9,685 matches
-
astăzi (V 6). Orice confuzie între jertfe și incendii este spulberată de femeia căreia îi arde casa (V 6). Casandra piere în foc laolaltă cu orașul pe care nu l-a putut salva. Lucrarea dramaturgului român continuă firesc tragediile eline consacrate Casandrei, ea prelungind traiectoria personajului până în momentul în care își contrazice destinul fără a-i schimba fundamental sensul. Casandrei i se dă ascultare doar când nu mai interpretează corect mesajul zeilor. Oricum, finalul este același, ruina cetății și moartea fetei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sfârșitul. Blestemul care apasă asupra Atrizilor este fatalitatea vârstei. Pentru foarte tânărul Petru Dumitriu - la data publicării piesei avea puțin peste douăzeci de ani - bătrânețea înseamnă gol sufletesc, adică moarte. Tragedia anulată Majoritatea creațiilor dramatice mai vechi sau mai noi consacrate figurii lui Oedip au drept prototip opera lui Sofocle Oedip rege. Tragedia lui Seneca Oedip (41-49 ?), piesele omonime ale lui Corneille (1659) și Voltaire (1718), dramele moderne scrise de Hofmannstahl (Oedip și sfinxul, 1905), Gide (Oedip, 1930) și Cocteau (Mașina
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
otrăvită, iar în timpul agoniei și-ar face apariția oracolul care ar filosofa asupra destinului și a salvării eroului : refu zând crima, el a învins de fapt destinul, formal împlinit. Indiferent de viabilitatea sa estetică, rezolvarea sugerată de critic corespunde accepției consacrate a tragicului pe care Radu Stanca o refuză. Nu s-a păstrat vreo scrisoare în care dramaturgul să fi răspuns comentariilor și sugestiilor formulate de prietenul său. Un articol teoretic al lui Radu Stanca din 1960, Tra gedia și modalitatea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
originalului : în noua variantă, cei doi tineri se întâlnesc, dar fără a se recunoaște, și nicio intervenție exterioară nu împiedică sacrificarea fratelui de către sora lui. Până la un punct, dramaturgul român își urmează cu destulă fidelitate modelul. El păstrează unele scene consacrate, de pildă cea a delirului lui Oreste, urmărit de Furii pe țărmul Tauridei. Zbuciumul eroului, descris atât de spectaculos de păstorul lui Euripide, martor la uciderea vitelor și la înroșirea apelor mării, apare la autorul modern într-un monolog al
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Everac reintroduce spiritul tragic într-o tragedie elină cu încheiere fericită atipică. Locul fatalității este luat de impasul comunicării între oameni, problemă de actualitate pentru publicul secolului al XX-lea. Eșecul filosofiei În piesele Socrate, Platon și Diogene câinele (1974), consacrate raporturilor dintre viață și filosofie, Dumitru Solomon alege ca protagoniști trei iluștri gânditori antici. În concepția autorului, un teatru despre filosofi nu e neapărat un teatru despre abstracțiuni, căci ideea poate fi sentiment și dramă omenească, luptă pe viață și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
avut dreptate atenienii ? Când l-au condamnat sau când l-au revendicat pe Socrate, o dată ce, la puțină vreme după execuție, ei i-au exilat pe acuzatori și i-au ridicat filosofului o statuie în sala de procesiuni (p. 33). Piesa consacrată sfârșitului tragic al gânditorului se întemeiază pe nedumeririle prezentate în secvența expozitivă. Lucrarea dramatică a autorului modern are la bază câteva din cele mai cunoscute texte antice cu privire la Socrate. Întâmplările cu alură anecdotică sunt extrase în mare parte din capitolul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sfârșitului tragic al gânditorului se întemeiază pe nedumeririle prezentate în secvența expozitivă. Lucrarea dramatică a autorului modern are la bază câteva din cele mai cunoscute texte antice cu privire la Socrate. Întâmplările cu alură anecdotică sunt extrase în mare parte din capitolul consacrat filosofului de Diogenes Laertios. Ca și în opera doxografului grec, înțeleptul exclamă la vederea tarabelor încărcate ale negustorilor că există pe lume destule lucruri inutile pentru el (IX 25) ; observă ironic că zărește deșertăciunea prin găurile mantiei purtată ostentativ de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a lui Criton care n-a sesizat nimic din zbuciumul interior al maestrului său : O, zei, cât de frumos, cât de senin, cât de împăcat a murit ! ... (p. 102). Piesa lui Dumitru Solomon, inspirată din cele mai cunoscute texte antice consacrate lui Socrate, înregistrează eșecul existențial și filosofic al unuia din marii gânditori elini și pune, parcă, sub semnul întrebării credibilitatea surselor care i-au glorificat moartea. Consacrată episodului siracuzan din viața filosofului care a încercat să-și pună în practică
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
