10,875 matches
-
adică numai pentru persoanele propriu-zise, situație care a atras desigur atenția acestui lingvist. Se pune, de aceea, problema opoziției dintre persoană și nonpersoană, ca aspect al subiectivității în limbă și în enunțare. Potrivit lui E. Benveniste, numai persoanele gramaticale angajate în conversație (adică persoana întîi, redată prin eu, noi, și persoana a doua, redată prin tu, voi) actualizează într-adevăr marca de persoană, căci indică prezența subiecților în realizarea mesajului lingvistic. Mărcile de la aceste persoane corespund, în fiecare situație a enunțării, unui
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
poate manifesta grafic, atunci cînd mai multe "mîini" sînt reperabile într-un document, dar ea poate reflecta și intertextualitatea. Observarea și analizarea practicilor scrierii colective au relevat anumite regularități care pot fi apropiate de modelul luărilor de cuvînt din analiza conversației. Multe scrieri indică participarea succesivă a mai multor agenți la redactarea unui document (precum jurnalul de bord, dosarul unui bolnav spitalizat etc.). Fiecare scris poate fi distinct, diferitele "mîini" sînt vizibile, iar adesea cei care scriu au obligația de a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
intervenții ca formă de atenție acordată, acest lucru putînd fi realizat prin alternarea vorbirii directe cu vorbirea indirectă; 4) folosirea unor forme de adresare sau specifice unui grup (Ce fac fetele?, E mișto tare!); 5) inițierea de subiecte sigure de conversație, ce vor atrage acordul receptorului; 6) evitarea dezacordului și înlocuirea lui cu acordul parțial cu exprimare atenuată (da, dar prefer altceva, doar într-o anumită măsură, într-un fel); 7) presupunerea sau afirmarea unui spațiu comun; 8) gluma pentru că se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
două tipuri de reprezentări mentale: 1) reprezentările conceptuale ale ființelor și lucrurilor și 2) reprezentările praxeologice care constau în scheme de acțiune și prezintă diferitele parcursuri posibile într-o situație particulară. Concepțiile despre schemele de desfășurare a textelor și a conversațiilor au produs analize stimulante: 1) în domeniul discursurilor profesionale, conceptul de "praxeogramă" a fost preluat în analiza negocierilor de afaceri, în descrierea maladiilor, ținînd cont de relația medic - pacient sau în expunerea cercetărilor și 2) în cadrul cercetărilor asupra înțelegerii limbii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o activitate discursivă să asigure reușita schimbului verbal prin respectarea unui anumit număr de reguli, numite maxime conversaționale. H. P. Grice discută pentru prima dată problematica acestui principiu în anii 1960, considerînd că, în momentul în care intervine, contribuția la conversație trebuie să fie cea impusă de obiectivul sau de direcția acceptată de schimbul verbal angajat. Principiul de cooperare poate fi explicitat prin patru maxime (reguli) specifice activității discursive, numite maxime conversaționale: 1) maxima de cantitate: contribuția fiecăruia trebuie să conțină
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
apariția implicaturilor conversaționale, plecînd de la ipoteza că interlocutorii cunosc normele. Acest principiu de cooperare, în accepțiunea dată de H. P. Grice, nu trebuie văzut ca unul idealist și normativ, întrucît aceste maxime nu reprezintă principii care impun participanților la o conversație să se comporte într-o anume manieră, teoria cooperării fiind de fapt o teorie a interpretării enunțurilor, nu un prospect tehnic. Problematica principiului de cooperare a fost intens studiată în ultima parte a secolului al XX-lea, deoarece a fost
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vocale legate de expresia emoțiilor. Această perspectivă tinde să înscrie mărcile prozodice într-un substrat al motivațiilor, rolul prozodiei în însușirea limbii fiind stabilit la nivel lexical și sintactic. În analiza conversațională, datorită posibilităților de înregistrare sonoră a situațiilor naturale (conversații, intercțiuni în timpul activităților), prozodia a fost studiată în mod deosebit pentru contribuția ei la gestionarea interacțiunii conversaționale: sistemul gestiunii participărilor la discuție și reglarea vorbirii, punerea în evidență a informației, sincronizarea diferiților parametri prozodici (înălțime, ritm) între vorbitori etc. În
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
structurale. De aici, F. de Saussure a ajuns la principiul arbitrarului semnului care domină lingvistica limbii. V. logosferă, nominație, praxem, reprezentare. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. IO RELAȚIE INTERPERSONALĂ. Pe lîngă textul care se construiește în mod colectiv, conversația este și locul în care se construiește între participanți o anumită relație socială sau afectivă. Chiar și atunci cînd manifestă o încărcătură informațională mai mare, enunțurile produse în interacțiune posedă o valoare relațională care poate însemna fie căutarea unui consens
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau taxemele (în cazul marcatorilor relației verticale). Relația interpersonală se manifestă ca un proces dinamic, în care nimic nu este definitiv determinat și de aici decurge principala sa caracteristică, aceea de a fi evolutivă și aproape mereu negociabilă. V. analiza conversației, comunicare, interacțiune. KERBRAT-ORECCHIONI 1992; TRAVERSO 1999; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. LC RELEVANȚĂ. În vorbirea obișnuită, prin relevanță se înțelege "faptul de se distinge, de a se remarca" sau "trăsătura de a fi important, însemnat (care face evident"). H. P. Grice a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
