9,406 matches
-
am fost convins că că erau cheile Bentley-ului, pe care mi le lăsase șoferul În timp ce aștepta să mă apropii. Le-am curățat de pămînt, pregătindu-mă să i le Înapoiez lui Miguel. Dar motorul Bentley-ului duruia deja, ieșeau aburi din țeava de eșapament, iar cheile, fără Îndoială, Îi scăpaseră vreunui membru al echipei de criminaliști. Le-am ținut În palmă, Încercînd să mă dumiresc de la ce marcă de mașină erau, dar pe suprafața lor netedă și cromată nu se vedea niciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ceea ce Îmi dădea timp mai mult decît suficient să mă schimb după o oră de tenis cu Crawford, primul și ultimul nostru meci ca adversari. În timp ce lucrătorii cărau scaunele pe terasă, eu stăteam În mijlocul terenului de tenis, cu mîna pe țeava mașinii de antrenament. Conversația cu Sanger Îmi strecurase neliniștea În suflet. Psihiatrul cîndva șters și efeminat Își găsise o a doua personalitate, mult mai hotărîtă. Acum se pregătea intens pentru o confruntare cu Crawford, probabil temîndu-se că acesta avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
prin satelit. Cel mai ambițios și mai idealist gen de experiment social avea să pălească sub praful așternut pe Încă o stațiune muribundă de pe Însorita coastă a Mediteranei. Am pornit mașina de tenis și am ascultat explozia primei mingi din țeavă, gîndindu-mă la un proiectil mult mai dur ce putea fi tras de o armă diferită... David Hennessy stătea cu ochii În ecranul computerului, la biroul lui de la parterul clubului sportiv, cu Betty Shand În picioare lîngă el. Totalurile care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
presupun că Încercase să prindă cele două gloanțe trase către pieptul lui. Perforațiile erau foarte vizibile În cămașa de bumbac, una lîngă mamelonul stîng, cealaltă sub claviculă. La vreun metru de el se afla un pistol automat, În a cărui țeavă cromată se reflecta cerul fără nori. Am scăpat din mînă mingea pătată, am Îngenuncheat și am ridicat pistolul, apoi am privit Îndelung la omul ucis. Buzele lui Crawford erau Întredeschise, ca pregătite să ia forma primei grimase a morții. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe vremea când omoram eu oameni, tu spuneai "uite, mamă, militarii"! Și asta cam așa era. Le închidea gura. După trei zile, când s-au potolit viscolele, au ieșit la drumul mare. Gazda avea un ciot de pușcă veche, cu țeava retezată, și o încărcătură de gloanțe. Au pândit într-o pădure săniile negustorilor. Când s-a mai zbicit zăpada și s-a făcut pârtie, au ieșit grânarii cu încărcătura spre București. I-au lăsat să treacă. Să fi fost cinci-șase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
din depărtare chiotele negustorilor beți. Zurgălăii săniilor sunau ușor în aerul rece. Puseră mâna pe retevei și lăsară focul. S-au apropiat de drum. Se auzeau șinele de fier tăind zăpada. Iute i-au cădulit pe grânari. Florea a ridicat țeava scurtă a puștii și-a tras un foc spre cer. Caii din fată s-au speriat și-au răsturnat săniile. Din mestecăniș, au sărit ceilalți cu pari în mână. - Ho! a strigat Nicu-Piele. Mierliseră negustorii. - Banii! a zis Oacă. Florea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
își trențuiau floacele. Al lui Gogu, cu ceata, pleca spre Grant sau spre Tarapana. O săptămână nu le ajungea. Treceau în galop prin grădini, de-a dreptul peste malurile abia înverzite, acoperite cu gunoaie, și de acolo, de sus, pe lângă țevile unsuroase, se avântau în fundul negrii și adânc, unde se încurcau cățelele chivuțelor. Câinele croitorului se oprea departe, mirosea și, cu ochii lui ageri, își alegea potaia. O târcolea înfiorat, cu coada ridicată, mârâind. Se apropia și lătra scurt. De sub colții
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu doar mult prea scurta viață, ci și sinuciderea. Și-o regizează ca pe un spectacol, pas cu pas, până la ultimul detaliu, anunțând-o aproape În fiecare rând al prozei sale. Glontele tras În inimă pornește, de fapt, nu din țeava pistolului, În 5 noiembrie 1929, ci În clipa În care Începe să scrie, conștient că nu va putea supraviețui: „Sunt un om care Încearcă să nu moară”. În 1930 se sinucide, Împușcându-se tot inimă, și Maiakovski. Pentru ca 16 ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pe Bez. — Ce să fie, puțul. E ditamai beciul sub asta, numai bun de pus ceva la păstrare. Dar nu putem să-l folosim, nu, nu, că e inundat tot timpul. Suntem prea aproape de canal. Și mai și pute a țevi și nu m-aș mira să dai și peste șobolani pe acolo. Când și când se mai aude câte un râcâit. — Minunat. Parcă suntem în Quatemass and the Pit1. Cercelul se înțepenise bine în balama. Lurch încerca să-l extragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
