9,447 matches
-
Numai doi, de coloarea năsipului, un fel de ogari, umblau pe malul fluviului, căutând ceva în tovărășie. În schimb multe capre: animalul binefăcător al acestor priveliști sărace cu vegetație de stepă grâne și pălân (pelin). Vântul poartă necontenit puternică mireasmă amară. Cât am umblat în ziua când căutam cu Mihail Andreici Lobacev loc de pescuit, n-am văzut păsărelele obișnuite câmpurilor de la noi. Astăzi după ce am străbătut Țimleanscaia mare vreme de 14-15 ceasuri trecând zăgazul și întrând în tihii-Don, cum s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de Stat p. literatură politică 1955. BĂLCESCU Soare nou al libertății, Ai lucit pentru popor Cât o clipă-a dimineții, Cât un vis amăgitor. Eu te las, țară iubită, De-al tău țărm mă depărtez, Dar cu inima cernită Plâng amar, amar oftez. Tirania va fi frântă Într-un veac mai luminat Cei ce astăzi se-nspăimântă Vor plini cât-au sperat. Milă, pace și dreptate Va avea poporul meu Și-amintirea-l va abate Unde-oi fi căzut și eu... [1956] 23 Février
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Stat p. literatură politică 1955. BĂLCESCU Soare nou al libertății, Ai lucit pentru popor Cât o clipă-a dimineții, Cât un vis amăgitor. Eu te las, țară iubită, De-al tău țărm mă depărtez, Dar cu inima cernită Plâng amar, amar oftez. Tirania va fi frântă Într-un veac mai luminat Cei ce astăzi se-nspăimântă Vor plini cât-au sperat. Milă, pace și dreptate Va avea poporul meu Și-amintirea-l va abate Unde-oi fi căzut și eu... [1956] 23 Février. Isprăvit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se înalță spre amiază. Bricul, neclintit, viseză călătorii eroice în rada lucie a portului Constanța. Totuși cred încă în acea furtună, anunțată ca o excepție în zilele calme prevăzute. E cu putință să vie, căci această apă vicleană, adâncă și amară nu fără pricină a fost poreclită și Marea-Furtunilor. S-ar putea însă ca previziunea excepțională anunțată asară să fie o înșelare ca toate de-mult celebrele previziuni ale Institutului Meteorologic de la București. Îți aduci aminte. În ajunul tornadei de la 3
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în 1468, deoarece anul începea la 1 septembrie, când era scris letopisețul. Dlugosz scrie că în 1469, Ștefan „năvăli în Transilvania numai cu 1 800 de călăreți, pe când regele Matei se afla în Wratislavia și, jefuind-o cu foc și amar în repezeală, întocmai ca o furtună, săvârși mai multe cruzimi și se întoarse încărcat de pradă”. Este vorba, așadar, de două expediții în Transilvania, una în 1468 și alta în 1469. Expediția din 1469 a fost condusă, după Dlugosz, de către
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
marele cneaz Alexandru al Lituaniei nu i-ar fi trimis în ajutor lituanieni și ruși „Craiul însuși sigur nu ar fi ieșit din această [nenorocire]”. Johannes de Komorowo consemna: „După cele petrecute, regele și tot poporul au plâns cu lacrimi amare în Leopole”. Ludovicus Tubero menționa că polonii „s-au întors în patrie, câștigând ca răsplată a expediției, doar rușine și aceasta încă cu mari pierderi”. Maciej Strykowski, mergând în solie la Constantinopol, scria: „Și astăzi, în anul 1574, am văzut
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ei era Codreanu și au trăit în orașul Botoșani. Și aici trăia și un ficior Iuliu Codreanu. Câte într-o seară și chiar în mai multe sări cântau foarte frumos. Si Dna bătrână Olimpiada cânta un cântec jalnic: Când lacrimile amare inundă fața mea Când nu mai sânt în stare să alin durerea grea, Atunci îți iau portretul, îl eau și îl sărut, Dar plânsul mă îneacă și sufăr mult mai mult". Și pe obrazul ei supărat curgeau puhoaie de lacrimi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mari ce sunt. Și a rămas în biserica din Bogata un frumos candelabru din toată averea lui cea mare. Iaca ce-i omu și ce-i cu toată averea și mărimea lui. Adică nu-i drept nimica mare. Cireșul cel amar din grădină de la Grigore V. Șandru. Cine a fost Grigore Șandru ? Vasile Șandru a fost un român venit din Ardeal cam pe la 1800. S-a așezat în Bogata. A tăiat brazi drept de pe unde a așezat casa. Eu am cunoscut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
