8,697 matches
-
pur profesională, se‑nțelege. Pentru o fată care citise În Cosmo atât de multe articole intitulate „Cum să‑ți dai seama dacă el e pregătit pentru o relație pur serioasă“, era normal să se aprindă câteva beculețe de alarmă la auzul unei asemenea fraze. Și chiar s‑au aprins - numai că eu am decis să nu le bag În seamă. Fusese o zi extrem de lungă, așa că mi‑am permis să cred - doar pentru câteva clipe - că el poate, poate, POATE, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Nu am nici un fel de Îndoială În privința asta. Christian m‑a sunat În clipa În care am Închis telefonul după convorbirea cu Emily. El auzise, fapt deloc surprinzător, ce se petrecuse. Incredibil. Dar plăcerea pe care a resimțit‑o la auzul detaliilor sordide, precum și promisiunile și invitațiile de tot felul pe care mi le‑a oferit, mi‑au readus greața. I‑am spus, cât de calm am putut, că am multe pe cap În clipa asta, așa că Îl rog să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fi fost, n-a cerut așa ceva de la nici un vrăjitor, cititor în stele sau Haldeu! 11. Ce cere împăratul este greu; nu este nimeni care să spună lucrul acesta împăratului, afară de zei, a căror locuință nu este printre muritori!" 12. La auzul acestor cuvinte, împăratul s-a mîniat, și s-a supărat foarte tare. A poruncit să piardă pe toți înțelepții Babilonului. 13. Hotărîrea ieșise, înțelepții începuseră să fie omorîți, și căutau și pe Daniel și pe tovarășii lui, ca să-i piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
ne va scoate din mîna ta, împărate. 18. Și chiar de nu ne va scoate, să știi, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi, și nici nu ne vom închina chipului de aur, pe care l-ai înălțat!" 19. La auzul acestor cuvinte, Nebucadnețar s-a umplut de mînie, și și-a schimbat fața, întorcîndu-și privirile împotriva lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego. A luat din nou cuvîntul, și a poruncit să încălzească de șapte ori mai mult cuptorul, de cum se cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
intrat, dar n-au putut nici să citească scrisoarea și nici s-o tîlcuiască împăratului. 9. Din pricina aceasta, împăratul Belșațar s-a înspăimîntat foarte tare, fața i s-a îngălbenit, și mai marii lui au rămas încremeniți. 10. Împărăteasa, la auzul cuvintelor împăratului și mai marilor lui, a intrat în odaia ospățului, a luat cuvîntul și a vorbit astfel: "Să trăiești veșnic, împărate! Să nu te tulbure gîndurile tale, și să nu ți se îngălbenească fața! 11. În împărăția ta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
a unor idei diferite, se poate construi un nou discurs; accept discuția În măsura În care celălalt a citit corect bibliografia, dar nu suport să aud banalități răsuflate; atunci sar În sus și-l țintuiesc la stâlpul infamiei pe cel care Îmi deranjează auzul sau, În cel mai bun caz, când e vorba despre profesori, nu mă duc la cursuri și seminarii. Este cazul lingvistului C., la al cărui seminar mă plictiseam de moarte, de aceea citeam alte cărți pe sub masă. „Afară!“, a strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mea așteaptă); „am să mă pierd definitiv, am să mă predau ție“ (mâna mea lovește); „nu te mai iubesc, acum sunt lucidă“ (mâna mea coboară); un vacarm de voci, vocile ei, de azi, de ieri, de acum, se reped În auz, se-ncaieră, se anulează, se continuă; nu mai aud nimic decât voci, vocea ei Într-o mie de variante sughițând, scrijelind, nechezând, râșgâind, șoptind, urlând, silabisind, bubuind, demarând, frânând, lovind, tăind, Înjunghiind, mângâind, mârâind, mototolind, morfolind, psalmodiind, dorind, refuzând, susurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Îmi umple imaginea scrisului. Nu mă Întrerup din scris până ce nu curge tot ce s-a acumulat În mâna, În memoria mâinii ce se exprimă. Materia trăită trece prin sânge, se strecoară prin vârful degetelor și se revarsă În libertate. Auzul meu e Încordat să prindă toate zvonurile ce vin dinăuntru; când cineva rupe golul format, pronunțând cuvintele, dând adică stare de existență sonoră corpului meu, nu mai pot să scriu nimic. Mâna se strânge, se Închircește, nu mai vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
