8,539 matches
-
război, a murit atunci o mătușă tușa, îi spuneam noi, avea ochii albaștri, era primăvara împletită în culori și parfum! Tușa mea de zare încă se clatină după obiceiuri și datină. Azi la mănăstire am pus o lumânare pentru sat, ciudat, am văzut și am visat: caii ce s-au întors la arat. Murim de două ori? În amintirea familiei Marin Ghiță din Bușteni Ce mult a trecut de când am ciocnit un pahar cu prietenul meu, bătrânul sticlar. Erau artă: vasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Abia târziu am zburat și am aflat și eu că lumea începe cu Dumnezeu, că vor trece anii, fără să fiu întrebat?! De unde atâta pasiune în bătrânul regat? Rochia se făcu de platină, în bătaia vântului se clatină cu sunet ciudat de sfere. Trăiesc în alte ere; și bărbatul nu se mai întoarce, al ei a plecat, al meu își poartă umbra sub pământ! Dida e veselă în rochia ei albastră, dansată de vânt, așteaptă să zboare, dincolo de mare: o văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Spunea inginerul Calciu de lângă mine. Despre talcioc, târgul cu piese rare am aflat din Scrinul negru: ceștile de mătase paharele de velur, oglinzi venețiene și cărți uitate, îmbrăcate din piele aleasă, nu mai erau la ele acasă. Un scrin negru ciudat, o amforă veche, cine mai se-adapă cu o astfel de apă? Stau în iatac și privesc înapoi: mai bine tac și trăiesc ca o tulpină, din care a rămas o rădăcină firavă în pământul plin de otravă. La rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
la el. Nu era un fulg obișnuit, deoarece pe ceilalți fulgi îi vedeam ca pe niște simple stele minuscule, dar acesta era diferit, având o formă bizară, parcă desprinsă din basme. Dar când credeam că nimic nu poate fi mai ciudat, am auzit o voce spunând: Oare de ce mă topesc vara ? Eram prea mică, atunci, și nu știam ce să răspund, știam că fulgii se topesc vara, dar nu aveam nicio explicație. Am mers în toate locurile în care se putea
ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_693]
-
tîmpiți decît ei sau Împușcați fără milă de două bestii căsătorite și venite-n vizită la indian acasă unde le apare pe spatele tricourilor subtitrarea-n engleză a, probabil, ceea ce le spune moșu-n limba definitivă a pieilor roșii, totuși, ciudat, nimic Înfricoșător pînă aici, lucrurile par să se Întîmple mult prea În exterior, nu participi, nu-i emoție, nu te Înfiori În ciuda ori poate tocmai din cauza excesului de orori, a urgiei cu față umană și aspect dublu helicoidal, ritmul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aici nu a nins niciodată”, Tim Burton, În Sccisorshands. Visează că este alături de Jerry Lewis. SÎnt amîndoi Îmbrăcați ca niște eschimoși, poate că sînt chiar eschimoși, pentru că vorbesc invers. Unchiul explică de ce peștele pe care-l ține-n mînă este ciudat, cu ochii situați pe aceeași parte a corpului: Încă nu s-a maturizat. Motiv pentru care apar din nou balonul roșu și Goran Bregovic, ceva mai trist decît la Început: „This is a film about a fish. / The man stands
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un pom-nepom (pistolul Carpați). Răspuns corect: Iliescu. Dacă nu l-ar fi Împiedicat pudoarea, la fel ar fi răspuns și generalul Șerbănoiu, dar pentru că-l Împiedică, greșește. „Era un civil karatist din garda personală care și-o făcuse Doina Cornea.” Ciudat. Ce nevoie ar fi avut Doina Cornea de-așa ceva. CÎnd dînsa face karate singură. Din Monitorul (neoficial) aflăm că-n timpul unui sărut se schimbă 0,7 mg de albumină și 0,45 mg de sare. Fotografiile din România Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
obiectivul istoric al românilor, probabil că La Fontaine și-a plagiat mizeria după vreo baladă de-a noastră de la Tecuci. Gelos pe folclorul românesc, cum am fost și eu În ultimele luni de armată: iubeam o fată superbă (acum arată ciudat), și, venind odată În permisie m-am gîndit să-i fac o surpriză și m-am dus s-o văd fără s-o anunț, cu un buchet uriaș de garoafe-n mînă, Îmbrăcat așa cum plecasem cu trenul blindat din unitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și mori, dar sesizezi imediat că se simt bine la ei acasă și-ți dai seama că tu, care-ți detești poporul din motive pe care degeaba Încerci să le explici deoarece nu te-nțeleg și se uită la tine ciudat politicos, tu, care aproape că-ți urăști locurile natale făcînd sublime eforturi de-a te convinge că noțiunea de țară n-are nici o noimă, nici un statut, pentru că ești un intelectual fără frontiere, realizezi că ești doar estropiat, ți-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
