8,705 matches
-
la mine Dock Hensley acum cîteva zile și-a vrut să-mi dea două bilete să mergem să-i vedem. Închipuie-ți“ - zice - „că acum șase luni erau prieteni la cataramă, iar acum Dock de-abia aștepta să-i vadă atîrnînd În ștreang.“ „Asta așa e, erau prieteni nedespărțiți“ - am zis, ceea ce era adevărat, firește. Ed Mears, Lawrence Wayne și Dock Hensley erau prieteni buni de douăzeci de ani. „Ascultă-mă pe mine“ - am zis - „nici unul din ceilalți nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
găinile lor veneau prin fața ferestrei noastre, scoteam o seringă cu apă și le împroșcam cu jeturi mici. La privata din curte aveam un sistem de semnalizare, ca să nu ne călcăm pe bătături. Zană bătuse în ușă un cui de care atârnase un carton. Pe o parte apărea Gică Petrescu - atunci era liber -, pe alta Pamela Anderson - atunci era ocupat. Iarna era mai romantic: Zane venea la noi și din doi pumni oprea contorul de curent electric. Când trecea încasatorul prin cartier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu era de metal sau din piatră fusese ciuruit de molii. Chiar și tanti Clemanza avea patru găuri în urechea stângă, deși ea zicea că-s de la cercei. Din nasul lui tanti Mizi a mai rămas un sfârc care îi atârna peste buze. Până și pechinezul lor, Chilot, care văzuse la TV venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu, avea în loc de blană un soi de mochetă pătată și arsă cu țigara. Îmi vizitez rudele seara - dacă nu mă duc, zic că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
îmbrâncind o bătrână. Acrobația îl costă câteva monede. Nu-i pare rău - rânjește. E vesel, țopăie pe peron, ne face semne cu mâna. De la Victoriei până la Romană spectacolul e oferit de un puradel la vreo patru anișori. De gât îi atârnă o bucată mare de carton. Pe măsură ce înaintează spre mijlocul vagonului, lumea izbucnește în râs. Îi bagă în buzunare napolitane, bani, portocale. Abia când ajunge la noi văd că pe pancardă scrie dezlânat: „Ajutațimă vă rog din tot suflețelul meu sămi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și tu o manea, ce dreacu! - Lasă-l, bă, nu vezi că e bulangiu? Ascultă Beeethofăn! Mamăă, Piticule, te fac un vals? Piticul e un ins de vreo 40 de ani, altitudine 1,45 cm, dar lat în umeri și atârnând ca la vreo sută de kile de mușchi. N-are ce face - dacă l-ar înjura ar mai merge, însă la mișto nu rezistă. Închide cu pocnet Război și pace. Cam un ceas pe zi stă cu cartea deschisă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
hamburgheri îmblăniți frecând menta pe străzile micului Paris, vedeta franceză luase apărarea amorului liber. Să nu uităm, fosta regină a ecranului respinsese toată viața uzul cremelor și al revigoranților faciali, special pentru a obține figura unui buldog englezesc, cu fălcile atârnându-i mai jos de osul claviculei. Zuzarii au fost înregistrați la primărie ca bardoți și ajunseră animale sacre. Ba chiar Zuzei i se ridică o statuie din bronz în piața Cosmonauților, în locul celei reprezentând-o pe lupoaică alăptându-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
În băutură amestecase un anestezic puternic. Profesorul își povestise viața de care se săturase până peste cap. Îi tăiase apoi penisul și-l prăjise într-o tigaie, cu mirodenii. Îl serviseră amândoi, pecetluindu-și prietenia. La cererea cadrului didactic, îl atârnase într-un cârlig și-l tranșase cu mare finețe. Victima vorbise tot timpul, până rămăsese fără sânge și trecuse într-o lume mai vegetariană. Canibalul pusese carnea la congelator și o pregătise cu diferite ocazii festive, timp de mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vă zic! și încă ceva, da’ rămâne între noi, de mâine se scumpește cozonacul la dublu. - Shshsh! să n-audă Chilot. Buldogul însă era cu burta pe un articol despre fotbaliști și balerine. Uitase de restul lumii și limba îi atârna de un cot - semn de plăcere insuportabilă. - Dom’ profesor, da’ cel mai tare mă sperie cutremurul asta apolicaptic...