10,418 matches
-
îi este obiceiul naturii umane, să țină la aceste lucruri, și prin ocupațiile care îi reveneau, în care era începător și încă neiscusit, ca să zicem așa, învăță să se păzească de pericolele care îl amenințau și uită încet, încet obiceiurile blînde și spirituale ale conducerii pastorale; și apăru, prea bine! ferocitatea și materialitatea conducerilor profane; luînd loc alături de nobili și învățîndu-le obiceiurile; din acea clipă nu îi mai plăcu să se amestece cu mica turmă a lui Cristos; de atunci, se
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cercetarea și tutelarea acestor noi drepturi ale Bisericii, născute din noul Cod de ceremonie. Așadar, caracterul deveni neîncrezător, sobru, precaut și înșelător din cauza prejudecăților și incriminărilor. Totul se dezvoltă astfel, și o adunare de Episcopi, lucru în sine atît de blînd și lesnicios, avu nevoie de atunci de cele mai sobre și îndelungi considerații; căci mai înainte de orice deveni necesară o mare dorință de cercetare a ceremoniilor, strîngerea de avuții pentru a face achizițiile, mult timp de cheltuit și multe forțe
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
iar Sf. Alexandru al II-lea a murit înainte de a putea să se îngrijească de această plagă profundă și mortală din trupul lui Cristos 207. Providența păstrase pentru Hildebrand, un smerit călugăr, greaua slujbă de a tăia cu bisturiul, după blîndele comprese și sedative, ca prin această tăietură îndrăzneață și iscusită să vindece vechea cangrenă 208. Acesta a refuzat mai întîi pontificatul, dar l-a acceptat mai tîrziu considerînd aceasta voia lui Dumnezeu. Știa că un Papă care dorea să-și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cinei pentru expediții de cumpărături nocturne și că n-ar trebui să se simtă ofensat. Charlie dădu din umeri și se întoarse la farfuria cu paste și trufe. Din fericire, n-a luat în serios plecarea lui Julie. Mă privi blând, fratern. Odată cu plecarea lui Julie, atmosfera se schimbă și m-am simțit relaxată pentru prima oară de săptămâni. —Ți-am povestit despre părinții mei, îmi zise, acum hai să vorbim despre altceva. Spune-mi cum v-ați cunoscut voi două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mine o rochie neagră de șifon cu volane de la Zac Posen, mi-am pus pe umeri un șal din dantelă și am plecat. Cu scaunele alea divine, capitonate cu piele, cu oglinzile lui vechi, aurite, și cu lumina lui galbenă, blândă, barul de la Plaza Athénée pare mai curând un budoar din anii ’30. De fiecare dată când merg acolo, mă aștept, dintr-o clipă în alta, s-o văd apărând pe Jean Harlow din spatele unui stâlp, fumând o țigară Sobranie purpurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Să presupunem că Frank este implicat. De ce-ar fi vrut să-i ucidă pe soții Hollinger? — Nu se poate concepe vreun motiv. Soții Hollinger erau ultimii oameni cărora să vrei să le faci rău. Iar Frank e un om blînd, aș zice mult mai candid decît tine. Sau decît mine. Dacă aș avea tupeu, aș aprinde focul În vreo duzină de locuri de-aici. Nu-mi pare că te-nnebunești după Estrella de Mar. — Să zicem că știu mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
chiar așa de multe ascunzișuri, din păcate. — Evident. Presupun că nu crezi În ideea că Frank a dat foc casei Hollinger. Nu știu ce să cred. E de coșmar totul. Nu, nu se poate să fi făcut asta. Frank era mult prea blînd și prea sceptic față de tot. Indiferent cine-a pus focul, ăla a fost un fanatic... L-am așteptat pe Gardner să așeze băuturile pe masă și să-și reia patrularea prin grădină. La un balcon al clădirii-anexă, tinerii germani Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
13 Vedere de pe cornișa superioară Crima devenise spectacol artistic În Estrella de Mar. Îl duceam cu mașina pe David Hennessy de la Clubul Nautico pînă În port, și dealul cu serpentine de la marginea orașului Îmi părea un amfiteatru Încălzit de soarele blînd al dimineții. Locuitorii ieșiseră În balcoane, unii dintre ei cu binocluri, ca să urmărească motonava Guardiei Civil remorcînd rămășițele șalupei furate pînă În zona de mică adîncime de sub drumul de cornișă. — Scufundători...? Întrebă Hennessy, arătînd către capetele negre cu ochelari de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
