8,683 matches
-
chimice prezente în organismele biologice, chimia fizică studiază procesele chimice prin intermediul conceptelor precum termodinamica și mecanica cuantică, iar chimia analitică utilizează analiza mostrelor pentru înțelegerea compoziției și structurii chimice. Alte domenii includ agrochimie, astrochimie (and cosmochimie), chimia atmosferică, inginerie chimică, Biologie chimică, Chemo-informatica, electrochimie, chimia mediului, Femtochimia, Chimia aromelor, Chimia fluxului, geochimie, Chimia ecologică, Histochimia, Istoria chimiei, chimia hidrogenării, Imunochimia, Chimia marină, Știința materialelor, Chimie matematică, Mecanochimia, Chimie medicinala, Biologie moleculară, Mecanică moleculară, Nanotehnologie, Chimia produselor naturale, Oenologie, Chimie organometalică, petrochimie
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
Alte domenii includ agrochimie, astrochimie (and cosmochimie), chimia atmosferică, inginerie chimică, Biologie chimică, Chemo-informatica, electrochimie, chimia mediului, Femtochimia, Chimia aromelor, Chimia fluxului, geochimie, Chimia ecologică, Histochimia, Istoria chimiei, chimia hidrogenării, Imunochimia, Chimia marină, Știința materialelor, Chimie matematică, Mecanochimia, Chimie medicinala, Biologie moleculară, Mecanică moleculară, Nanotehnologie, Chimia produselor naturale, Oenologie, Chimie organometalică, petrochimie, farmacologie, fotochimie, Chimie organică fizică, Fitochimie, Chimia polimerilor, radiochimie, Chimia solidelor, sonochimie, Chimie supramoleculară, termochimie, si multe altele. Industria chimică a început să se dezvolte în perioada postbelică, datorită
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
fost Eduard, Prinț de Wales (viitorul rege Eduard al VIII-lea) în 1922. În 1923 a fost promovat la rangul de colonel-locotenent în armată și marină și la cel de colonel în 1925. Acesta și-a continuat studiile în domeniul biologiei marine. Prințul Hirohito s-a căsătorit cu Prințesa Nagako (viitoarea Împărăteasă Kōjun), fiica cea mai mare a Prințului Kuni Kuniyoshi, pe 26 ianuarie 1924. Au avut împreună doi băieți și cinci fete: Spre deosebire de predecesorii săi, împăratul Hirohito a decis să
Hirohito () [Corola-website/Science/298454_a_299783]
-
Vivipera berus berus"), vipera de poiană ("Vipera ursinii macrops"). Fauna Bucegilor este una dintre cele mai cunoscute din țară, în primul rând datorită studiilor efectuate aici în cadrul Staționarului Zoologic Sinaia, întemeiat în anul 1922 și care funcționează pe lângă Facultatea de Biologie a Universității din București. Pentru o mai bună documentare și pentru a facilita accesul specialiștilor în mediul de viață al animalelor din Bucegi, din anul 1927 apare Cabana Naturaliștilor de pe Jepi, fondată de Societatea Naturaliștilor din Romania. Dintre cei care
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
s-a constatat că, în cazul fractalilor, dimensiunea fractală este mai mare decât cea topologică: Aplicabilitatea geometriei fractale nu se rezumă doar la fenomene statice, ci și în studiul fenomenelor dinamice, în evoluție, cum ar fi fenomenele de creștere în biologie sau de dezvoltare a populațiilor urbane. Fractali aproximativi sunt ușor de observat în natură. Aceste obiecte afișează o structură auto-similară la o scară mare, dar finită. Exemplele includ norii, fulgii de zăpadă, cristalele, lanțurile montane, fulgerele, rețelele de râuri, conopida
Fractal () [Corola-website/Science/307004_a_308333]
-
și a făcut cercetări asupra energiei nervoase motoare, asupra electrofiziologiei. A publicat numeroase articole în legătură cu bazele științifice ale educației fizice. Împreună cu Dimitrie Călugăreanu a publicat „Fiziologia animală” (1914). Athanasiu s-a remarcat prin rezolvarea materialistă a problemelor teoretice din domeniul biologiei generale și fiziologiei.
