9,824 matches
-
mai bune prietene e ghinion, dar să se întâmple de două ori, e deja irațional. — Dar m-am schimbat. Chiar m-am schimbat. — Nu contează, spuse Ashling tristă. —Dară, obiectă Clodagh. Nu! Clodagh realiză că nu mai avea rost. —Bine, șopti ea. Mai bine plec, chiar îmi pare rău și voiam să știi astaă Pa. Când s-a ridicat, și-a dat seama că tremura. Lucrurile nu merseseră așa cum spera ea. Ultimele luni fuseseră foarte urâte pentru Clodagh. Nu doar pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fumuriu. Ce minunat! Pasărea s-a uitat la mine cu ochii mari și blânzi, de parcă ar fi vrut să-mi spună ceva. A zburat apoi pe deasupra capului meu. − Vrei să vii cu mine? Poate ar trebui să plecăm, mi-a șoptit ea. Aș fi vrut să mai stau în acel loc fermecător, dar se făcuse seară. Cu greu m-am despărțit de acele meleaguri, dar cu siguranță voi reveni să admir frumusețile acelei păduri. Revenirea pe meleaguri dragi Maria Iftene — Of
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
s-a părut că fiecare voce îmi urlă din toți rărunchii să nu trântesc meciul. Fisk mă întoarse cu fața la el și-mi băgă proteza înapoi. Nu intra la bătaie cu el! Ține-l la distanță. Pistonează-l cu directe, îmi șopti. Se auzi gongul. Fisk coborî de pe marginea ringului. Blanchard veni glonț spre mine. De data asta își ținea corpul perfect drept și expedie o serie de directe care și-au ratat de puțin ținta, înaintând cu pași greoi și căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
care aducea mai mult cu aceea a unui judecător sau a unui avocat barosan decât a unui polițist. Îmi amintea de preotul ăla luteran blând, prieten cu tata până când Bund-ul a fost calificat drept subversiv. Polițistul de lângă mine îmi șopti: — Locotenentul Millard. Adjunctul de la Omucideri, dar de fapt adevăratul șef. Un suflet mare. Am dat din cap a încuviințare și l-am ascultat pe locotenent, care vorbea cu o voce numai miere: — ...iar legistul a decis că în cazul Russo-Nickerson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe răboj pentru Laurie Blanchard. Ți-e foame, colega? M-am ridicat și m-am întins. O masă era o idee foarte bună. Apoi i-am văzut pe Fritz Vogel și pe Bill Koenig apropiindu-se de birou. Lee îmi șopti: — Fă frumos. Ăștia doi sunt tare pe felie cu Loew. Priviți de aproape, cei doi semănau cu doi mijlocași scoși din circulație de la echipa de fotbal american L.A. Rams. Vogel era înalt și gras, cu o țeastă teșită, care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mea de felul în care îmi schimbaseră viața cei doi. Apoi a sosit miezul nopții, formația cânta cu foc, iar eu nu știam ce să fac. Kay mi-a spulberat nesiguranța. M-a sărutat ușor pe buze și mi-a șoptit: — Te iubesc, Dwight! O grăsană mă apucă și-mi suflă în față cu un cornet înainte să reușesc să-i răspund. Ne-am întors acasă pe autostrada Pacific Coast, într-o coloană de mașini lungă, cu șoferi veseli, care claxonau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am întrebat: — Știați că în ultimul timp a fost în L.A.? Cleo Short își mută privirea piezișă de la Lee spre mine. — Nu. — Din câte știți dumneavoastră, avea dușmani? — Doar pe ea însăși. — Fără răspunsuri șmechere, tataie! interveni Lee. I-am șoptit: — Lasă-l să vorbească. Apoi am spus cu voce tare: — Unde s-a dus Elizabeth în iunie ’43, când a plecat de-aici? Short făcu un gest amenințător cu arătătorul. — Spune-i colegului tău că dacă îmi mai zice tataie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
așa că poate asta nu-nseamnă că... — Vreți să spuneți că femeia era lesbiană? Marjorie dădu din cap a încuviințare și se întinse după un alt șervețel. Bill Koenig intră și-mi făcu semn cu arătătorul să mă apropii, apoi îmi șopti: — Tipii au ciripit. Mi-au zis că pațachina moartă își dădea fofoloanca pe bani când era pe geantă. L-am sunat pe domnul Loew. Mi-a spus să ne ținem fleanca, că ne ies jocurile mai bine dacă pițipoanca-i o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
