12,537 matches
-
și politică. Afirmațiile lui Lewis Coser cu privire la funcționalitatea conflictului pentru evitarea sclerozei sistemului social, pentru exercitarea unei presiuni favorabile creativității, pentru rezolvarea tensiunilor și pentru crearea de supape de siguranță nu contrazic analizele lui Robert Merton privind ritualizarea raporturilor dintre adversari, ceea ce evită asumarea de riscuri. Pentru Talcott Parsons, manifestarea violenței de stat ar avea ca efect demonstrarea dominației, pedepsirea celor ce Încalcă normele și descurajarea violenței. Printre formele de violență, distingem: violența individuală (automobilistul irascibil) și cea colectivă (deținuți care
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și Directoratul. Așa cum iacobinii au copiat tradițiile centralizatoare ale Vechiului Regim, partidul comunist s-a convertit din interior la autoritarismul țarilor. Formă exasperată a violenței, Însă cu grade de cruzime greu de apreciat, războiul este menit nu atât să distrugă adversarul, cât să-i frângă voința politică. Comandat de către o putere civilă și militară, el utilizează resursele umane și materiale În mod foarte organizat, pretinzând În același timp disciplinarea pulsiunilor agresive. Pentru a face să eșueze proiectul hegemonic al unui atacator
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
atomice, Între noii inamici ă Vestul Împotriva Estului ă s-a instaurat un „echilibru al terorii” tradus printr-o opoziție față de escaladarea nucleară, pentru a scăpa de spectrul exterminării reciproce. Pacificarea s-a produs mai curând prin epuizarea unuia dintre adversari decât pentru că disputa s-ar fi Încheiat, dar violența poate duce atât la zdrobirea inamicului, cât și la autodistrugerea celui care o promovează. De la polemologia lui Gaston Bouthoul și până la studiile actuale de strategie și de apărare națională s-a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
fi liberalii. Ei vor rămâne simpli spectatori - direct interesați, e adevărat, dar fără mari șanse de a se implica - ai unui război între cele două mari partide de opoziție. Culmea e că sțar putea, dat fiind că se confruntă doi adversari foarte puternici, ca liberalii să fie, în cele din urmă, singurii câștigători ai acestui război. ROMÂNII E DEȘTEPȚI Grăsime politică Radu Pavel GHEO Un mister al vieții! O taină încă neelucidată! Un fenomen unic!“ Dacă aș lucra la un ziar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
aflat de la nu știu ce post de radio fm că doar 35% dintre francezi cred că economia de piață liberală reprezintă o soluție. Cred că nu există afront mai mare în Franța decât acela de a fi numit de către presă sau de adversarii politici LIBERAL. Știu că simțim cam la fel în legătură cu acești studenți francezi stângiști, dar nu mă pot abține să nu-ți comunic această enervare franco-europeană. De la distanță este delicios să observi semnele unei mari decadențe, să analizezi modul cum o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
tăcut ceva timp, s-a uitat în jur și pe urmă a spus: „Nu, n-o văd, e prea întuneric! Da’ când ai căzut în boscheți o mai aveai pe cap?“... „Nu mai țin minte - i-a răspuns, icnind, fostul adversar. Parcă“... S-au ridicat și au căutat-o împreună. A găsit-o amicul meu, agățată în boscheți. I-a întins-o. „Mulțumesc - i-a spus ăla -, țin mult la șepcuța asta, că o am de la gagic-mea. Da’ tu ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
de prestigiu ai țării, odinioară destul de uniți în reacțiile lor față de spațiul politic. Până la el, majoritatea copleșitoare a intelectualității era în general de dreapta sau, oricum, adversară declarată a guvernelor FSN-PDSR-PSD, cu tot cu aliații lor, și partizană înflăcărată a oricui era adversarul politic al acestora. Faptul că a apărut, în sfârșit, un lider puternic care împarte intelectualii în tabere e, zic eu, un semn de normalizare a polemicilor politice autentice. Mai e ceva de lucru la partea rațională a acestor polemici, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
Faptul că a apărut, în sfârșit, un lider puternic care împarte intelectualii în tabere e, zic eu, un semn de normalizare a polemicilor politice autentice. Mai e ceva de lucru la partea rațională a acestor polemici, fiindcă și susținătorii, și adversarii președintelui Băsescu au derapat adesea în râpe ale logicii, preferând monologul înflăcărat dialogului și argumentației reci. S-a văzut astfel încă o dată că, telenovelistic spus, mintea e mai slabă decât inima. Așa se face că, în fierbințeala polemicii, intelectualii au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
preluat, lansat și repetat adesea clișee ce deplasau sistematic discuția dintr-un plan în altul, evitând vreo posibilă concluzie sau blocând complet dialogul. Eu mă voi mulțumi să enumăr aici câteva din acele clișee, pe care le-am remarcat la adversarii președintelui, fiindcă (presupun) mi-a venit mai ușor să văd paiul din ochiul altora. Îmi vine în minte mai întâi obsesiva repetare a ideii că Traian Băsescu n-are cum să fie mai bun ca restul politicienilor, de vreme ce vine din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