p. 102). Piesa lui Dumitru Solomon, inspirată din cele mai cunoscute texte antice consacrate lui Socrate, înregistrează eșecul existențial și filosofic al unuia din marii gânditori elini și pune, parcă, sub semnul întrebării credibilitatea surselor care i-au glorificat moartea. Consacrată episodului siracuzan din viața filosofului care a încercat să-și pună în practică ideile despre statul ideal la curtea celor doi tirani sicilieni, bătrânul și tânărul Dionis, piesa Platon se deschide printr-un preambul al autorului. După ce zugrăvește sumar criza
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de la motivarea gestului de a cerși de la statui pentru a se obișnui să fie refuzat (VI 49) la alungarea ascultătorilor găunoși veniți în grabă să-l audă ciripind, dar defel dornici să asculte cuvinte serioase (IV 27). Două dintre interludiile consacrate întâlnirilor dintre Diogene și alți oameni de vază ai timpului sunt alcătuite aproape exclusiv din pasaje împrumutate din opera lui Diogenes Laertios. Astfel, filosoful cinic calcă pe trufia lui Platon cu altă trufie, după cum remarcă interlocutorul lui (IV 26) ; apare
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de discuție al lui Agamemnon preferă latinei engleza lui Shakespeare, pe care îl apreciază drept mare tragedian în raport cu Sofocle, rămas doar un dulce copil din perspectiva evoluției genului dramatic (I, p. 349). Intendentul citează și în alte împrejurări numele autorilor consacrați, de pildă când invocă unitatea de loc și de timp, instaurată ca regulă încă de la Sofocle (I, p. 350). Eroii se raportează la tragediografi din epoci diferite care i-ar fi putut alege drept protagoniști, ceea ce sporește confuzia dintre lumea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
417). Conștient de eșecul proiectului său de a-și lichida adversarul, Agamemnon se declară înfrânt, însă temporar și numai într-unul din marile roluri (III, p. 417). După cum îi spune Clitemnestrei, el este acum dispus să facă figurație în piesa consacrată uciderii lui și se pregătește să intre în propriul său rol (III, p. 418). Anunțându-și viitoarea dispariție, el afirmă că a fost învins de certitudinea neîntemeiată că puterea lui este mai mare ca a unei măști (III, p. 419
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
O Medee prozaică Ca frunza dudului din rai, piesa lui Dumitru Radu Popescu jucată în premieră în 20 noiembrie 1982 la Teatrul Mic din București în regia Cătălinei Buzoianu, reia mitul Medeei oferind o replică modernă la tragedia lui Euripide consacrată legendarei infanticide. În volumul publicat în 1987, dramaturgul român precizează că nu a pornit de la eroina mitică, ci a ajuns la ea de la un fapt de viață, întoarcerea membrilor unei familii înstărite împotriva soției și mamei lor, de teama ca
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a execuției publice a conjuraților decisă de consulul în exercițiu, intransigent cu propriii urmași. Autorul pornește de la două surse antice menționate în treacăt pe parcursul piesei, fără trimiteri exacte : primele două cărți din istoria lui Titus Livius și, mai ales, secvența consacrată lui Publius Valerius Publicola din opera lui Plutarh Viețile paralele (capitolele I-VII). Cum am văzut deja în capitolul precedent, în Negru și roșu, piesă cu subiect similar, Horia Lovinescu urmează îndeaproape textul livian axându-se pe zugrăvirea exceselor tiranice
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Așadar, în piesa sa mitologică, Nicolae Ionel urmează strâns tragedia lui Sofocle, nu fără a deplasa anumite accente ale originalului pentru a accentua o trăsătură a eroului doar sugerată de autorul antic sau pentru a căuta noi semnificații ale gesturilor consacrate. Oracolul dereglat Ca și drama Oedip și Sfinxul a lui Hugo von Hofmannstahl (1905), piesa lui Vlad Zografi Oedip la Delphi (1997) oferă un posibil preambul al tragediei lui Sofocle Oedip rege care pornește de la izbucnirea ciumei la Teba drept
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
între traiectoria lui Sofocle și a unui ilustru succesor : ca și în Furtuna lui Shakespeare, în Oedip în Colonos, autorul la sfârșit de carieră redescoperă căile reconcilierii oamenilor cu puterile lumii (p. 151). Poziția eroului se modifică față de prima tragedie consacrată lui : Oedip rege manifesta o implicație pasionată a protagonistului în propriul destin, Oedip în Colonos aduce distanțarea treptată a acestuia (p. 153). Orbirea a pus stavilă între erou și lume, iar privarea de imaginile lumii din afară întoarce privirile spre
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și moartea artistului de geniu, Alecsandri îi alege ca protagoniști pe doi mari poeți latini preocupați în operele lor de scurgerea inexorabilă a timpului : Horațiu, autorul odelor clipei trecătoare, și Ovidiu, cântărețul elegiilor surghiunului echivalat cu moartea. În dramele sale consacrate lui Socrate, Platon și Diogene cinicul, Dumitru Solomon pornește de la cele mai cunoscute texte filosofice, memorialistice și doxografice compuse de Platon, Xenofon și Diogenes Laertios cu privire la cei trei gânditori elini. Dramaturgul folosește aceste surse spre a pune în discuție modelul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