tu cântai la trombon în orchestra armatei. Pămpălău, pulă bleagă, de care fug toate femeile, la asta te gândeai. Pentru toate astea a trebuit să plătească Betty. Nu-i așa? Lui Manley îi picura în poală sânge și salivă. Nu, șopti el. Vă rog. Dumnezeu mi-e martor, nu! — Dumnezeu îi urăște pe mincinoși, replică Sears și lovi în masă de trei ori: Trosc! Trosc! Trosc! Manley lăsă bărbia în piept și începu să suspine. Sears îngenunche lângă scaunul lui. — Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
vaca și a făcut un pact cu Iisusul ei negru, pentru ca animalul să fie bun și gustos. Apropo de frații noștri colorați, cum te-ai simțit când i-ai împușcat pe cioroii ăia doi, Bucky? — Fă-i pe plac, îmi șopti Madeleine. Emmett îi prinse șoapta și chicoti: Da, flăcăule, fă-mi pe plac. De fapt ar trebui să le faci pe plac tuturor bogătașilor care se apropie de vârsta de șaizeci de ani. Ar putea da senilitatea-n ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
podea, genunchi lovind masa, apoi pași îndepărtându-se de sufragerie. Am văzut că mâna mea o strânge pe a lui Madeleine de parcă aș fi vârât-o într-o mănușă de box de 230 de grame. Fetița de bani gata îmi șopti: — Îmi pare rău, Bucky. Îmi pare rău. Apoi mă interpelă o voce veselă: — Domnule Bleichert. Mi-am ridicat privirea, fiindcă vocea aceea suna extrem de fericită și de normală. Era Martha McConville Sprague, care-mi întindea o foaie de hârtie. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu mine. Madeleine se supuse, procedând exact invers de cum se petreceau lucrurile în desenul Marthei. Înfierbântat de gestul ei, am simțit că-s pe cale să-mi dau drumul. Am împins-o într-o parte, ca să nu ejaculez, și i-am șoptit: — Eu, nu ei. I-am mângâiat părul, încercând să mă concentrez asupra unui refren tâmpit de la radio. Madeleine mă strânse în brațe mai tare decât orice fată primită de mine ca premiu la meciurile de box. Când m-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
rezultat, încuviințările lui Johnny luară și ele sfârșit. Am închis ochii și m-am sprijinit de geam. Tocmai o vedeam pe Madeleine prinsă într-un striptease lasciv, în ritmul motorului care torcea, când i-am auzit pe cei doi Vogel șoptind: — ...a adormit, tăticule. — Nu-mi mai spune „tăticule“ când suntem la muncă. La naiba, doar ți-am zis de o mie de ori! Parc-ai fi un fătălău. — Ți-am demonstrat că nu-s fătălău. Poponarii nu-s în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
spune fătălău. — Taci naibii din gură! — Tăticule, adică tată... — Ciocu’ mic. Ți-am spus! Polițaiul cel gras și lăudăros, pus la punct ca un copil, mi-a trezit interesul. M-am prefăcut că sforăi, ca să nu-și întrerupă conversația. Johnny șopti: — Vezi, tată, doarme. Și-apoi el e poponarul, nu eu. Doar am dovedit-o. Dințosu’ naibii! L-aș putea bate, tată. Știi că aș fi în stare. Al naibii nenorocit! Fură slujbele altora! Aveam postul de la Arestări în buzunar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
tu și Betty mergeați la audiții împreună. Ați primit vreun rol în filme? Lorna își frământă mâinile în poală. — Nu. — Atunci îmi poți spune ce este pe rola din geanta ta? Cu ochii în lacrimi ațintiți spre podea, Lorna Martilkova șopti: — E un film. — Un film porno? Lorna aprobă, dând din cap. Lacrimile fetei se transformaseră în râuri de rimel. Millard îi dădu o batistă. — Drăguță, trebuie să ne spui totul. De la început. Așa că nu te grăbi și gândește-te bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ei în cel al lui Betty din filmul porno, și am făcut-o să mimeze „Nu, te rog“. În timp ce ejaculam, mi-am dat seama că n-o să fiu niciodată la fel de bun doar cu Madeleine. Dând fata de bani gata îmi șopti „Știam eu c-o să-ți intre sub piele mai devreme sau mai târziu“, i-am mărturisit, hohotind fără lacrimi, că toate poveștile mele de alcov fuseseră numai minciuni și i-am turuit povestea adevărată a lui Lee, Kay și Bucky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cinci mii de kilometri ca să pui botul la savarină? am intervenit eu. — Sunt francez. — Eu zic că ești poponar. Limbiștii sunt cu toții niște frustrați. E-o chestie dovedită. Ei, acum ce mai zici, căcatule? Avocatul militar se ridică și-i șopti ceva lui Russ. Russ mă împunse cu genunchiul sub masă. Dulange renunță la mutra lui impasibilă și afișă un rânjet larg. — Răspunsul meu este un port drapel de douăș’cinci de centimetri, caraliule! — Te rog să-l scuzi pe detectivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de seamă că lu’ ăla micu’ îi place de ea, aranjez o șușanea în șușanea. Urcăm înapoi în apartament, eu iau o mică pauză și ei se pun pe treabă în dormitor. Liz se strecoară afară pe la doișpe jumate, îmi șoptește „Șnițel Pricăjit“ și de-atunci nici c-am mai văzut-o până nu i-a apărut fotografia în toate ziarele. M-am uitat la Russ. El mi-a șoptit „Dulange“. Am dat din cap aprobator și mi-am închipuit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