zis eu? (Să vezi ca mușcat-o vreun șobolan de picior, adăugă el către noi). Fato, mișcă-ți fundu’ înapoi! Fața lui Marie apăru în deschizătura trapei, cu trăsăturile-i delicate și mobile, împietrite pe oase din cauza șocului. Mirosul de țevi și de rugină se ridică deasupra ei. Dacă ar fi fost un parfum, ar fi fost descris ca având accente inițiale bogate, dulci și accente secundare de mlaștină. Pentru prima dată înțelegeam semnificația deplină a cuvântului „miasmă“. — E ceva acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
într-un roșu intens și un roz-portocaliu închis, cu accesorii de un auriu șters, decorat bogat cu ghirlande și rozete complicate din gips pe tavanul boltit și pe fețele boxelor. În total contrast, în spatele scenei, coridoarele erau din cărămidă goală: țevile și cablurile la vedere, cu becuri de neon pe mijlocul tavanului jos. Era cam frig și peste tot numai scrumiere. Când am dat colțul, către biroul directorului de scenă, mă năpădi dintr-odată mirosul de bere stătută și de tutun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Mașinile treceau în viteză pe lângă noi, mai ales autobuze și camioane care se năpusteau cu viteze periculoase ca să nu prindă semaforul pe roșu la Angel, iar aerul era poluat de dârele lungi și negre de fum care se prelingeau prin țevile de eșapament, așa cum se întâmpla cu fabricile în timpul Revoluției industriale. În mod ciudat, îmi cam plăcea rezultatul. Aveam o teorie cum că, dacă tot trăiești la oraș, măcar să alegi unul pe cinste, o capitală pulsând și palpitând de viață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vreme de câteva zile nesfârșite. Dar castelul Sant’Angelo a fost puțin încercat. Imperialii îl împresurară din toate părțile, fără a se încumeta vreodată să-l atace. Avea ziduri solide; piesele de artilerie erau numeroase și variate, bombarde, tunuri cu țeavă scurtă, tunuri cu țeavă lungă; iar apărătorii săi erau deciși mai curând să moară până la ultimul decât să sufere soarta nefericiților orășeni. În primele zile, se așteptau încă întăriri. Se știa că italienii aparținând Sfintei Ligi, sub comanda lui Francesco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nesfârșite. Dar castelul Sant’Angelo a fost puțin încercat. Imperialii îl împresurară din toate părțile, fără a se încumeta vreodată să-l atace. Avea ziduri solide; piesele de artilerie erau numeroase și variate, bombarde, tunuri cu țeavă scurtă, tunuri cu țeavă lungă; iar apărătorii săi erau deciși mai curând să moară până la ultimul decât să sufere soarta nefericiților orășeni. În primele zile, se așteptau încă întăriri. Se știa că italienii aparținând Sfintei Ligi, sub comanda lui Francesco della Rovere, duce de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
unui pistol. Măcar atâta învățase și ea din cartierele Afganistanului: dacă cineva îndreaptă pistolul spre tine, ridici mâinile în aer și nu te mai miști. Dacă trebuie să vorbești, o faci foarte încet. Cu mâinile sus, Maggie se holba la țeava pistolului care era acum ațintită spre ea. În bezna aceea, nu vedea aproape nimic. Purtătorul armei își mișcă brusc brațul: Maggie se pregătea pentru glonț. Dar în loc să tragă, acesta se întinse spre stânga, apăsând cu mâna pe întrerupător. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
hotel. Două minute mai târziu, văzu apropiindu-se lumina unor faruri, care ocoli apoi, îndreptându-se cu spatele spre zona de încărcare. Un Mercedes argintiu-strălucitor mergea cu spatele în direcția ei. Așteptă până când ajunse în zona de încărcare, fumul de pe țeava de eșapament ridicându-se și învăluind întreaga platformă. Datorită farurilor aprinse putea vedea acum scările din lateral. Se gândi să coboare pe acolo, dar ezită. Dacă nu era Uri? Rămase ascunsă în umbră, așteptând până când, în cele din urmă, auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe Mustafa, lipit și el de pământ. Cu o ușoară mișcare din deget, palestinianul îi făcu semn lui Uri să se uite în sus. Acolo, chiar deasupra lor, aplecate peste parapetul care se ridica deasupra modelului orașului, se aflau câteva țevi de armă, trăgând în copacii din partea opusă. Să fi fost oare oamenii lui Miller, regrupați? Oare încercau să-l omoare pe cameramanul ascuns, ca și cum asta i-ar fi salvat cumva pe ei și pe șeful lor? Se auzi un murmur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