romane. Scriind despre același subiect, Ștefan Augustin Doinaș se inspiră mai ales din lucrarea biografică a lui Plutarh Viețile paralele. Desigur, mai frecvent, autorii de teatru români care optează pentru subiecte mitice intră în dialog cu operele tragicilor greci, modelele consacrate ale genului. Nesa tisfăcut de simplitatea monocordă a intrigii originale, Victor Eftimiu o îmbogățește prin contaminare, procedeu folosit și de scriitorii latini când împrumutau de la precursorii greci. Prin împletirea firelor narative provenite din surse multiple, el complică excesiv lucrurile, iar
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lui Oedip de a se socoti aidoma zeilor prin iscusința lui provoacă dezastrul personajului în aceeași măsură ca și blestemul Labdacizilor. Ulterior, automutilarea lui echivalează cu accesul la adevăr, căci orbii capabili să treacă dincolo de aparențe se aseamănă vizionarilor. Gesturile consacrate capătă astfel înțelesuri noi. Prometeu și Antigona au vocația sacrificiului de dragul oamenilor, fapt interpretat de Victor Eftimiu în sens creștin, cu asimilarea oarecum forțată a valorilor altei epoci istorice. Ifigenia lui Euripide renunță să lupte pentru viață când înțelege că
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Aceste proiecte au putut fi valorificate, în practică, în perioada postbelică. Originea și specificul Europei Ideea de Europa a însuflețit, încă din timpurile străvechi, gândirea și interesul istoricilor, filosofilor, poeților, economiștilor, antropologilor etc., iar după al doilea război mondial, studiile consacrate acestei probleme capătă o și mai mare amploare. Ideea europeană a devenit, într-un fel, atât de comună, încât pare uneori insesizabilă, găsindu-se pretutindeni și nicăieri. Ea are o vechime de milenii, spre deosebire de construcția europeană, care reprezintă procesul conștient
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
circumscrisă unui singur pol civilizator, iar bogăția și frumusețea culturii europene își au sorgintea tocmai în diversitatea și multitudinea formelor sale, apărute pe o fundație comună. Entitatea umană europeană este, la originea ei, strâns legată de ideea responsabilității și libertății consacrate în temeiul legilor. Când Asia amenință, prin perși, Europa, acest cuvânt desemnează pentru prima oară și o entitate umană, europenii care rezistă, adică grecii (Werner, 1992a, 13). Herodot, în Istoriile sale, explică victoria grecilor asupra barbarilor, în cele două războaie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
despre „studiile culturale britanice”, și nu despre „Școala de la Birmingham”. De ce? O explicație ar fi că autorii respectivi au publicat lucrări reprezentative, poate chiar cele mai reprezentative, înainte de întâlnirea de la Birmingham. Cu alte cuvinte, în momentul întâlnirii erau deja personalități consacrate. Pe de altă parte, nu a existat un șef de școală care să confere o anumită unitate tematică, de abordare și, nu în ultimul rând, un tip de coeziune sufletească atât de necesară unei școli. Cei mai mulți specialiști consideră că personalitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Est. Theodora-Eliza Văcărescu Bernard Houmont și Alain Morel (ed.), La société des voisins. Partager un habitat collectif, Paris, Édition de la Maison des sciences de l’homme, Collection Ethnologie de la France, 2005, 334 p. Sociologul francez Yves Grafmeyer, într-un capitol consacrat sociologiei urbane franceze, parte integrantă a lucrării coordonate de Jean-Michel Berthelot La Sociologie française contemporaine (2003), remarca faptul că sociologia urbană în Franța se constituie ca domeniu de cercetare specific abia în anii 1950, în special în jurul lui Paul-Henry Chombart
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
de finanțare a cercetării urbane fiind ministerele și organismele centrale direct implicate, cel puțin până la apariția mai recentă a programelor de cercetare inițiate de regiuni ori municipalități. Din acest motiv, constată Grafmayer, în timpul primelor două decenii de după război, cercetările sociologice consacrate orașului au fost incluse în problematicile enunțate de autoritățile publice: Cum poate fi controlată creșterea urbană și cum pot fi remediate disfuncționalitățile pe care aceasta le antrenează? Care sunt nevoile orășenilor în materie de habitat și de cadru al vieții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
arunca lucrurile În stradă. * Am fost atacați, din umbră, prin depresii tenebroase; bolile contractate prin Închisorile comuniste mi s-au acutizat, supraviețuind doar cu pungă de medicamente. * A dat o lovitură de moarte scopului Îndreptățit de a Înființa un Memorial consacrat sacrificiului, prin moarte, al fiului meu, ca protest Împotriva crimei politice. * A dat o lovitură de moarte dorinței de a Înființa un Muzeu genealogic ,,George Emil Palade” al personalităților din familie, cu aport decisiv În multe domenii ale culturii naționale
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]