auzit nimic; totul tăcea contemplându-mă, o tăcere la pândă ce așteaptă doar momentul propice spre a mă devora. În aceeași clipă, s-au declanșat muzicile; treptat, În schimbarea de percepție, am constatat că privirile mele mai Întâi și apoi auzul meu au descoperit cântecul ciocârliilor și zborul lor vertical. Mi-am proptit ochii În sus, Îmbătat de o stare euforică nemaiîncercată vreodată. Am simțit că pot muri de fericire În acea clipă; era pentru prima dată când adoram boarea morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de emoție. Și întoarce-te să-mi spui! Ileana o zbughi afară prin vestibul. Nadina își simțea inima zvîrcolindu-se de nerăbdare. Îi tremurau genunchii. Își împreună în față foile halatului și se lăsă pe marginea canapelei. Asculta, încordîndu-și cu desperare auzul. Percepea un zgomot confuz din care se desprindea uneori un glas cu timbrul vag cunoscut. Se silea să aleagă vocea arendașului sau pe a avocatului și nu izbutea, parcă ar fi pierdut amintirea lor. " Dar dacă nu sunt ei?" îi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Robinson Crusoe, din cale-afară de singur pe o insulă locuită. Dincolo de frontieră însă se simțea stăpânul propriei singurătăți, ceea ce nu îl întrista, dimpotrivă, percepea că singurătatea intră în ordinea firească a lucrurilor, un simț ca pipăitul ori văzul. Nemaivorbind de auz, calea prin care domnea asupra părții lui de lume. Când toate celelalte zgomote încetau, era o bucurie să asculți sufletul lumii. Întâi de toate, sufletul casei. Tăcere absolută nu există. Poate doar în vid, dar, cum e lesne de înțeles
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fuseseră deja instruiți pentru ce urmau să facă, pe noi totul ne-a luat pe nepregătite. Zgo motele buimăcitoare din noaptea aceea și altele asemenea, din alte nopți, ne-au răvășit cu totul. Mulți nu și-au mai revenit niciodată. Auzul era un simț care nu ne mai apăra în vreun fel, parcă nici nu ne mai aparținea, devenise, mai degrabă, un instrument de tortură în mâinile lor. Nu era de ajuns că ne terorizau, ne torturau cu ajutorul unora dintr-ai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
simțise deocamdată decât ca pe un mănunchi de vedenii. Și, de aceea, când vru să răspundă, chiar dacă răspunsul cel bun îi venea din inimă, făcu un efort să deschidă gura. Ghemul care, până atunci, fusese alcătuirea simțurilor sale se deșiră. Auzul i se trezi cel dintâi. — Bate cineva la ușă, șopti. Ei nu spuseră nimic, rămaseră nemișcați, așteptând. Văd cine e și mă întorc... Întredeschise ușa. În prag se ivi un bărbat îmbrăcat în alb, cu părul tot alb, dar cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Un sinucigaș de duminică, ceva în felul personajului lui Dostoievski. Puțin diferit, e drept... — Mă surprinzi tot mai mult ! Acum citim Dostoievski ? — L-am citit de mult, prietene... Și adăugă, părând că nu bagă de seamă încruntarea lui Iacob la auzul acestui apelativ : Așa cum există baze de date în ce privește amprentele vocale și digitale, există și amprente de caractere. Dostoievski e o adevărată arhivă. Apoi Shakespeare, Dickens, Balzac, Flaubert, Tolstoi. E destul să-i citești pe prozatorii ruși din secolul al XIX
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de culoarea argintului, se plecă spre ea, arătând spre monitor. — Într-o comă ca asta, orice te ia pe nepregătite, mai puțin moartea... — Vorbește mai încet, să nu te audă... — Aude cu siguranță, spuse Pantelimon, fără nicio precauție în glas. Auzul este simțul cel mai vigilent, chiar și tu, când îți trezești pacienții din anestezie, le agiți zurgălăi la ureche. Auzul moare ultimul, după ce inima a încetat să mai bată. La urma urmei, și când vii pe lume tot așa e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai puțin moartea... — Vorbește mai încet, să nu te audă... — Aude cu siguranță, spuse Pantelimon, fără nicio precauție în glas. Auzul este simțul cel mai vigilent, chiar și tu, când îți trezești pacienții din anestezie, le agiți zurgălăi la ureche. Auzul moare ultimul, după ce inima a încetat să mai bată. La urma urmei, și când vii pe lume tot așa e. Din tot ce se întâmplă în afara pântecului care te poartă, poți doar să auzi... Chestiunea însă e că omul nostru
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
scrijelind din când în când, ca nu cumva sângele să se închege peste rană. Numai că aceia care au făcut-o au fost siliți, ca toți ceilalți, să-și țină apoi brațele la vedere și, dacă sângele poate fi ascuns auzului, scurgerea lui nu poate fi ascunsă vederii. O altă variantă era sufocarea. Nu mergea să te strângi singur de gât, căci, pe măsură ce trupul nu mai avea aer, slăbea și strânsoarea. Te puteai strădui să-ți înghiți limba, apă sând-o spre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
