9,974 matches
-
o floare, insecta cară polen, adică substanță, atunci bărbatul cară informație, spirit. Ambii, insectă și bărbat, sunt sau devin astfel doar simpli cărăuși ai altcuiva: al altei plante - desigur, e vorba de planul fizic, imanent -, respectiv a „altceva“, sufletul, aș Îndrăzni să spun - planul transcendent, adică. Și așa prelungim metafora până ajungem, chiar dând timpul Îndărăt, la Buna Vestire, ca la o extremă a unui continuum substanță-spirit care definește lumea noastră În general, omul În particular. Să redevin pragmatic: Floarea e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
familia să mănânce din aceeași strachină; sau sărutul... Unii curioși au circumcis un șobolan; urmarea? Odată cu feromonii, s’a zis cu norocul lui În dragoste, toate șobolănițele fugind de el ca dracu’ de tămâie. În loc de generalizare, pun puncte, puncte. Aș Îndrăzni să sar mai departe Întru subtilitatea mijloacelor de seducție, sugerând participarea biocâmpului, În special al aceluia uman, cu caracteristici deosebit de variate și În populație și În timp. Seducția poate avea și alte scopuri, iar atunci devine nu doar interspecifică, dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În loc, nodurile fiind schimbări radicale, și mai mari și mai mici. Iar sfoara cu pricina e, Între noduri, când „albastră“, când „roșie“, când „groasă“, când „subțire“, când din „bumbac“, când din „cânepă“. Iar noi, care pășim cu grijă pe ea, neîndrăznind să ridicăm piciorul, ca la circ, nu putem nici sări peste vreun nod, nici măcar vedea culoarea sforii de după sau de dinaintea celor două noduri care ne țin prizonieri. Doar ochii minții le pot face. Dar minți sunt multe, implicit ochi. Și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În planul spiritual al trăirii umane: iubirea, de exemplu, căreia oricine În lumea asta Îi atribuie ca sediu inima, și care, de la simpla apropiere menită regenerării, nu vreau să spun reproducerii, devine complexa și hieratica iubire de aproape și, aș Îndrăzni să anticipez, de Natură. În paralel evoluează și sufletul. Spuneți i biocâmp, adică ceea ce experimentul pur poate evidenția. De la simpla antinomie reprezentată de exergonicul biocâmp vegetal, respectiv endergonicul biocâmp animal, mai general heterotrof, se ajunge ca secundul să se diversifice
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
2003, ora 16,30 84. Ce face omul cu mâna lui... Ador bârfa, ca tot românul, dar mai dihai, căci mi-am pus În gând să-l bârfesc, nici mai mult, nici mai puțin, decât pe amfitrionul nostru. Cică nu Îndrăznește să spună ce-a discutat cu mine deunăzi la o... café. Pe bune! Las’, Nicule, c’o spun eu, dar am să-mi Însușesc paternitatea. Bârfa continuă: Eu sunt consecvent Întru ale radiofoniei, Încât nici pomeneală de televizor În casa
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Mahomed, care le-au răsplătit apoi „colaboraționismul“ cu ceea ce numim sodomie -, ceilalți deci au pătimit și dinspre rafinamentul care compensa ignoranța. - Mi-aduc aminte. Se aplica legea talionului și, de pildă, În civilizata Franță, o scroafă, desigur flămândă, care a Îndrăznit să-și adjudece un dumicat din stăpânul care dormea tot cam pe acolo, a fost judecată, urcată pe eșafod, a ascultat actul de acuzare și a fost apoi spânzurată cu tot dichisul. Și când mă gândesc la antichitatea păgână, dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe care doar cunoscătorii, adică tot pisicile, știu s’o descifreze. Mai ales că noi suntem ființe solitare și ne respectăm reciproc solitudinea. Și astfel, dacă În bliduț mi-am băgat năsucul eu, o altă pisică Îl va evita. Va Îndrăzni doar dacă e - precum nepoțica Țuchi În prima seară petrecută În casa mea - din cale-afară de flămândă și puiuț neșcolit. Iar lăbuțele lasă În urmă tot o amprentă olfactivă, care face ca noi, pisicile, să folosim mai multe același teren
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
injecția letală, dar și o tâmpenie. Căci nu veți reuși să aveți În jur doar câini „cuminți“, câtă vreme orașul este ținta altora, „necumințiți“, căci vin din altă primărie. Pe bou, un animal jugănit, Îl trageți de coadă, dar nu Îndrăzniți să vă apropiați de taurul comunal. Tot așa, câinele comunitar nu-și va apăra tomberonul În fața acelui intrus ci, cu coada Între picioare, va fugi schelălăind. Altă jumătate de milion va trebui investită În apa sâmbetei... Mai bine ați bea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pasiv Într’o fațetă particulară a aceleiași dreptăți. De mai bine de o lună, niște „păsări“ care lasă În urmă o duhoare scârboasă, precum harpiile mitologiei grecești, Împuțesc cu găinațul lor ucigaș pământul unui popor mândru și onest, care a „Îndrăznit“ să și-l apere În fața unei invazii deliberate, făptuită În numele unei dreptăți mai mult decât Îndoielnice. De fapt, În fața intereselor unor oameni fără căpătâi și dumnezeu de dincolo de ocean. Urmarea? Vor pieri cu toatele, precum harpiile de mâna fraților divini Zetes