preluate de pe Internet și din reviste de scandal. Noi ne topim de dor. Apare un vibrator. Aflăm că sexul e cea mai bună dietă, arde caloria. Pe urmă autoarea face o recenzie la filmul Cum mi-am petrecut sfîrșitul lumii. Ciudat, nu i-a plăcut. Zic ciudat, pentru că nici mie nu mi-a plăcut. Și nu sînt nimfomană. Pe cînd ea e o mare pupăcioasă, i-a pupat pe nea Vasile, pe directorul școlii, pe administratorul blocului. Pe urmă, așa pupăcioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de scandal. Noi ne topim de dor. Apare un vibrator. Aflăm că sexul e cea mai bună dietă, arde caloria. Pe urmă autoarea face o recenzie la filmul Cum mi-am petrecut sfîrșitul lumii. Ciudat, nu i-a plăcut. Zic ciudat, pentru că nici mie nu mi-a plăcut. Și nu sînt nimfomană. Pe cînd ea e o mare pupăcioasă, i-a pupat pe nea Vasile, pe directorul școlii, pe administratorul blocului. Pe urmă, așa pupăcioasă, scrie un capitol numit Minima oralia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
n-are să-ți întindă niciodată mâna... Ascultam toate acestea cu o nespusă desfătare, deși Harold nu înțelesese nimic din cele ce îi spusesem eu și credea că, dacă vorbesc de brațul unei fete, mă și gândesc la dragoste. Dar e ciudat cât de mult îmi place să aud vorbindu-se de rău de cei pe care îi iubesc sau de care mă simt aproape, sau care îmi sunt prieteni. Când iubesc cu adevărat pe cineva, îmi place să ascult lumea bîrfindu-l
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sumă de gânduri pe care niciodată nu le adăpostisem până atunci. Totuși, n-am scris nimic în jurnalul meu și astăzi, când caut în acele caiete orice urmă care să mi-o poată evoca pe Maitreyi, nu găsesc nimic. E ciudat cât de incapabil sunt să prevăd evenimentele esențiale, să ghicesc oamenii care schimbă mai târziu firul vieții mele. Maitreyi mi s-a părut, atunci, mult mai frumoasă, în sari de culoarea ceaiului palid, cu papuci albi cusuți în argint, cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a strigat el încă o dată, urîndu-mi drum bun. III Astăzi am răsfoit multă vreme jurnalul meu din Assam. Cu câtă trudă descifram însemnările de peste zi și le transcriam în caietul început o dată cu noua mea viață. Eram cuprins de un sentiment ciudat: că trăiesc o existență de pionier, că munca mea de construcții ferate în junglă este mult mai eficace pentru India decât o duzină de cărți asupra ei, că lumea aceasta atât de veche și munca noastră laolaltă atât de nouă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
părea că sunt singur, părăsit undeva fără prieteni și fără cunoscuți, și mi-era teamă de moarte. Mă vedeam mort aici, la cinci săptămâni depărtare de țara mea, și gândul acesta mă paraliza, frica îmi înghețase obrajii. ― Ce ai? întrebă ciudat doamna. ― Nimic; vreau să mă rad, minții eu, căci mi se părea că n-are să mă înțeleagă. Dar lacrimile nu conteneau, și atunci o întrebai șoptit: ― Credeți că am să mă fac bine, că am să mai văd New Yorkul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sufletul (să fi fost absența ei. să fi fost teama că în curînd-va trebui s-o văd și poate să-i vorbesc?). Prezența lui Harold mi se păru deodată o impietate, și nu știam cum să-mi explic sentimentul acesta ciudat; nu era în nici un caz dragoste, și nici respect nu era, pentru că Maitreyi mi se păruse până atunci o bengaleză îngîmfată și stranie, care disprețuiește albii și e atrasă totuși de ei. Tot ce mi-a spus Harold nu m-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îl adusese din bibliotecă. ― Nu mă îndoiesc. Mă întrebam numai ce poți ști d-ta din viață ca să scrii poeme filozofice. Se gândi o clipă, apoi începu să râdă. Râdea tot mai sincer, apăsîndu-și brațele pe sâni cu un gest ciudat de pudoare. ― De ce rîzi? Se opri deodată, ― N-ar trebui să rîd? ― Nu știu. Nu înțeleg nimic. La urma urmelor, fiecare face ce-i place. Te-am întrebat de ce râzi; credeam că poți să-mi spui. ― Tata spune că sunteți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