ăă...apo...pocaliptic, vai de noi! - Mofturi, nene! - Da de ciorditori ce-o să mai ziceți, ei? - Canci, dacă nu mi l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mogâldețe proptite într-un căruț de butelii - una era într-o pufoaică proletară, pe cap purta o căciulă grosolană, cu apărători pentru urechi. Asta era tanti Cucu, cunoscută în mahalale drept Piratu’. Cealaltă era sugrumată de un fular care-i atârna până la călcâie. Nemaipomenit ce semăna cu Cristina. Amândouă mogâldețele aveau țurțuri la nas și promoroacă pe gene, pe sprâncene. Mă fixau ciudat, ca niște vârcolaci. Le-am explicat că eu nu văzusem pe peron decât doi muncitori sau boschetari, ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fundul căreia băltește apa de ploaie, crește papura și se înmulțesc broaștele, să se facă acolo Dracula Park ăla, să vină americanii, să se mânjească pe bot cu bulion, să dea ei frumușel câte treizeci de parai pentru fiecare liliac atârnat de tavanul Peșterii Muierii. Așa, să sugem și noi sângele altora, nu numa’ alții p-al nostru! - Hai, Tubu, ieși de sub birou! Hai că te-am iertat! L XLIX Încă din mai, asupra capitalei se prăbuși un val de căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
I-au spus la ce unitate să se prezinte și, chiar dacă drumul până acolo nu Însemna mai mult de o oră cu trenul, el tot nu a găsit timp să se oprească undeva și să-și tundă pletele care-i atârnau, mai ceva ca lui Făt-Frumos, până, hăt, pe umeri. La respectiva unitate se aflau și soldați În termen, dar și elevi ai școlii de ofițeri, respectiv teriștii, adică absolvenții de facultate care, pe atunci (1973), Își satisfăceau stagiul militar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
avut ăla dă-i furase el hainele! În fine, cum s-ajungă la frati-su când el mergea și nu știa unde să duce? Până la urmă l-au văzut niște milițieni, se făcuse probabil mai lumină, și au văzut cum atârnă hainele pe el, s-au apropia de el, l-au Întrebat de una de alta, au văzut că nu e În toate mințile și l-au dezbrăcat imediat; l-au trimis pachet Înapoi. Acuma Îl știau toți de „Ofițeru“, Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ca pentru semn, are o figură blândă, Împăcată cu toate, este foarte tânăr și are o coafură bogată de culoare neagră. Alături de această grămadă de cadavre se află un soldat cu capul descoperit și cu mantaua descheiată. De gâtul lui atârnă o cutie semirotundă În care se află un binoclu sau, pur și simplu, ceva de mâncare. Fața celui viu pare răscolită de oroare, de groază. Ochii Îi sunt supradilatați și privesc undeva În sus, iar mâna lui dreaptă atinge cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
genunchi, un alt bărbat, Îmbrăcat cu o haină militară și având un Început de chelie În partea din față, privește fix. În picioare, În spatele lor, stă o călugăriță cu bonetă albă și purtând un fel de șorț de pieptul căruia atârnă un ceas. Pe bonetă este desenată sau brodată o cruce (probabil roșie - poza e În alb-negru). Grințu-caiet. Împreună cu numitul Grințu Anton din Infanteria Marină, simplu soldat ca grad, ne-am ascuns Într-o șură de oameni gospodari și ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cu cine să rămână acasă pentru că bunicul este la serviciu; și bunica G. - translator, „om bun la toate”. Cu „Doamne ajută!” - în dimineața zilei de 19 iunie 2007 se pleacă la drum. Drum lung, frumos, dar și cu multe întrebări atârnate în eter. Fiecare știe ce are de făcut, fiecare vrea să facă totul cât mai bine până la capăt. Cum va fi acel capăt, numai bunul Dumnezeu știe. Prima zi de drum decurge armonios. Doar după lăsarea serii începe o ploaie
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
-mi plac, însă nu-i știu prinde. Am să te învăț eu, zise vulpea. Mergem amândoi la baltă și tăiem, în gheață o bortă. Tu îți adâncești coada în apă și așteptăm. Au să vină pești mulți și se vor atârna de coadă. Eu stau și pândesc, iar când vor fi atârnați destui pești, îți fac semn și tu îți smuncești coada, scoțând bunătate de pești. Așa au făcut întocmai. Ursul și-a adâncit mândrețea de coadă prin borta tăiată în
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
eu, zise vulpea. Mergem amândoi la baltă și tăiem, în gheață o bortă. Tu îți adâncești coada în apă și așteptăm. Au să vină pești mulți și se vor atârna de coadă. Eu stau și pândesc, iar când vor fi atârnați destui pești, îți fac semn și tu îți smuncești coada, scoțând bunătate de pești. Așa au făcut întocmai. Ursul și-a adâncit mândrețea de coadă prin borta tăiată în gheață și a așteptat. Vulpea de alături zâmbea pe sub mustăți și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