împinse, oarecum încurcat, farfuria de tablă mai în față. Cât pe ce să împiedice un trecător, acela se feri, fără să se oprească din drum. Mai tacă-vă fleanca ! se stropși Fane Chioru, care avea, tocmai pentru că era chior, un auz de ogar. Și mai avea și o voce groasă care, adăugându-se bărbii netunse și șuvițelor albe ce i se lăsau de sub căciulă, îi dădea un aer de patriarh. Crede lumea c-am venit aici la taclale... — Oricum, e o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca să se strângă iarăși, cu farfuriile întinse. Orbul bâjbâia, în patru labe, căutându-și bastonul. Coltuc zăcea într-o rână, cu gura înfundată într-un smoc de iarbă încolțit printre pietre. „Ajutați-mă, oameni buni“, șoptea orbul întruna, încercând, după auz, să priceapă încotro să-și îndrepte rugămintea. În jurul lor era însă pustiu, doar urmele amestecând sfâșieri, sfărâmări și desperecheri aminteau de tăvălugul de adineaori. La vreo douăzeci de metri mai la vale, câțiva oameni în halate albe, ce coborâseră din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
La întrebarea asta, Chisăliță nu se putu abține și pufni în râs. Lipițanul îi aruncă o privire cruntă. — Nu mi-a zis Calu de când m-am născut... — Nici io nu m-am născut în pușcărie... Lovit de o revelație, la auzul acestei discuții pe deplin lămuritoare, Isaia se desprinse din brațele Marchizei, neuitând să-și înșface butelca pe care o ridică deasupra capului, ca pe o făclie. — Să bem ! strigă, cu un glas lipsit de orice smerenie. Îi privi triumfător, apoi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
oricând, să fie adevărat. Există însă și oameni care nu privesc în jur. Ori pentru care lumea nu există, dacă nu seamănă cu ceea ce doresc ei să vadă. Jenică ghici că bătrânul care tocmai intrase și nici măcar nu tresărise la auzul clopoțelului de deasupra ușii era unul dintre aceștia. Purta o căciulă groasă care îi venea până peste urechi și se oprea în sprâncenele stufoase. Paltonul, rămas larg încă din vremurile tinereții, îl purta cu gulerul ridicat, acoperindu-i ce mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
oglindă ! Trupul lui crescuse monstruos. Anteriul i se umflase și pulpanele întunecau cerul. Privirile îi scăpărau ca stelele bătrâne și barba prindea rădăcini. Vocea îi era puternică și prevestitoare, ca a prorocilor. — Dar moaștele lui Iisus Hristos ? întrebă Maca. La auzul numelui Mântuitorului, ceva se frânse în elanul popii. Aripile îngerului negru căzură, iar mânecile largi ale sutanei se strânseră, ca niște aripi cuibărite. Se prelinse pe scaun, iar nimbul marilor afurisenii, care îi dădea o strălucire mesianică, se destrămă. — Iisus
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu mai deschizi ochii... — Poate că, în sfârșit, numele o iau înaintea trupurilor, spuse Tili, gâfâind. — Nu acum și nu aici, spuse Maestrul păpușilor, cu o voce aspră, schimbată. Și apoi, poruncitor : Acum să te văd ! Tili deschise ochii, la auzul vocii schimbate a Maestrului, și rămase descumpănit. Maestrul păpușilor scosese din cutie o oglindă. Tili se privi și pentru prima oară nu-i veni niciun nume în minte. Se căzni să găsească ceva, dar simți că era prea târziu. Își
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
stare să răspund, așa că păstrez tăcerea. — Nu mai ai nimic de spus? — Am spus totul, Majestatea Voastră. — Tu... zâmbești! — Sunteți jignit? — Nu. Îmi place. Zâmbește în continuare... Ai auzit ce am spus? Simt cum îmi îngheață expresia de pe chip la auzul ordinului său. — Ce s-a întâmplat? Ți-a dispărut zâmbetul. Adu-l înapoi! Vreau să văd din nou surâsul acela pe fața ta! Pune-l la loc. Acum! — Mă străduiesc, Majestatea Voastră. — Nu e acolo! Mi-ai luat zâmbetul! Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de salut și prezentare în situații formale și nonformale; dialoguri pe teme familiare. Comunicarea scrisă Procesul scrierii ● Literele mari și mici de tipar *și/sau de mână ale alfabetului. *Literele K, Q, W, Y. Despărțirea în silabe a cuvintelor (după auz). ● Scrierea cu litere de tipar *și/sau de mână. ● Respectarea spațiului dintre cuvinte. ● Poziționarea datei și a titlului unui text. ● *Scrierea funcțională: date personale în formulare simple (nume, prenume, adresă, numele părinților, copiilor, adresă de e-mail etc.). Ortografie Scrierea ortografică
EUR-Lex () [Corola-website/Law/236834_a_238163]