care mi se părea mie că seamănă mai mult cu cea primită și am presat-o, ofilind-o puțin cu cenușa de la pipă, ca și cum ar fi fost culeasă cu o zi mai înainte. Intîlnii pe Maitreyi la masă. Îi luceau ciudat ochii, îi venea mereu să râdă. ― Mama spune că ne ținem de prostii... O privii înghețat și-mi oprii apoi ochii pe d-na Sen, care surâdea foarte mărinimoasă. Gândul că ni se încurajează și glumele sentimentale mă dezgusta. Mi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a face, și acela poate să-mi fie prieten. Se așeză pe rogojină, cu bărbia rezemată de genunchi, și mă privi o clipă cum îmi beam ceaiul. Se înserase bine. Jos, în stradă, se aprinsese felinarul, și umbra cocotierului crescuse ciudat de mare și de albastră. Mă întrebam ce vor fi făcut celelalte suflete din această casă, de ce nu le aud niciodată nici gura, nici pasul, dacă nu cumva e o conspirație să ne lase întotdeauna singuri, de astă dată chiar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
indian de mătase (mărturisesc că mă prinde foarte bine, iar apariția mea sinceră, spontană, silindu-mă să vorbesc tot timpul bengaleza, mi-a creat o mare popularitate). Recunosc că "societatea" indiană mă încîntă, prietenii indieni sunt nestemați. Câteodată sunt îndrăgostit ciudat, în sensul divin al cuvântului (ca în India), socotind orice femeie "mamă". Niciodată n-am simțit o mai devotată, mai curată și liniștitoare dragoste filială ca pentru d-na Sen, pe care ― cum e obiceiul aici ― fiecare o cheamă "mamă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întrerupse Maitreyi, îmblînzită. La noi, prietenii își arată dragostea atingîndu-și picioarele goale. De câte ori stau de vorbă cu prietenele mele, eu le strâng piciorul. Uite așa... Își desprinse, îmbujorîndu-se, piciorul din sari și-l apropie de Lilu. Se petrecu atunci ceva ciudat. Aveam impresia că asist la o scenă de dragoste dintre cele mai intime. Lilu strânse între gleznele ei pulpa de jos a Maitreyiei, tresărind și zâmbind ca descătușată dintr-un sărut. Erau adevărate mângâieri alunecările acelea leneșe pe pulpă, cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se părea că o iubesc, numai atât. Înțelesei pentru a suta oară că mă atrăgea altceva în Maitreyi: iraționalul ei, virginitatea ei barbară și, mai presus de toate, fascinul ei. Îmi lămurii perfect aceasta; că eram vrăjit, nu îndrăgostit. Și, ciudat, înțelegeam nu în ceasurile mele de luciditate, ― multe-puține câte mai aveam ―, ci în clipele din pragul experiențelor decisive, în clipele reale, când începeam să trăiesc. Reflecția nu mi-a relevat niciodată nimic. Pusei mâna pe un volum și întîlnii mâna
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
voia mereu să se plece pe fereastră sau pe balcon, și tot i se părea că vede ceva jos, în stradă, ceva care o cheamă. Eu m-am culcat puțin obosit de întîmplîrile zilei și începusem probabil să visez ceva ciudat, cu plimbări pe ape, cu lebede, cu licurici, căci m-am trezit oarecum uluit, auzind câteva bătăi în ușă. Am întrebat cine e, dar nu mi-a răspuns nimeni. Mi-era puțină frică, s-o mărturisesc, și am aprins lampa
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
drumul pe care îl vedea din odaia Maitreyiei și, de câte ori rămânea singură, fugea în balcon, ca să-l privească, și cânta de acolo, îi făcea semne cu brațele, plângea. De aceea era totdeauna păzită de Lilu și de surorile lui Khokha. Ciudat, nu recunoștea decât pe Maitreyi și pe mine; foarte rareori pe d-na Sen. (Mă întrebam, atunci, cum își poate păstra calmul și zâmbetul biata d-nă Sen, cu soțul bolnav de ochi și copilul aproape nebun, cum putea să vadă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și mă înciuda misterul, mi se părea că mi se ascunde un adevăr de care am absolută și neîntîrziată nevoie. Am încercat s-o întîlnesc pe Maitreyi, fără să izbutesc, și atunci am rămas în odaia mea, muncit de gânduri. (Ciudat, nu-mi era teamă; doream numai să știu precis ce s-a întîmplat, de ce dăduse d-na Sen ordin șofeurului să ducă mașina la garaj și de ce nu puteam vedea pe Maitreyi.) La masă, când m-a chemat servitorul (de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]