8,127 matches
-
part. trăit, -ă nom. trăirea, trăitul (c) MIȘCARE DIRECȚIONATĂ NEREFLEXIVE A AJUNGE Ion a ajuns la București, Steaua a ajuns în semifinale part. ajuns, -ă nom. ajungerea, ajunsul A ALUNECA Ion a alunecat pe o coajă de banană Agentiv: Patinatorul alunecă pe gheață part. alunecat, -ă nom. alunecarea, alunecatul A ATERIZA Avionul aterizează forțat la Moscova, Ion a aterizat acasă la Ioana part. aterizat, -ă nom. aterizarea, aterizatul A CĂDEA Ion a căzut pe scări; Lui Ion îi cade părul; Ploaia
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
copii? de ce dă foc satelor? Nu se pot apuca năvălitorii de munca pământului, să nu mai fie spaimă pentru țara Moldovei? Întrebându-l, Ștefăniță Își limpezea, de fapt, primejdia tătarilor și necazurile oamenilor. Își strânse pumnii. În lungul obrazului Îi aluneca o lacrimă, Întâia lacrimă de ciudă. Văzuse cu ochii lui sate arzând și carele Moldovei În pribegie. Văzuse corbi zburând spre stârvurile oamenilor. Zărise și tătari, pe un deal, departe, și-n urma lor cerul era Înroșit de focuri. Asta
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
ce M-a trimis pe Mine și să săvârșesc lucrul Lui (In. 4, 34)? Oare nu se vede și de aici că își făcea o plăcere și o bucurie din împlinirea voilor părintești, adică din readucerea la mântuire a celor alunecați în pierzanie? Nu e nici o îndoială”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a X-a, cap. al doilea, în PSB, vol. 41, p. 949-950) „Căci I se aduce necinste pentru noi, deoarece El ridică păcatul nostru
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
2000: 68-72). Natura autoritară a regimului s-a manifestat cu precădere în timpul celui de-al doilea mandat al lui Fujimori. După 1995, aceasta s-a confruntat cu două provocări majore. În primul rând, sprijinul său popular a început să scadă, alunecând sub nivelul de 50% pentru prima dată după 1991 (Carríon, 2006: 130). În al doilea rând, propria sa constituție l-a împiedicat să mai candideze pentru un al treilea mandat în anul 2000. Pentru că nu a vrut să cedeze puterea
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
pe care nu le-ați intuit niciodată? Eu cred, ca alți profesori ai dumneavoastră, că menirea noastră este să vă atragem spre acele meleaguri ale ocupației de „a avea” și „a fi”, unde armonia dealurilor eminesciene ne ajută să nu alunecăm într-o parte sau alta, păstrându-ne pe sensul normal și de dorit. Ne place sau nu, câteodată avem datoria să ne trezim la timp până nu este „prea târziu”, cum spunea Dostoievski, spre a corecta ceea ce am greșit și
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
nimic, viața mea ar deveni insuportabilă. X Imi schimb ideile. Il întreb pe soțul meu dacă observă că mi-am schimbat dispoziția. Sâmbătă Anxietate: 8 Fiul și soțul meu (plecați să curețe zăpada de pe acoperișul unui prieten) Ar putea să alunece și să cadă, acoperișul ar putea să se prăbușească sub greutatea zăpezii, ar putea să moară asfixiați. X Ii cer soțului meu să mă sune. Sun pentru a vedea dacă totul este în regulă. Iau medicamente pentru a mă calma
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
această emoție. Participanții sunt invitați să aplice competențele privind conștientizarea totală la emoțiile negative. In loc să lupte împotriva emoției, ei învață cum să se obișnuiască cu ea, cum să o diminueze, tot așa cum procedează surfeurul cu valul pe care alunecă. Doamna B. are programată peste puțin timp o întâlnire pentru a discuta despre orientarea sa profesională. De fiecare dată când se gândește la această programare, ea simte cum panica și teama de a nu fi considerată incompetentă o invadează. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cărora latura expozitivă, aparent facilă, se transformă de fiecare dată într-un conflict subteran de rezonanță estetică. Piesele sale alternează între tabloul idilic care face să dispară contradicțiile realității și drama sumbră, cu referire la critica socială, cu final ce alunecă spre tragic. Pentru tematică se refugiază în lumea burgheză, sătească, viața pitorească, sau în liniștea târgului patriarhal. Victor Ion Popa a considerat că piesele sale au nevoie de cultivarea tradiției patriarhale, respectiv de combatarea arivismului și a prostiei. Din variata
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93463]
-
este a inginerului Anatol, om cu experiență vastă și de o neîndoielnică bună-credință, însă prizonier al unor convingeri orgolioase și definitive. Abia în urma unui grav accident, cuprins de remușcări, el își va înțelege greșeala, renunțând la falsele certitudini. Sensurile grave alunecă totuși pe făgașul unei satire convenționale, condimentată cu efecte de piesă polițistă, ceea ce face ca procesul sufletesc al eroului să fie artificios, neconvingător. Un miez de tragedie se află în scurta piesă, stridentă și declamatorie, Cineva trebuie să moară, a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