raționament ce construiește o alternativă din care trebuie aleasă o soluție. Utilizată ca strategie argumentativă, dilema este un mod de respingere a fiecăreia dintre cele două ipostaze contradictorii, constînd în a demonstra că toate măsurile (soluțiile) de apărare pe care adversarul le-ar putea adopta conduc la aceeași concluzie, care îi este defavorabilă: "Sau erați la curent cu ce se petrecea și n-ați făcut nimic, deci trebuie să demisionați; Sau nu erați la curent și nu controlați propriile servicii, deci
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care se opun în legătură cu o problemă, cu un subiect de dezbatere sau cu un grup de chestiuni. Polemica se poate manifesta sub mai multe aspecte: ca o dispută, cînd nu se face un efort serios pentru a-l determina pe adversar să-și schimbe opinia, ca o discuție, cînd adversarii își împărtășesc ideile, metodele și scopurile care rezolvă opoziția și ca o controversă, care se plasează între celelalte două și este extinsă, deschisă, lipsită de concluzii și "reciclabilă", fără a fi
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de dezbatere sau cu un grup de chestiuni. Polemica se poate manifesta sub mai multe aspecte: ca o dispută, cînd nu se face un efort serios pentru a-l determina pe adversar să-și schimbe opinia, ca o discuție, cînd adversarii își împărtășesc ideile, metodele și scopurile care rezolvă opoziția și ca o controversă, care se plasează între celelalte două și este extinsă, deschisă, lipsită de concluzii și "reciclabilă", fără a fi irațională sau emotivă, precum disputa. Controversa se desfășoară de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
relevă că proba retorică putea fi orice stimul, verbal sau non-verbal, capabil de a induce o credință. De fapt, distincția probă - argument este o problemă ce ține de perspectiva enunțului: locutorul vorbește despre probele sale, judecătorul le consideră argumente, iar adversarul le ia drept subterfugii sau arguții. V. argument, argumentare, autoritate, demonstrație. DUCROT - SCHAEFFER 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO PROBLEMATICĂ. Se spune despre ceva că este problematic dacă provoacă îndoieli, fiind nesigur, încît necesită (unele) lămuriri sau discuții. De aceea, calitatea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și de acțiune oratorică, prin "performanță" și realizare a discursului. În cadrul acestui proces, se articulează părțile discursului - exordiul, narațiunea, argumentarea și concluzia- dintre care argumentarea este elementul central și cuprinde expunerea litigiului cu confirmarea poziției susținute și cu respingerea poziției adversarului. Elocuția este secțiunea retoricii pe terenul căreia s-a dezvoltat terminologia poeticii și gramaticii, fiindcă aici se are în vedere dimensiunea estetică a discursului și se urmărește o artă a stilului. Treptat, începînd cu Evul Mediu, trăsăturile ornante, legate de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limfă, hidratare exagerată, cărnuri moi. Dominanța cantitativă a vieții digestive (Duprat). Tipul funcționarului onest, stând 8 ore consecutiv la birou, nu însă de dragul muncii, ci din aversiune pentru mișcare. Sobru prin lipsa apetitului, cast prin răceala simțurilor, nu este totuși adversar nici al mâncării, nici al plăcerilor. Îi place în general, tot ceea ce nu cere muncă sau efort (Duz). Caractere morfofiziologice (temperament și constituție) Constituția limfatică este caracterizată îndeosebi prin: a. Lărgirea etajului inferior al feței, adică a etajului maxilar sau
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
față de Europa Occidentală și, mai ales, față de Uniunea Europeană, reprezentată simbolic prin Bruxelles, este o nouă problema importantă pentru politica poloneză. Referendumul privind aderarea țării la UE, precedat de o campanie intensă, este una dintre cele mai bune dovezi. Totuși, chiar dacă adversarii intrării în Europa au acoperit recent zidurile din majoritatea orașelor poloneze cu afișe acuzând Bruxelul de a fi "noua Moscovă", este prea devreme, se pare, pentru a ne pronunța asupra veracitații acestei propoziții. După părerea noastră, a ști dacă atitudinea
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
sau educația par a fi indicatori buni ai comportamentului electoral, nu înseamnă că aceștia constituie clivaje politice într-o societate. Secundo, clivajul politic nu e independent față de competiția politică și de rezultatele electorale. De exemplu, împărțirea socială între partizanii și adversarii integrării europene poate fi percepută ca un clivaj politic mai degrabă virtual decât real, doar dacă nu există partide politice euroentuziaste sau eurosceptice care să primească un sprijin electoral consistent. După părerea noastră, sistemul de partide este structurat în jurul clivajelor
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