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
factor entropic. Sau, acum, supremul călător. Lucru pe care nu l’a băgat În seamă - dimpotrivă, căci răul, păcatul, e mai dulce și mai lesnicios decât binele, virtutea - atunci când nu s’a mai mulțumit să contemple culmea dealului ci a Îndrăznit să călătorească dincolo de ea, unde a Întâlnit un altul, la fel de izolat dar și oleacă altfel. Cu care s’a amestecat, fie doar adoptând, prin tentația noutății, cine știe ce obicei al aceluia. Tot entropie e și omogenizarea asta. Făcând haz de necaz
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de a Învinge rezistența apei, ca fiecare peștișor În parte, e o altă poveste, dar ceva care-i aduce foloase. Prea mare peștele ăsta pentru gura mea, Își spune rechinul făcând cale Întoarsă sau privind În altă parte. Și chiar dacă Îndrăznește să se apropie, clarificându-și astfel privirea, pățește ca măgarul lui Buridan: până să se decidă pe care peștișor să-l Înșface, bancul e departe, iar el rămâne flămând dacă nu se răzlețește vreun peștișor prostuț. Pe planeta noastră, albastră
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care, Înțelegând că nu poet va deveni, Îl gratula cu note chiar bune -, va ajunge ca 194 Redactor la Radio Iași adolescența să-i Însemne cochetatul cu perpetuum mobile - ce util exercițiu/antrenament pentru mai târziu!; unul care citea și Îndrăznea să Încerce să facă știință În loc să meargă la vreun „dans“ - căci tot fugeau fetele de el, cel care În loc să le vorbească de lună, stele și floricele perora despre ultima lui invenție, desigur nebrevetată/-bilă; că una a rezistat totuși, e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
român, asemenea altor popoare, a fost îngenuncheat, umilit și nedreptățit, din mijlocul său s-a ridicat un cutezător, un îndrăzneț și viteaz, Ion Antonescu, omul care și-a legat numele de dezrobirea Basarabiei și a Bucovinei de Nord, care a îndrăznit să ridice sabia împotriva „fiarei roșii”care se lățise peste pământurile noastre de dincolo de Prut și, prin sacrificii și jertfe, a întors la sânul Țării, deși pentru scurtă vreme, provinciile ce ne fuseseră luate. Prin jertfirea vieții sale, prin cinstea
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
multă măestrie știu să prindă în viers, vers sau proză clipele frumoase, trecătoare ale veșniciei satului nostru. Mulți ori fi fost aceea care și-au făcut singuri cîntecele cu care să-și aline dorul și aleanul, dar numai câțiva au îndrăznit săși încredințeze efuziunile lor sufletești hârtiei și să mai și arate și altora câte ceva din producțiile lor din ceasuri de veghe, de of și de dor. De la unii dintre aceștia am reușit să recuperăm producția lor artistică, uneori, nesperat de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
așteptau oaspeții. Ne-a mirat acest lucru. Cum pot lăsa deschis când pe lângă ei trec atâția turișri?se întreba Janeta. Probabil că aici este cum a fost la noi pe vremea lui Vlad Țepeș, i-am spus eu. Dacă cineva îndrăznea să ia ce nu era al lui, era trs în țeapă. Tot holbându-ne la case, la florile care se revărsau ca niște covoare multicolore peste zidul treptelor, vorbind despre tradiții, despre Țepeș, am primit noi o țeapă. Ne-am
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
grecești. În port erau niște vapoare staționate printre care și vaporul cu care venisem noi. Alte vapoare soseau, altele plecau anunțându-ne prin sunetul specific lor. Turiștii se foiau de colo până colo în timp ce marea era liniștită. Câte un pescăruș îndrăznea pe o așa căldură să se plimbe de pe un catarg pe altul. În această atmosferă a portului, noi ne savuram înghețata să uităm de căldură și mai ales de țeapa pe care o primisem nu cu mult timp în urmă
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