al noțiunii. 3.1. Contracția mușchiului striat scheletic 3.1.1. Mecanismul molecular al contracției fibrei musculare scheletice este alunecarea (glisarea) miofilamentelor (și nu plisarea acestora, cum se considera inițial). Glisarea (Fig.2) constă în aceea că filamentul de actină alunecă în discurile întunecate (discuri A) printre filamentele de miozină. Astfel, discurile clare (discuri I) se scurtează până la dispariție, benzile H dispar și ele, iar membranele Z se apropie. Sarcomerul se scurtează și astfel se produce contracția. Glisarea este produsă de
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92217_a_92712]
-
24, 25) are ca scop principal relaxarea musculaturii spatelui, deci "pentru a evita durerile de spate, ia-ți greutatea de pe coloana vertebrală cu Apollo 2000". Exercițiile cu acest aparat se execută din poziția șezând, din care scaunul își modifică poziția alunecând spre înapoi. În momentul în care ajungem într-o poziție relaxantă scaunul poate fi fixat în unghiul dorit. Această poziție confortabilă întinde coloana vertebrală cu ușurință și relaxează musculatura spatelui înlăturând stressul și tensiunea provocată de acțiunea gravitației. De asemenea
Logistică în kinetoterapie by Vasile Manole () [Corola-publishinghouse/Science/1600_a_2967]
-
pe axa V-E, avea lungimea de 1,9 m și lățimea de 1,2 m. Scheletul defunctului reprezentând un adult, nu au fost păstrate în marea lor majoritate, oasele prezervate fiind recuperate de sub peretele estic al gropii, unde au alunecat. Mormântul nr.2 descoperit în tumulul de lângă satul Costeștii Noi cuprinde obiecte de inventar sarmatic: fragmente de mici dimensiuni ale unei piese din fier descoperite în partea vestică a gropii; două mărgele mărunte și una de formă cilindrică din sticlă
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
și democrație. Plecând de la definițiile acceptate ale conceptelor de democrație (cârmuirea prin popor, pentru popor) și liberalism (cultul individualității), el aprecia că liberalismul reprezenta temelia, dar și frâna necesară a democrației, care, încercând să aducă supremația celor mulți, risca să alunece pe panta demagogiei, transformându-se în tirania mulțimii 322. Potrivit lui Constantin Banu, fruntaș georgist din organizația județului Iași, fost ministru al Cultelor, în timpul guvernării PNL din perioada 1922-1926, adaptarea ideologiilor 323 la realitățile zilnice era reclamată ca formă de manifestare
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
îndrumare economică și socială, care o cuprinde și o depășește. El este temelia democrației; democrația nu se poate dezvolta fără el, dar el este și frâna necesară a democrației. Pentru că democrația, încercând să aducă supremația celor mulți, riscă adesea să alunece pe pantele periculoase ale demagogiei și de multe ori ea devine o tiranie a mulțimii, o înăbușire a procesului firesc de selecțiune umană, care rămâne caracteristica esențială și permanentă a ideii liberale. Obiecțiuni privind rostul liberalismului în țara noastră: prima
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
s-a oprit într-o seară în mijlocul pustietății de zăpadă, întorcând spatele rafalelor, cu privirea pierdută spre zborul amețitor al fulgilor. Și-a simțit intens viața, căldura trupului slab concentrat într-un eu minuscul. Percepea gâdilarea unei picături care îi aluneca pe sub clapa șepcii și bătaia inimii sale, iar lângă inimă - prezența fragilă a fiolelor pe care tocmai le cumpărase. „Eu, a răsunat deodată în ea o voce înăbușită, eu stau aici, în viscolul ăsta, la capătul lumii, în Siberia asta
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cățăra pe panta lunecoasă a malului, cădea pe burtă pe suprafața înghețată, înainta centimetru cu centimetru și își întindea deja mâna înroșită, atingându-le pe ale salvatorilor lui. Deodată, fără să se înțeleagă de ce, trupul îi tresărea și începea să alunece, pomenindu-se din nou în apa neagră. Curentul îl ducea puțin mai departe. Trebuia să ia toul de la capăt... Da, ca și bărbatul acela. Dar în după-amiaza aceea de vară, plină de lumină și de verdeață, doar sprinteneala le călăuzea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