Ioan Athanasiu () [Corola-website/Science/307075_a_308404]
-
desenul și drumeția fiind alte pasiuni de-ale sale. Studiile universitare le-a făcut la Iași între 1927-1930. Deși inițial se înscrisese la dorința mamei la medicină, renunță după un semestru și se înscrie la științe ale naturii, unde alături de biologie studiază și geografia. Evidențiindu-se încă din anul întâi este luat ca preparator la geografie matematică de Ghe. Panaitescu. În 1930 Victor Tufescu obține licența susținând teza „Depresiunea Jijiei” cu "magna cum laude". Satisface un an de stagiu militar intre
Victor Tufescu () [Corola-website/Science/307099_a_308428]
-
urmează cursurile profesorilor Ion Borcea și Paul Bujor, fiind, după doi ani, numit preparator la cetedra de Morfologie animală. Se specializează în fauna acvatică și marină, îndeobște în crustacei și pești. Dar nu ocolește nici fauna terestră, obținând licența de biologie în 1933 cu teza: ""Vipera berus" în Moldova și Basarabia". Imediat după licență, obține bursă de doctorat pentru stațiunea zoologică marină de la Agigea, care, ca și cea de la capul Caliacra, aparținea Institutului Bio-oceanografic de la Constanța. Va petrece cinci ani în
Mihai C. Băcescu () [Corola-website/Science/307091_a_308420]
-
Racoviță, obține o bursă de studii în Franța. Mihai Băcescu, tânăr savant perfect vorbitor al mai multor limbi, face o excelentă impresie la Muzeul național de Istorie naturală din Paris, la Muzeul oceanografic din Monaco și în diferitele stațiuni de biologie marină pe care le vizitează și unde lucrează. Războiul, însă, îl constrânge să se întoarcă grabnic în țară (încă neutră), unde Grigore Antipa îl susține pentru a deveni șef de secție la Muzeul de Istorie naturală din București și șef
Mihai C. Băcescu () [Corola-website/Science/307091_a_308420]
-
și însăși România, în numeroase conferințe și simpozioane internaționale. Deși s-a pensionat în 1988, la vârsta de 80 de ani, a rămas activ și apropiat de Muzeu până la ultima suflare. Fiica sa Dr. Pr. Lotus Meșter predă și dânsa Biologia la Facutatea de Biologie din București.
Mihai C. Băcescu () [Corola-website/Science/307091_a_308420]
-
numeroase conferințe și simpozioane internaționale. Deși s-a pensionat în 1988, la vârsta de 80 de ani, a rămas activ și apropiat de Muzeu până la ultima suflare. Fiica sa Dr. Pr. Lotus Meșter predă și dânsa Biologia la Facutatea de Biologie din București.