treabă în dormitor. Liz se strecoară afară pe la doișpe jumate, îmi șoptește „Șnițel Pricăjit“ și de-atunci nici c-am mai văzut-o până nu i-a apărut fotografia în toate ziarele. M-am uitat la Russ. El mi-a șoptit „Dulange“. Am dat din cap aprobator și mi-am închipuit-o pe Betty Short în dimineața zilei de 12, mergând aiurea, până ce-a dat de francezul Joe. Zilele lipsă ale Daliei începeau să se adune una câte una. Și-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am ridicat și-am dat să plec, dar Russ rămase nemișcat. — Domnișoară Stinson, ai spus că atunci când John Vogel ți-a pomenit numele tatălui său, te-ai speriat. Din ce cauză? — Din cauza unei povești pe care am auzit-o cândva, șopti Sally. Brusc arăta mai mult decât trecută - bătrână de-a binelea. — Ce poveste? Femeia spuse, cu vocea încărcată de emoție: — Cum a primit un șut în fund de la slujba lui mare și tare de la Moravuri. Mi-am amintit de remarca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
m-au recunoscut și au început să-mi strige numele. Le-am strigat: — Fără comentarii! Înăuntru colegii mei polițiști au făcut ochii cât cepele când ne-au văzut. L-am împins pe Johnny spre biroul din față și i-am șoptit la ureche: — Să-i spui lui tati că știu despre manevra cu șantajul legat de rapoartele federalilor și despre sifilis și bordelul din Watts. Spune-i că mâine mă duc cu toată povestea la ziare. Johnny își reluă smiorcăiala. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
palma stângă. Femeia dădu disperată din mâini, apoi deveni rigidă. Mi-am scos revolverul și i l-am lipit de tâmplă. Jandarmii avansau prudenți, cu armele lipite de picior. Am împins-o pe femeie în cabina telefonică și i-am șoptit în ureche: — Țipi și ești moartă! Țipi și ești moartă! Înăuntru am țintuit-o cu genunchii de un perete și mi-am îndepărtat mâna. Țipetele pe care le scoase rămaseră mute. Mi-am îndreptat arma spre gura ei, ca să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
tăcu. Logan Își Îndreptă din nou atenția către figura letargică de pe canapea. — Alice, spuse el, l-am găsit pe David. La auzul numelui fiului ei, o licărire de viață Îi apăru În ochi. — David? Buzele ei se mișcară imperceptibil când șoptiră cuvântul. — Îmi pare rău, Alice. E mort. — David... — A fost ucis. Urmă un moment de liniște, apoi tatăl ei izbucni: — Nenorocitu’ dracului! Nenorocitu’ dracului! Avea trei ani! — Îmi pare rău, fu singurul lucru care Îi veni lui Logan să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
atenție pe care mass-media o acordă În aceste momente familiei Îndurerate servește cu adevărat interesului public? Când... Watson trecu chiar prin fața camerei, iar umbrela ei albastru cu alb acoperi În totalitate imaginea reporterei. Cineva țipă: — Tăiați! — Ai făcut-o intenționat, șopti Logan exact când izbucniră strigătele furioase ale unui jurnalist. Watson se mulțumi să zâmbească și să Își continue drumul nestingherită prin mulțimea adunată lângă trepte. Logan se grăbi după ea, Încercând să nu asculte urletele de nemulțumire, amestecate cu Întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
televizorului răzbătea din sufragerie. Logan auzi cum se trage apa de la toaletă, și apăsă pe sonerie. Telefonul Îi țârâi În buzunar. Înjură În gând și răspunse. — Logan. — Ce pui la cale? Era Insch. — Pot să vă sun eu Înapoi, domnule? șopti el. — Evident că nu poți! Tocmai am primit un telefon de la centru. Mi-au spus că ai luat cu japca trei agenți și te-ai dus să arestezi pe cineva! Ce mama dracului se Întâmplă? Urmară câteva sunete Înăbușite În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]