roșii: "Moartea mi-a tatuat inima". Dacă aș crede în zeii lor, i-aș ruga să mă ajute. Din păcate, nu prea mai am nici un punct de sprijin ferm. Poate, în amintiri. Și nici acolo. Pe peretele dinspre bucătărie, am atârnat un tablou pictat de un amator, care reproduce casa din Lisa. Nu e cea în care m-am născut și pe care am visat-o într-una din nopți. E o clădire nouă, ridicată în 1954, în anul morții tatei
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
secolul al XVII-lea și, într-o singură zi, în câteva ore, am fost "transplantat" în secolul al XX-lea, în București ― nu sunt "cauze", ci "fundal". Decisive au fost, pe lângă unele "detalii", defectele sau contradicțiile caracterului meu. Ele au atârnat greu în balanță, transformând în fatalitate întîmplări ce puteau să rămână altminteri fără consecințe. 25. Ceva mi-a rămas, totuși, din lectura stoicilor. O anumită jenă. Până în acest an, nu vroiam să aud de bătrânețe. Puteam alerga după autobuz, dacă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
râs cu poftă. "Bun? O să vezi". Și s-a aplecat la urechea unei fetișcane pentru a-i spune ce dorea. Fetișcana s-a răsucit pe călcâie, a dispărut și s-a întors, după un timp, cu o sticlă de care atârnau pânze de păianjen. A șters-o cu grijă în fața lor, a destupat-o și le-a turnat în pahare. Doctorul Luca l-a îndemnat să guste, pîndindu-i reacția. "Ei, ce zici?" l-a chestionat triumfător. Vinul era, într-adevăr, excelent
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
o stradă oarecare, fără să-ți treacă prin minte că, pe o altă stradă, la o altă oră, într-o altă zi, ai fi intrat pe alt făgaș al destinului pentru ca, mai târziu, privind înapoi, să descoperi că totul a atârnat de un "fleac", de un amănunt banal. Probabil, în viața oricui se poate găsi un mic Rubicon, numai că l-am trecut fără să ne dăm seama și, deci, fără să avem nici un merit. Iar, în cazul meu, nici n-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
copilărie, vorbeam în somn și-mi era groază să nu mă trădez cumva. M-am trezit, de aceea, abia când la poartă s-a auzit claxonul mașinii, venită înainte de ora stabilită. Mi-am încălțat repede bocancii, nebănuind că ei vor atârna greu, hotărâtor, în soarta mea. Era prima oară că nu aveam opinci în picioare, bocancii mă încurcau la mers și, din pricina lor, m-am împiedicat când am vrut să sar gardul din capătul grădinii. De ajuns ca tata, care venise
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
lungă, mai avem de înghițit praful ăsta blestemat. Cum avea, însă, poftă de vorbă, de fapt, iar Julius îi stârnise amintirile, se porni să-i povestească, amuzat, că în portul Rodos își ducea iubitele să le arate o casă unde atârna sub fereastră, scris cu litere mari, roșii, acest anunț: Dau lecții bărbaților timizi. N-am nici o rușine. " ― Eram tânăr, băiete, și încă nu înțelegeam aceste vorbe din Biblie: "Dragostea acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul". Îi mai povesti
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
liniștiți prin "control". În schimb, fiindcă din buzunarele mele au apărut feliile de pâine, care se și fărâmițaseră puțin, "unchiul George" mi-a tras două palme. 55. E posibil ca anii petrecuți la "Spiru Haret", șapte la număr, să fi atârnat în destinul meu chiar mai greu decât copilăria. Ne mirăm că Ludovic al XVI-lea a scris în jurnalul său, la 14 iulie, ziua căderii Bastiliei, "Nimic". Adică, "nimic de semnalat, de reținut". Dar câți dintre noi se pot lăuda
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
șopronului și ne-am uitat prin crăpăturile dintre scânduri. Nu se zărea, însă, mai nimic. Căci doar o slabă fâșie de lumină, de la o fereastră unde își țesuse un păianjen pânza, subția întunericul. Apoi, am observat că lacătul de la poartă atârna deschis. Dacă vroiam, puteam intra. Ceea ce am și făcut, lămurindu-ne că șopronul acela era o fostă magazie de scânduri în care fuseseră strânse diverse lucruri ieșite din uz, printre care și o caleașca veche, fără roți, cu pernele de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]