Mihai C. Băcescu () [Corola-website/Science/307091_a_308420]
-
la București. A absolvit Școala Superioară de Agricultură de la Herăstrău în 1902 și a studiat la Școala Superioară de Agricultură Stuttgart - Hohenheim (Germania) în 1904-1907. S-a specializat în domeniul protecției plantelor în Italia la Napoli-Scatati și la Institutul de biologie din Berlin-Dahlem (1912-1914). Din 1937 Doctor în științe. A fost subinspector la Stațiunea pentru Cultura Tutunului, Secția fitopatologie în 1916-1918. În 1918-1920 - profesor de fitopatologie și entomologie la Școala de Viticultură din Chișinău și șef al Stațiunii de Bioentomologie din
Wilhelm Karl W. Knechtel () [Corola-website/Science/307116_a_308445]
-
Facultății de Științe din Cernăuți teza sa de doctorat privind histologia fină a terminațiilor nervoase pe care le descoperă în corpusculii tactili ai mamiferelor. Doctor în științe ale naturii la Universitatea din Praga (1898). În timpul vacanțelor (1894-1897) urmează cursurile de biologie marină de la stațiunea zoologică de la Triest aflată sub conducerea Universității din Viena. La început profesor de liceu (1898-1919), asistent la Universitatea din Viena (1894-1897) și Praga (1897-1898), apoi profesor la Universitatea din Cernăuți, între 1918-1938, fiind și rectorul celei din
Eugen C. Botezat () [Corola-website/Science/307121_a_308450]
-
și al mai multor societăți științifice române și străine. S-a dedicat cercetărilor de zoologie, histologie, anatomie comparată, ecologie, etologie, publicând 34 de lucrări de specialitate din domeniile morfologiei, anatomiei fiziologice, fiziologiei animale și cinegetică, creând o adevărată Școală de biologie la Cernăuți. Meritele lui au fost recunoscute și de regimul postbelic comunist din România prin acordarea titlului de Profesor Emerit al Republicii Socialiste România. Studii privind terminațiile nervoase la perii tactili ai mamiferelor, anatomia și histologia organelor de simț la
Eugen C. Botezat () [Corola-website/Science/307121_a_308450]
-
Stațiunea „Stejarul” de la Pângărați, județul Neamț. Activitatea științifică a fost axată pe studii de fiziologie: Rezultatele cercetărilor sale, în domeniul fiziologiei umane sau animale, sunt adunate în peste 120 de lucrări și studii. De numele său se leagă introducerea în biologie a conceptului de "biocuantă". a fost ales membru a numeroase societăți științifice:
Vasile Petre Jitariu () [Corola-website/Science/307119_a_308448]
-
(n. 26 ianuarie 1944, Timișoara, România) este un medic român, membru corespondent al Academiei Române, profesor universitar și șef al Catedrei de Biologie Celulară și Moleculară din cadrul Universității de Medicină și Farmacie "Iuliu Hațieganu" din Cluj Napoca și șef al Laboratorului de Genetică Umană din cadrul Spitalului Clinic Județean Cluj Napoca. În 1986, împreună cu Octavian Popescu și Victor I. Popa, demonstrează existența unei proteine-canal pentru apă
Gheorghe Benga () [Corola-website/Science/307132_a_308461]
-
sale se regăsesc în numeroase lucrări, printre care se remarcă: A fost autorul unui renumit manual de "Zoologia nevertebratelor" (vol. I-II, 1958,1967). A publicat 2 fasicule din Volumul IV (Crustacea) a seriei "Fauna României": Membru al Societății de Biologie din Paris, al Societății Internaționale pentru Nomenclatură din Londra.
Vasile Gh. Radu () [Corola-website/Science/307149_a_308478]
-
din Paris, susținând teza: "Cercetări de fiziologie experimentală și chimie fizică asupra hematolizei", în care studiază locul și mecanismul distrugerii globulelor roșii în organism și comportarea globulelor roșii în diferite medii în afara organismului. Rezultatele au fost comunicate la Societatea de Biologie din Paris și au fost incluse în tratate de fiziologie ale vremii. La Paris, D. Călugăreanu a lucrat sub îndrumarea celui mai mare fiziolog francez din acea epocă, Albert Dastre, care la rândul său fusese elev al lui Claude Bernard
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