anii '90... A topit și cărțile unor Blaga, Goga, Eminescu, Maiorescu, Stere, în perioada epurării bibliotecilor de "otrava" burgheză, dar și tot soiul de "Omagii", plus tone de afișe cu chipul lui "ceașcă" regulamentar cu ambele urechi la vedere. Aș îndrăzni să propun așezarea unei plăci memoriale pe ruinele fostei topitorii de "maculatură", cu un text care să amintească celor ce or să vină după noi că, acolo, au fost ucise și s-au preschimbat în mucava cărți fundamentale pentru cultura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
-s posibile doar în cadrul respectivului sistem. Cândva, au avut rezultate spectaculoase: editurile și tipografiile nu puteau face față tirajelor comandate de librari iar tiraj comandat însemna tiraj plătit în avans și în întregime. Ceea ce editorul de azi nici nu poate îndrăzni să viseze. După cum nici cititorul onor mileniului trei nu-și poate visa o carte foarte ieftină și larg accesibilă: înainte de 1990, prețul unui exemplar se stabilea, strict, prin calcule matematice și era constituit exclusiv din adiționarea costurilor de producție. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
în alte condiții, dar nu toți. Erau totuși oameni harnici, foarte cinstiți, foarte ajutători între ei, dar pe cei de pe dealuri îi ajutau greu, distanța era destul de mare și aceia mai aveau și câte un câine foarte atașat că nu îndrăzneai să te apropii lejer, așa că nici azi nu-mi pot explica cum trăiau ei la distanță așa de mare de sat, iar unii își aveau căsuța chiar în pădure, unde defrișaseră locul. Nu știu nici cum nu le era frică
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
va fi ca să murim, Să nu ne ducă-ntriste zidiri de țintirim; Mormântul să ni-l sape la margine de râu, Ne pună-n-încăperea aceluiași sicriu; De-a-pururea aproape vei fi de sânul meu... Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu. Nu-ndrăznesc... De Iulia Hașdeu Mersul tău e de regină Chipu-ți e impunător. Pentru ce te-admir într-una Înțelegi tu prea ușor. De mi-ai fi tu suverană Și eu rege de ți-aș fi Pentru tine aș muri. Tricolorul
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
-i mâna dreaptă, Ea m-a strâns la piept duioasă; Și spunându-i câte toate, Am intrat apoi în casă. În lăuntru-casei mele, Din ce brumă-am adunat Dă prilej ca biata mamă Să se creadă-ntr-un palat. Nu-ndrăznește nici să intre Cu opincile-n picioare; Și cu multă grijă calcă Doar pe-alături de covoare! Eu îi spun să nu ia seama Și să calce drept, în lege, Că-i doar la fii-su-n casă, Nu în casa
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
profesorul, istoricul, cu gânduri, sentimente, judecăți, atitudini. Cartea de față are o arie tematică diversă, caleidoscopică, aidoma curcubeului, cu întreg spectrul său de culori diferite, mai puțin sau mai mult vizibile, inegale ca intensitate. Astfel, bunăoară, un copil de țărani îndrăznește să sfideze unele datini și credințe, păstrate în casă din moși-strămoși; viața îl "pedepsește" printr-o întâmplare pe care n-o va uita (Lupul). Un cățel care zburdă în libertate și este, la început "împăratul" curții, e prins și legat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de crenguțe și de țepi tari și ascuțiți, ca niște cuie. Reușesc să mă strecor și să urc la vreo 7-8 metri de pământ fără să-mi pese că tălpile, mâinile, picioarele, obrazul sunt zgâriate și sângerează, ca și când aș fi îndrăznit să mă strecor printre niște ragile, cu care piepteni fuiorul de cânepă, să iasă de-o parte puzderia, să rămâie firul curat. Ursu se oprise. Și se tolănise lângă tulpina cacadârului. Părea nepăsător, stătea liniștit, suflând ușor, fără să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
întrebările sale, servim dulceața de cireșe amare, mai intervine din când în când și părintele Melchisedec, apoi cum pe măsuța dinspre fereastră, din spatele scaunului pe care e Maestrul, zăresc niște pagini cu un scris mărunțel, ca niște șiruri de furnici îndrăznesc și formulez întrebarea pentru care-am venit: ...Să presupunem că cineva, un tânăr ca mine, scrie că de scris, scriu mulți, de izbândit, mai puțini cum ar putea afla acel cineva dacă are sau nu talent? Cine i-ar putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
să-mi puneți și patru că aveți în mână "pâinea și cuțitul", iar la seminar, recunosc, n-am prea răspuns și am și câteva absențe; dar când am ieșit din sală, n-aveam de ce să mă fâstâcesc ori încă să îndrăznesc să iau altceva decât leanca mea, asta care-o vedeți pe mine... Să fie cât se poate de clar... Și, în timp ce studentul Ciornei explica și gesticula, iar Moscovici se uita năuc, nedumerit, când la raglanul din cuier, când la cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]