polițiști În biroul lui, unde o sticlă de Fundador și o tavă de tapas erau pregătite să ușureze și să grăbească ancheta. Plecară douăzeci de minute mai tîrziu, Îmbujorați și Încrezători. Hennesy flutură din mînă În urma mașinii, afișînd un zîmbet blînd ca de Moș Crăciun angajat la supermarket. Nu Încăpea Îndoială că Îi liniștise spunîndu-le că se va ocupa personal de securitatea Residenciei Costasol, lăsîndu-le astfel libertatea de a-și continua activitățile specifice, de brutalizare a autostopiștilor, complotare Împotriva superiorilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Furturi de mașini și spargeri? (Din nu știu ce motiv, simțeam că mă-boldea interesul. Aerul din jurul meu se mai Înviorase.) Ce-i de făcut, David? Concepem o schemă de supraveghere civilă? Recrutăm voluntari pentru patrule? Hennessy Își Întoarse către mine privirea blîndă, dar pătrunzătoare, nelămurit dacă fusesem sau nu ironic. — E nevoie să mergem pînă acolo? Deși s-ar putea să ai dreptate. — GÎndește-te, David. Ne-ar putea ajuta să sculăm oamenii din toropeala asta Îngrozitoare. — De ce vrei să-i sculăm? Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
căută mîna lui Sanger, care stătea În spatele scaunului ei și Îi mîngîia rămășițele de păr cu o perie placată cu argint. Încercînd s-o reconforteze, Îi eliberă umerii din cămașă și Începu să-i frece cu cremă antisolară, cu gesturi blînde ca de amant. Ea Îi apucă mîna, o șterse de unsoare și și-o puse pe sîn. Franchețea răspunsului ei erotic, felul lipsit de sfială În care se folosea de sexul ei, părea să-l neliniștească pe Crawford. Lamelele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
simtă zvâcnetul mușchilor și tremurul continuu al pulpelor. îmi iau hainele și mă îmbrac cu greutate. Eduard se ridică din pat și se îndreaptă spre mica lui fereastră, cu jaluzelele trase. — Vrei să deschid geamul? mă întreabă, cu o voce blândă. — Nnu, îi spun, bâlbâindu-mă fără să vreau. Aș vrea să-mi găsesc ochelarii, nu mai știu unde naiba i-am pus! Cotrobăim amândoi prin cameră, în beznă, fără folos. în continuare mintea îmi funcționează cu greutate. Clara mea minte
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Goldana. El, cel dintâi, făcând îndemn fanfarei și purtând veston stacojiu, ca zorii primăverii vieții noi, ieșise la joc, bătând din pinteni, sub stejarul de la Primărie, în cizmele lui ofițerești, lustruite de sărbătoare. În duduit armonios de alămuri, Păun cel blând și de treabă, cum îl numeau oamenii din Goldana, păși, de nevoie, în vestonul lui, nemaivăzut, roșu, ca drapelul clasei proletare, spre mama Kaliei, țiganca cu glezne subțiri, târșiind mereu târlici de căpătat și sugând dintr-o țigară fumegândă, uitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Deci, mai domolindu-mi-se grija din partea asta și mai lăsându-mă fierbințeala de la piciorul spart de piron, l-am lăsat pe Pamfil Duran privegheat ca un copil de Enea Căpută și de Daniel Mărăcinescu, care-l învăluiau în vorbe blânde, ca în niște scutece moi de bumbac Iar eu, sprijinindu-mi privirile pe grumazul lui Manuil Fragă și cugetând la statura lui de tabachere în pluton, ca și la purtarea lui de până acum, care vădește că este și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la iuțeală Mircea. Și atunci? O să mă lovească în față, cu patul pistolului, ca în filmele acelea, conținând relatări despre comisari bolșevici nemiloși și intransigenți, până dincolo de orice cruzime satanică? Ce, parcă ei, la Școala de reeducare, văd numai filme blânde? se lamentă el, pe tăcute. Babița-Pelicanul, după ce așteptă, stupid, ca Mircea să iasă din încremenirea-i de ghips, ridică pistolul lui negru, punându-i-l în piept. Mișcarea aceasta, executată cu stângăcie, a Babiței, declanșă un strigăt sfâșietor în pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a dreptul pornografică. Limpezime cinematografică, asta urmărea, asta-și doreau trupul căznit și spiritul lui Îndrăzneț. Scria În caietele de școală, era Într-a opta și maculatorul Își merita numele. Scria mult, neobosit, Întins cu burta pe iarbă, Înconjurat de blânde și nevinovate rumegătoare. În fiecare după-amiază, zile Întregi În vacanțe, Leac imagina scene de sex În care domnițele, hangițele și cumetrele Decameronului făceau lucruri pe Boccaccio nu Îndrăznise să le descrie. Cu țărăncuțele lui Rebreanu Îi venea cel mai ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