și au ajuns să se pună în contact cu celulele glandulare ale submaxilarei “. Astfel, impulsurile nervoase motoare ale hipoglosului se puteau propaga la efectorii glandulari, stimulând activitatea lor. Autorii au elaborat mai multe variante experimentale ingenioase, demonstrând în fața Societății de Biologie și a Secției de Fiziologie reunite la cel de-al XIII-lea Congres de Medicină că “nu există o energie nervoasă specifică pentru un nerv motor, secretor sau inhibitor, și că același curent nervos circulă în toți acești nervi. Rezultatul
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
pentru cristaloide și în mod normal ele învoiesc pierderea unei părți din cristaloidele sângelui”. Lucrarea a apărut într-o versiune româna în "Buletinul Societății Române de Științe" (1914/1915), precum și sub forma unei note în "Comptes Rendus de la Société de Biologie Paris", 1915. Referitor la domeniul hematologic, mai notăm o ultimă lucrare a lui Călugăreanu despre conductibilitatea electrică a plasmei în timpul coagulării. Aceasta este menționată în tratatul lui Carl Neuberg despre lichidele organice (1911). În colaborare cu Ioan Athanasiu, Călugăreanu a
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
forma integrală (de tipul integralei lui Gauss). Unul dintre acești invarianți este reluat de matematicienii americani W. F. Pohl (1968), J. H. White (1969, teza de doctorat) și F. Brock Fuller, care aplică invariantul la problema răsucirii moleculelor ADN interesând biologia moleculară (1971) (vezi și ). Ulterior sunt găsite și alte aplicații în mecanica cuantică și în geofizica. Citam din „Helicity and Călugăreanu’s invariant”: "Curios, Fuller (1972), într-un articol dedicat lui Călugăreanu (la aniversarea a 70 de ani), atribuie lui
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
21 martie 1963, membru al Societății Americane de Limnologie și Oceanografie, al Societății Americane de Microscopie și al Societății Internaționale de Limnologie. Ludovic Iosif Urban Rodewald-Rudescu a fost tatăl profesorului universitar doctor Alexander Rodewald, director al Director al "Institutului de biologie umană" al Universității din Hamburg, Germania, care este autorul (împreună cu biologul doctor Georgeta Cardoș, de la "Institutul de biologie Victor Babeș" din București) unui studiu de paleogenetică comparată a populațiilor vechi și foarte vechi de pe teritoriul României cu populația actuală a
Ludovic Iosif Urban Rudescu () [Corola-website/Science/307162_a_308491]
-
Societății Internaționale de Limnologie. Ludovic Iosif Urban Rodewald-Rudescu a fost tatăl profesorului universitar doctor Alexander Rodewald, director al Director al "Institutului de biologie umană" al Universității din Hamburg, Germania, care este autorul (împreună cu biologul doctor Georgeta Cardoș, de la "Institutul de biologie Victor Babeș" din București) unui studiu de paleogenetică comparată a populațiilor vechi și foarte vechi de pe teritoriul României cu populația actuală a României. După absolvirea studiilor liceale la Cernăuți, a urmat și absolvit Facultatea de Biologie la Universitatea din Cernăuți
Ludovic Iosif Urban Rudescu () [Corola-website/Science/307162_a_308491]
-
Cardoș, de la "Institutul de biologie Victor Babeș" din București) unui studiu de paleogenetică comparată a populațiilor vechi și foarte vechi de pe teritoriul României cu populația actuală a României. După absolvirea studiilor liceale la Cernăuți, a urmat și absolvit Facultatea de Biologie la Universitatea din Cernăuți, după care au urmat diverse specializări la Berlin, Stockholm, Lund, Uppsala, Göteborg etc. Din 1948, a fost cercetător la Institutul de Celuloză și Hârtie din București iar apoi la Institutul de Biologie. Doctor în științe naturale
Ludovic Iosif Urban Rudescu () [Corola-website/Science/307162_a_308491]
-
și absolvit Facultatea de Biologie la Universitatea din Cernăuți, după care au urmat diverse specializări la Berlin, Stockholm, Lund, Uppsala, Göteborg etc. Din 1948, a fost cercetător la Institutul de Celuloză și Hârtie din București iar apoi la Institutul de Biologie. Doctor în științe naturale, specialitatea biologie, hidrobiologie și stuficultură, a fost, din 1967, șef de secție la Institutul de Biologie „Traian Săvulescu” din București. Cercetări asupra rotiferelor, gastrotrichiilor și tardigradelor, grupe de animale din microfauna bentosului și planctonului. Studii asupra
Ludovic Iosif Urban Rudescu () [Corola-website/Science/307162_a_308491]