trăit în casa făcută de tatăl său Vasile Șandru și care am cunoscut-o și eu. Cu un cuvânt Șăndrenii au fost oameni f. răi. Și în grădină la Grigore Șandru, care era ficiorul lui Vasile Șandru, era un cireș amar. Dacă mâncai multe cireșe amețiai și de erai în cireș cădeai jos. Părinții mei aveau o argată din Baea, pe care o chema Maranda Gînjului. Era și cam proastă și gușetă 43 și gângâită 44. Și a trimis-o mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
în gură. Și amețind a căzut jos cu cana la brâu ca un tăbultuc. Și s-a stricat și cana, dar nu s-a pălit rău că a căzut peste niște târșuri 45 de pomi mai mici. Cireșul făcea cireșe amare, pe o parte erau albe și pe o parte roză. Și erau f. mari și f. frumoase. Baba lui Grigore Șandru făcea bani buni că le culegea și le vindea în Fălticeni pentru făcut dulceață. Cine a pus cireșul acela
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de cel puțin 500 de ani căci nu-i decât o parte a vestitului și istoricului sat Baia. Căci multe locuri și poeni poartă numele unor locuitori din Baia ca: Poiana lui Hulboană, a Păvălenilor. Și în curgere de atâta amar de vreme înaintașii noștri precum și noi am căutat și ne-am făcut înlesniri, poduri, șosele,pivnițe,case bune, șuri ca acele mari, grădini cu pomi de rară frumusețe iar pe locurile de fâneață avem zeci de mii de brazi, unii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
N.A.T.O. și neutre, care s-au ridicat în picioare, numai pentru a putea verifica dacă existau și persoane care nu sunt în ton cu toată sala, la aplauze s-au abținut, pe fețele unor ambasadori am remarcat niște zâmbete amare. Peste cinci ani, în 1989, la cel de al XIV-lea congres, aveam să remarc mult mai fermă reacția, dezacordul diplomaților cu obediența sălii la inițiativele slugarnice ale unor membri ai prezidiului, care dădeau semnalul ovațiilor deșănțate. După observațiile personale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Guérin 56 1918, ianuarie 24/februarie 7, Chișinău. Declarația Sfatului Țării prin care se proclamă independența Republicii Moldovenești Moldoveni și noroade înfrățite ale Republicei Moldovenești ! Marea revoluție rusească ne-a scos din întunericul de robie, în care am trăit atâta amar de vreme, la calea slobozeniei, dreptății și frăției ! Prin jertfa și osteneala voastră a tuturora, țara noastră, înfăptuindu-și dreptul dobândit de revoluție, de a-și hotărî singură soarta, s-a declarat Republică Democratică slobodă. Înfrățiți prin sângele vărsat sub
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
În aceste clipe, când armata noastră biruitoare la Oituz, Mărăști și Mărășești, intră în Basarabia chemată de ocârmuirea voastră națională, ca să vă deie liniște și să așeze puternic stăpânirea voastră pe pământul muncit de voi, inima noastră, în care atâta amar de vreme am frământat și sporit durerea despărțirei de voi, saltă de cea mai curată fericire. Acum un veac și mai bine, împrejurările vrăjmașe ne-au răzlețit și între noi frați buni de același sânge s-a ridicat un zid
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
comandantul de pluton a dispus internarea mea imediată la infirmerie. După o săptămână de repaus și Îngrijiri medicale am revenit la pluton. Când citesc În ziare sau privesc la televizor repetatele sinucideri sau dezertări din serviciul militar, simt totdeauna gustul amar al acelor zile și aud sloganul de sorginte rusească “așa s-a călit oțelul”. În una din diminețile lunii ianuarie, fiind de serviciu cu plutonul, la bucătărie, pentru curățatul cartofilor, m-a descoperit locotenentul major dr. Luca Alexandru, cu o
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
și ne-am luat zborul spre cuibușorul nostru bucureștean. Ne aștepta o nouă viață, cu urcușuri și coborâșuri, cu zile bune și zile rele, peste care uniți ca În 26 ianuarie 1953 am trecut cu lacrimi de bucurie sau de amar, după cum ne-a fost Ursita. Primii ani ne-am transformat În Muchi și Ciuchi - inspirați din Medelenii lui Teodoreanu, apoi În Tata și Mama și În final În Bunu și Buni. Varia În noiembrie 1952, activitatea științifică din Întreprinderea “Ecarisajul
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
