare ale nuvelei unor prieteni, printre care Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, care au formulat unele obiecții cu privire la sfârșitul prea banal
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
și Virgil Ierunca. Nuvela a fost publicată pentru prima dată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid (condus de George Uscătescu, profesor de filozofie la Universitatea Complutense din Madrid) în cadrul unei colecții de scrieri publicate de personalități românești proeminente ale exilului românesc. Ca urmare a faptului că, după cel de-al Doilea Război Mondial, opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist, nuvela
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
rolul de a evidenția căutarea fără oprire a statorniciei de către om. În studiul său dedicat istoriei literaturii științifico-fantastice din România, criticul Florin Manolescu afirmă că „Ghicitor în pietre” poate fi considerată o nuvelă S.F., dacă se acceptă definiția că o scriere științifico-fantastică poate avea la bază nu doar o ipoteză științifică „pozitivă”, ci și una „umanistă” sau chiar pseudoștiințifică. Explicarea aptitudinii unui individ de a anticipa destinul, în funcție de obiectele în apropierea cărora acesta se plasează, prin cryptesthezia pragmatică a lui Charles
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
Estul Ierusalimului la Israel, a fost declarată nulă de Rezoluția 478 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite. Estul Ierusalimului este acum văzut de comunitatea internațională ca parte a teritoriului palestinian ocupat. În 2010, cel mai vechi fragment de scriere cunoscut din Ierusalim a fost găsit în afara zidurilor Orașului Vechi. Potrivit Bibliei, înainte de cucerirea Ierusalimului de către regele David în sec. 11 î. Hr., orașul aparținea iebusiților. Biblia descrie orașul ca fiind bine fortificat cu un puternic zid. Orașul condus de regele
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]