1990, este succesorul partidului comunist, în timp ce Uniunea Națională e considerată ca succesoare a Sajūdis (vezi Anexa 2). Cel puțin până la alegerile parlamentare din 2000, sistemul politic lituanian era în principal structurat în jurul confruntării dintre cele două partide, care erau principalii adversari în cadrul luptei pentru putere în alegerile din 1992 și 1996, dominând în totalitate polii axei stânga-dreapta din Lituania 8. Care sunt principalele diferențe ideologice dintre partide și care este conținutul schemei stânga-dreapta în Lituania? Unii cercetători consideră că spațiul rivalității
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
2000 atât a PD-ului cât și a PDSR-ului. Pe celălalt versant, tensiunile ideologice și rupturile vor fi mai numeroase. În primul rând, acestea apar în cadrul aceleiași familii de partide. În tabăra liberalilor, Partidul Național Liberal va avea ca adversar în cadrul diferitelor alegeri electorale Partidul Național Liberal va avea ca adversar în cadrul diferitelor alegeri electorale Partidul Liberal-al Libertății-din România, Noul Partid Liberal, partidul Liberal Monarhist din România, Partidul Micilor Proprietari și al Liberei Inițiative din România, Alianța Națională Liberală
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
celălalt versant, tensiunile ideologice și rupturile vor fi mai numeroase. În primul rând, acestea apar în cadrul aceleiași familii de partide. În tabăra liberalilor, Partidul Național Liberal va avea ca adversar în cadrul diferitelor alegeri electorale Partidul Național Liberal va avea ca adversar în cadrul diferitelor alegeri electorale Partidul Liberal-al Libertății-din România, Noul Partid Liberal, partidul Liberal Monarhist din România, Partidul Micilor Proprietari și al Liberei Inițiative din România, Alianța Națională Liberală (formată din Partidul Alianței Civice și Partidul Liberal), Alianța națională Liberală
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
importantă viza "îmblânzirea" UDMR-ului în cadrele politice ale statului național. Această "îmblânzire" a fost facilitată de faptul că UDMR este la rândul său sensibil la o definiție etnică a națiunii, raportându-se la națiunea maghiară, nu la cea română. Adversarii UDMR-ului devin astfel partenerii acestuia și concep mai multe strategii de integrare nu a minorităților maghiare, ci a Uniunii: până în 1996 UDMR a fost inclus în polul opoziției anticomuniste, fără a merge vreodată până la a constitui liste comune la
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
din 18-19 octombrie 2003 vezi (Geneza Constituției Româniai 1991. Lucrările Adunării constitutante, p. 1089; D. Stefănescu, Cinci ani din istoria României, București, Mașina de scris, 1995, pp. 190-193 și www.mediafax.ro (21 octombrie 2003) 114 Puțin înainte de această dată, adversarii prințului Cuza aplicaseră pe zidurile Palatului un afiș care anunța că "Palatul este de vânzare după 24 ianuarie 1866": data marca aniversarea a șapte ani de la Unirea Principatelor Române; după reunirea Adunarilor Parlamentare ale celor două țări, se constituie coaliția
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
prințului Cuza aplicaseră pe zidurile Palatului un afiș care anunța că "Palatul este de vânzare după 24 ianuarie 1866": data marca aniversarea a șapte ani de la Unirea Principatelor Române; după reunirea Adunarilor Parlamentare ale celor două țări, se constituie coaliția adversarilor suveranului pentru acapararea statului. Pentru detaliile istorice vezi D. Besindei, Epoca Unirii, Corint, București, 2000 p.122 și 159. 115 Partide politice, Agenția națională de presa Rompres, București, 1993: I. Alexandrescu, I. Bulei, I. Mamina, I. Scurtu, Enciclopedia de istorie
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
lumi printr-o "cortină de fier" impermeabilă, face să ne gândim la o divizare permanentă, stabilă, structurală, chiar eternă. Această structură a războiului rece este apreciată ca model explicativ al unui clivaj etern al societăților comuniste între partizanii regimului și adversarii săi. Orice schimbare socială și politică profundă produce un conflict între "vechiul regim". Comunismul localnoul regim se instalează combatându-l pe cel vechi săpând un sanț în societate. Chestiunea este de a ști în ce moment acest conflict se transformă în
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
romanului. A doua poveste este prilejuită de amintirea unui loc viran din spatele unei cârciumi, - spațiu blestemat, unicul martor tăcut al unei întâmplări având drept nefericit erou un important ministru. Figură sobră, cu un caracter furtunos și un discurs vituperant în fața adversarilor politici, ministrul (aducând destul de credibil cu Alexandru Lahovary) avea o suferință bizară, un somnambulism de care distinsa lui consoartă, "ministresa", l-ar fi vrut scăpat cu orice preț. Intrat în slujba ministrului, conu Rache participă la recuperarea acestuia din locul
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]