o ceașcă mică de cafea. Gustă precaut din cană și cu un plescăit mulțumit al buzelor, stinge țigara în scrumieră după care începe să mănânce cu poftă. Din când în când privește spre fereastra larg deschisă, acolo unde razele încă blânde ale soarelui intră prin perdelele transparente odată cu aerul curat al dimineții. Este liniște deplină, ca într-o mănăstire, încât se poate auzi distinct murmurul vântului printre frunzele amorțite ale copacilor somnoroși din fața casei. Deodată, cu un scârțâit discret, ușa de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cere permisiunea, Marius aprinde o țigară din care trage cu sete. Ridică ceașca și zgâlțâie ușor conținutul. Inspiră aroma plăcută cu nările fremătând de plăcere. Soarbe atent din cafea ca și cum ar dori să prelungească cât mai mult deliciul clipei. Vântul blând ce se joacă prin părul lui, tuns scurt, cazon, scoate la iveală pentru privirile Smarandei cicatricea subțire de pe frunte. Fața ei se crispează scurt, dovada mută a unui strigăt ieșit din sufletul frânt de durerea durerii suferită de el atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la poalele munților Caucaz. Se socotea totuși norocoasă deoarece nu ajunsese în infernul alb al Siberiei. Auzise de prezența trupelor române și căuta un preot pentru botezul unui copil. Am trimis după sublocotenentul Tiberiu Carp, preotul batalionului nostru, un băiat blând, cu vorba frumoasă, capabil să ofere muribunzilor ultima mângâiere duhovnicească chiar sub cel mai cumplit bombardament. Conduși de Ana, am ajuns la casa simplă, acoperită cu paie, a tinerei rusoaice. După ce a încercat apa din cristelniță, Tibi a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Îți mulțumesc. Ușurarea și bucuria din glasul lui este evidentă. Acum sunt mai liniștit. Mi-a fost frică de ceva irevocabil între noi. Dar, înțelege, deocamdată nu pot gândi altfel. Chiar dacă mi se sfâșie inima privind la tine. Smaranda surâde blând, ghemuită la pieptul lui. Hai să petrecem timpul permisiei tale la Sinaia. Ce spui, vrei? Nici nu știi ce bucurie îmi faci! Mi s-a urât de explozii, incendii, ruine, moarte. Vreau să evadez, undeva departe. Sunt însetat de liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
micului aparat de radio și-l deschide. Se aude vocea lui Jean Moscopol spunând cântat iubitei sale Mimi noapte bună. Schimbă postul căutând altceva. Printre șuierături și fragmente de voci, prinde clar Balada lui Ciprian Porumbescu. Căzut sub vraja melodiei blânde și mângâietoare, ca un oftat de iubire, ascultă țintuit în fotoliu acordurile ușoare, sau profunde ce închipuie parcă o poveste plină de tristețe, dar în spatele căreia se poate vedea un zâmbet pur, cu puterea miraculoasă a învierii. Țigara aprinsă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și o cafea la adăpost de căldura toropitoare soarelui din lunile verii. Acum, sub cupola de lemn acoperită cu viță, un preot bătrân, cu plete lungi și albe, revărsate peste umerii sutanei și o barbă la fel de albă, psalmodiază cu voce blândă lângă masa unde sunt puse cununiile. În fața lui, mirele, un ofițer de aviație înalt, subțire, cu fața copilăroasă roșie ca focul, îmbrăcat în vestonul sobru al uniformei, strânsă cu centura pe talie. Alături, Cella, mireasa, mică și delicată ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care uneau, ca și acum, femeia cu bărbatul în Sfânta Taină a Căsătoriei, în timp ce frunțile lor mândre, împodobite cu banda lată a coroanelor de aur, coborau umile în fața imensului chip al lui Iisus Pantocrator care îmbrățișa cu ochi calzi și blânzi mulțimea credincioșilor. "Doamne Dumnezeul nostru-continuă cântător părintele, Care, în purtarea Ta de grijă cea de mântuire, ai binevoit în Cana Galilei a arăta nunta cinstită prin venirea Ta, Însuți și acum pe robii Tăi aceștia Viorel și Cella, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
exuberanță veselă invitații dansează, râd și cântă cu vocile lor mai puțin lucrate alături de orchestră atunci când cunosc versurile. George întoarce către Marius și Smaranda un chip palid de furie. Vă prezint scuzele mele pentru comportamentul acestui...bădăran! E cel mai blând cuvânt posibil pe care pot să-l folosesc la adresa lui. Încă o dată, regret acest incident penibil care nu are nimic de a face cu decența obligatorie în casa părinților mei. Uneori, la băutură, se spun lucruri fără a judeca prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bântuise mereu în ultimul timp și anume că după cum evoluează lucrurile, plecarea pe front înseamnă condamnare sigură la moarte. Și tare nu dorește să o știe văduvă înainte de a fi o mireasă fericită. Ai avut o zi grea? întreabă Smaranda blând. Da, foarte. Iartă-mă pentru mai înainte. A fost o prostie din partea mea. Știi ce simt pentru tine și mai ales știu ce simți și tu pentru mine. Mai stai? Când vii? Întrebarea sună aproape rugător. Deja am terminat tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]