stacojii care se pierdeau puțin câte puțin în ceața de pe câmp. Ei știau că sabia aceea, cu mânerul umplut cu plumb, tăiase un trup în două - de la umăr până la pântece - înainte de a se încastra în piele. Și cele două jumătăți alunecaseră în iarba călcată în picioare, de o parte și de alta. A văzut și caii morți pe care-i scoteau din fântâni. Și noile fântâni pe care le săpau în pământul gras și greu. Parii de la cușca pe care țăranii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ea, după întoarcerea lor în Siberia, petrecuse ceasuri interminabile în fața unei ferestre întunecate, suflând din când în când în stratul gros de gheață ca să păstreze un rotocol topit. Prin ochiul acela apos, vedea o stradă albă, nocturnă: uneori, o mașină aluneca încet, se apropia de casa lor și, după un moment de ezitare, pornea mai departe. Ceasul bătea ora trei dimineața și, câteva minute mai târziu, auzea scârțâitul strident al zăpezii de pe trepte. Închidea ochii o clipă, apoi mergea să deschidă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
uscat. Iar adolescenta aceea somnoroasă, mama mea, fascinată de straniile constelații mult prea ordonate, se afla, de fapt, într-o paranteză fulgurantă între război și pace. Era deja aproape imposibil să părăsești casa. Pământul se legăna, țiglele, șir după șir, alunecau de pe acoperiș și se sfărâmau cu un trosnet sec pe trepte. Zgomotul exploziilor învăluia gesturile și vorbele, asurzindu-le. Charlotte a reușit în cele din urmă să-i împingă pe copii afară, a ieșit și ea, ducând un cufăr mare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
îngropate în cufărul siberian. Reciteam încă o dată articolul despre primul raliu automobilistic „Pekin-Paris - via Moscova”, parcă pentru a-mi dovedi mie însumi că nu mai era nimic de aflat, că Franța Charlottei fusese epuizată de-a binelea. Distrat, lăsasem să alunece pe covor pagina aceea, mă uitasem prin ușa deschisă de la balcon. Era o zi deosebită, la sfârșitul lunii august, răcoroasă și însorită, când vântul rece care trecea peste Ural aducea în stepa noastră prima adiere a toamnei. Totul strălucea în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
celelalte gânduri erau complementare, accidentale, derivate. Da, recunoșteam că a fi bărbat însemna să te gândești neîncetat la femei, că bărbatul nu era altceva decât un visător de femei! Și că asta deveneam... Printr-un capriciu comic, pagina de ziar, alunecând pe covor, se întorsese. Am luat-o de jos și atunci, pe dos, le-am zărit pe cele trei femei de la începutul secolului. Nu le mai văzusem niciodată, considerând reversul acelei tăieturi din ziar ca și inexistent. Întâlnirea aceea neprevăzută
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mi se înmuiau. Iar inima mea, lipită strins de metalul ruginit, făcea să vibreze toată barca cu ecourile ei profunde, gâfâite. Un nou șir de valuri a scuturat barca. Marginea șalupei redevenea verticală și, lipsit de agilitatea mea de șopârlă, alunecam spre primul hublou. Femeia în bluză albă dădea mașinal din cap, examinându-și mâinile. Am văzut-o zgâriindu-și o unghie cu alta ca să-și dea jos stratul de ojă... Pașii lor au răsunat în sens invers de data aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
așteptat. Fără să mă privească, a început să sară dintr-o barcă într-alta. Fugea de acolo - cu grația sperioasă a unei balerine după o ieșire la rampă. Urmăream fuga aceea săltată, cu respirația tăiată. În orice moment, putea să alunece pe lemnul ud, să fie trădată de o pasarelă dezagregată, să se scufunde între două bărci, ale căror margini s-ar fi apropiat la loc deasupra capului ei. Intensitatea privirii mele o ținea să nu cadă în acrobația ei prin
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
al unei alei largi care se întindea dincolo de ea. Parcă înotam între două șiruri de copaci, în aerul mat de la sfârșitul zilei. Aproape imediat, aleea s-a umplut de fluierături stridente. M-am întors într-un pasaj mai strâmt, am alunecat pe o dală netedă, m-am adâncit printre niște stranii cuburi cenușii. În cele din urmă, fără vlagă, m-am ghemuit în spatele unuia dintre ele. Fluierăturile au răsunat câtva timp, apoi au încetat. De departe, am auzit scârțâitul grilajului de la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
insistent persoanele care intrau și ieșeau. „Ar fi mai ușor, m-am gândit eu brusc, să le explic unor marțieni ceea ce simt eu decât celor trei...” Am deschis pachetul în metrou. O carte de vizită a lui Alex Bond a alunecat jos. Erau câteva cuvinte de condoleanțe, scuze (Taiwan, Canada...) pentru că nu-mi putuse înmâna personal pachetul. Dar, mai ales, data morții Charlottei. Nouă septembrie anul trecut! Nu mai urmăream succesiunea stațiilor, revenindu-mi în fire numai la capătul liniei. Septembrie
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]