regulat. Se aplecă, luă una dintre arme și Îi trase cocoșul cu amîndouă mîinile, Întorcîndu-se pe același drum, pînă cînd se opri În fața răpitorului ei. Acesta băgă de seamă că era zgîlțîit ușor, iar cînd deschise ochii se trezi cu țeava neagră a pistolului Îndreptată spre el. Îi trebui ceva vreme pînă să vorbească, iar cînd În cele din urmă o făcu, vocea lui nu părea schimbată: - O să mă omori? Întrebă. - Încă nu știu. - Ți-e frică? Ea tăgădui printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o Împușcătură. Optzeci de membri ai echipajului de pe Adventurer Își ațintiră privirile asupra insulei și observară cum necunoscutul de pe stîncă se Împleticea. Apoi celălalt se opri, ținti cu mare grijă a doua oară și se văzu cum fumul ieșea din țeava pistolului cu mult Înainte ca bubuitura să ajungă la urechile lor. Împușcat În spate, Sebastián Mendoza căzu Înainte, făcu o piruetă amplă prin aer și se afundă pentru totdeauna În mare, tras la fund de greutatea lanțurilor sale. Căpitanul Lazemby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lăsa nici o clipă în spatele tău. ― Fii serios! ― Ascultă-mă! Scarlat îi puse mâna pe umăr: Dacă face rău pe nebunul, nu ezita! ― Adică? ― Lichidează-l. Ionescu râse încetișor. ― Asta bineînțeles după ce deschide drăcia, nu? Căruntul îl privi țintă. Dascălu mirosi țeava revolverului apoi dădu din mână spre Melania Lupu. ― Poți să stai jos. Acum aș vrea să aud un cântec. Inginerul îl bătu pe umăr. ― Hai flăcăule! N-avem timp de program artistic. Lasă-mă în pace! Își îndreptă pistolul spre
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Oamenii aceștia se disprețuiau sincer, evitau sistematic orice contact: în baie, la bucătărie sau în hol. Popa nici măcar n-o saluta pe Valerica, iar femeia îl detesta pe sculptor. Panaitescu îi tolera indiferent, Melania Lupu ignora politicoasă tot o înconjura... Țeava spartă nu i se părea un motiv suficient pentru a-i strânge în același perimetru. De obicei, la 6 dimineața se aflau încă în paturile lor, cu excepția Valericăi care, nervoasă, într-un capot șleampăt și cu bigudiuri în păr, se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de cărbune, se căutau urme și un "nu se știe ce" de obicei amănunt ciudat, uneori revelator, alteori parazitar, totdeauna plin de întrebări. Arătă cu țigara spre scrinul greoi. Pata de pe zid se întunecase, marginile deveniseră cafenii. ― S-a spart țeava de la apa caldă, explică Melania Lupu, strîngîndu-și jacheta. De aceea e așa de frig. ― Mă întrebam, chiar, tăcu absent maiorul. E neplăcut iarna... ― Trebuie să telefonăm la I. A. L. Nenorocirea ne-a făcut să uităm de toate. ― Da, sigur
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
întins un pic, iar domnul Matei cred că lucrează. ― La cimitir mi s-a părut că era bolnav. ― Într-adevăr, nu s-a simțit bine. Poate că doarme... Nu știu. Cristescu își frecă pumnii: ― N-ați reușit încă să reparați țeava? ― Închipuiți-vă! Pur și simplu degerăm. Adevărul e că n-am avut timp să ne ocupăm suficient de chestiunea asta. E și un sezon păcătos, toată lumea face reparații, nu te poți aștepta ca după un singur telefon să-ți trimită
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-o stîrnindu-i astfel pe ceilalți. Își duse mâna la frunte. Nu, nu înțeleg nimic. O istorie halucinantă. Într-un fel, mă bucur că sânt în concediu. ― Cum vi s-au părut când ați plecat? ― Ca de obicei. Se spărsese o țeavă, erau destul de nervoși, dar în nota normală. Nu afișau nici un fel de dispoziții criminale... ― L-ați văzut și pe Panaitescu? ― Da, cred că da. Erau adunați cu toții în hol. ― Vă amintiți poate ora... ― Evident, mă grăbeam la aeroport. Am venit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a fost dată în folosință diverșilor particulari. Conținea o lustră de Murano și un scrin baroc rămase de la familia Cruceanu. Scrinul din hol pe care Valerica Scurtu își ținea murăturile... În noaptea dinaintea "sinuciderii" lui Panaitescu, s-a spart o țeavă chiar în săpatele comodei. Mi-e destul de lesne să reconstitui acum evenimentele. Încercând să-l miște, unul din locatari a declanșat resortul ascunzătorii. Pot să-mi imaginez surpriza celor cinci când au dat cu ochii de tablouri. Discutând la Iași
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]