-mă printre tinerii scriitori din inițiativa cărora USR a înființat revista Euphorion, la care am fost numit redactor-șef de către conducerea interimară alcătuită din Blandiana, Doinaș și Dinescu. Cred că destinul m-a chemat acasă. De ce nu pleci (de atâta amar de vreme) din Sibiu? Deși am momente de revoltă față de mentalitatea lui de "mărginime", Sibiul rămâne locul unde mă simt eu însumi și nu cred că-l voi părăsi vreodată. Nu sunt sibian prin naștere, ci prin adopție. Am copilărit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să tot iau instantanee fotografice, să surprind chipuri, peisaje, și de ce, deși atras de cameră, de statul pe loc urmaș de agricultori -, caut spațiile largi, călătoresc, asemenea vânătorilor. Doar că e la o vreme orice călătorie îmi lasă un gust amar: cunoașterea aceasta nu duce prea departe. Clipei nu-i urmează nimic. Nu se produce o metamorfoză de sine. Cam așa și cu critica, deși la un alt nivel. Când devii sceptic, rămâi numai cu plăcerea și cu tăcerea. De ce să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
chinuitor care în cel mai rău caz o ocupă în totalitate, o rezumă la gestul crispat al schimbării. Această obsesie operează predilect într-un teren strategic care depășește intențiile particulare de a orienta în vreun fel poezia. În general, gustul amar al unei insuficiențe a formulei poetice care invadează tot mai insistent deopotrivă orizontul de așteptare al criticii și prefigurările poetice, poate fi citit ca o rezonanță specifică a unei nemulțumiri generalizate față de starea "culturii" și a "societății" în marasmul ultimilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
limba română? Ne credem dar și suntem minunați. Eminescu "o fo, ori no fo", o fost spus-o " Adormind de armonia/ Codrului bătut de gânduri,/ Flori de tei deasupra noastră/ Or să cadă rânduri-rânduri". Fiecare dintre noi avem un "târg amar" care ne locuiește și înlocuiește, mai mult sau mai puțin modest. În relație cu literatura generațiilor, eu cred că nu suntem decât niște navetiști. Și asta nu de ieri sau de astăzi. Am citit undeva că d-l Confucius a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
avem mereu nădejdea și speranța la El, rugându-L. În mâna Lui să punem planul și viața noastră. Am născut trei copii. Dar pe nimeni n-am avut care să mă ajute și mult am plâns și am suferit cu amar. Am Împărțit cu mine Însămi durerea și amarul. Nimeni din jur nu mă vedea, cât de greu și ce modest trăiam. Doar Dumnezeu de sus vedea. În acele clipe grele de durere și suferință L-am văzut pe Dumnezeu lângă
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Mi-am amintit de un cântec pe care Îl cânta tata: „Pe Drum, cu spini Încununat, / Cu Crucean spate, nemâncat / Iisus azi trece iar. E cald și Crucea este grea, / Sudori se scurg pe Fața Sa / Și spinii Îl dor amar. / El urcă În tăcere dealul / Golindu-Și singur paharul / Ce-a fost dat să-l bea. Ia, uite cum Se uită blând / La cei care-L hulesc, scuipând / În scumpa Fața Sa”. Înaintăm pe Drumul Crucii. Ne mai oprim Într-
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
murit și bunica, l-a luat o altă rudă care avea soție vitregă și se purta urât cu el. Majoritatea copiilor cărora le mor mamele adevărate au parte de mame vitrege. Nu degeaba se numesc așa, că vitregia este tare amară și cu multe lacrimi amare de durere se Împletește viața celui orfan. Că și eu, sărmana, de la 6 anișori Înfrunt vitregiile vieții. S-a dus mila, s-a dus și dragostea În mormânt și nu mi-a surâs norocul. Dar
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
luat o altă rudă care avea soție vitregă și se purta urât cu el. Majoritatea copiilor cărora le mor mamele adevărate au parte de mame vitrege. Nu degeaba se numesc așa, că vitregia este tare amară și cu multe lacrimi amare de durere se Împletește viața celui orfan. Că și eu, sărmana, de la 6 anișori Înfrunt vitregiile vieții. S-a dus mila, s-a dus și dragostea În mormânt și nu mi-a surâs norocul. Dar Milostivul Dumnezeu nu ne lasă
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Eu nu știu, nici sigură nu sunt dacă am făcut bine sau rău. Așa e În viață, nu totdeauna alegi ce-i bun. Uneori am mai luat ce n-a fost tocmai bun și am plătit scump și cu lacrimi amare. Să ne dea Domnul Înțelepciune la toți ca să alegem totdeauna ce este bun și ziditor. Și așa, cu tot felul de idei, am plecat de la acest popas. Slavă Domnului! Betania Ca la 7 km de cetatea Ierusalimului este satul Betania
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]