al tuturor maximelor lui H. P. Grice, considerat ca suficient pentru a realiza o teorie pragmatică explicativă, bazată pe ideea că, în comunicare, locutorii acordă atenție numai informației relevante (remarcabile prin importanță sau prin atenția acordată) și asigură astfel coerența conversației. Atunci cînd cineva introduce în conversație o propoziție pe o temă nouă, el este întîmpinat cu observații precum "asta nu are legătură cu discuția", "asta este altceva" sau cu îndemnul de a reveni la subiect. Aceasta arată că o astfel
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Grice, considerat ca suficient pentru a realiza o teorie pragmatică explicativă, bazată pe ideea că, în comunicare, locutorii acordă atenție numai informației relevante (remarcabile prin importanță sau prin atenția acordată) și asigură astfel coerența conversației. Atunci cînd cineva introduce în conversație o propoziție pe o temă nouă, el este întîmpinat cu observații precum "asta nu are legătură cu discuția", "asta este altceva" sau cu îndemnul de a reveni la subiect. Aceasta arată că o astfel de propoziție nu este "relevantă", adică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nu are legătură cu discuția", "asta este altceva" sau cu îndemnul de a reveni la subiect. Aceasta arată că o astfel de propoziție nu este "relevantă", adică nu are nici o implicație sau implicatură conversațională în interiorul temei discursive ce reprezintă baza conversației. Dacă însă cineva spune "asta este foarte important" sau ceva asemănător, aceasta arată că informația conținută de propoziție este "relevantă" pentru a se realiza interpretări pornind de la exprimarea punctelor de vedere. În intenția lui D. Sperber și D. Wilson a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pragmatic și informativ, este elementul de bază al propoziției, ca nucleu al comunicării. V. coerență, enunț, predicație, rematizare, temă. MOESCHLER - REBOUL 1994; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; BUSSMAN 2008. RN REPARAȚIE. În analiza conversației, reparația sau activitatea reparatorie are, potrivit lui E. Goffman, funcția de a schimba semnificația unui act, de a transforma ceea ce ar putea fi considerat ca ofensator în ceva acceptabil. Formele cele mai obișnuite ale activității reparatorii sînt justificările, scuzele și rugămințile
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a fost înțeles. V. marcă conversațională, neînțelegere, politețe. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN REPLICĂ. Prin replică se înțelege în mod obișnuit un "răspuns la o afirmație, prin care se exprimă o opoziție", considerînd că interlocutorul a încălcat regulile conversației. Astfel se exprimă de obicei refuzul de a coopera potrivit afirmației, contestîndu-i valabilitatea. De aceea, în analiza conversațională, replica este o intervenție ce reprezintă o reacție de contestare față de cele spuse de cineva mai înainte: - Vii și tu mîine? - Ce
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a d i s c u r s u l u i dramatic, acest termen are o accepție specială, ce poate fi însă uneori extinsă și în referirea la texte sau la fragmente de texte realizate în formă dialogală. V. conversație, intervenție, schimb. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN REPREZENTARE. Semnificația cea mai cuprinzătoare a cuvîntului reprezentare este de "imagine mentală realizată prin raportare la obiecte, fenomene sau situații". Ca termen al psihologiei cognitive, acest cuvînt desemnează o entitate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
specializată, cea din urmă fiind atribuită domeniului analizei conversaționale. În sens general, schimbul desemnează activitățile discursive produse între doi sau mai mulți interlocutori, fiind, așadar, sinonim cu interacțiune sau cu dialog. În sens tehnic, schimbul reprezintă unitatea dialogală minimală a conversației, ce cuprinde cel puțin două intervenții, produse de locutori diferiți și fiind astfel unitatea de bază a oricărei interacțiuni. Școala de la Geneva dezvoltă modelul ierarhic alcătuit din cinci unități distincte: interacțiunea, secvența, schimbul, intervenția și actul de vorbire. Schimbul de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
la alta, însă prezența lor nu poate fi contestată, întrucît în întreaga societate umană există forme ritualizate pentru începerea și încheierea interacțiunilor, etape prin care se trece de la tăcere la activitate verbală și de la activitate verbală la tăcere. V. argumentare, conversație, descripție, text. KERBRAT-ORECCHIONI 1990; MOESCHLER - REBOUL 1994; MAINGUENEAU 1996; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. AN SEGMENT (repetat). Ca element al vocabularului obișnuit, segment denumește o "parte nedetașată dintr-un întreg", iar, pe terenul științei limbii, semnificația este aplicată pentru componentele diferitelor niveluri
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
obicei prin deplasarea unui element la începutul frazei pentru a fi preluat apoi printr-un pronume anaforic; de exemplu, la Mihai Eminescu: "Virtutea pentru dînșii, ea nu există". Astfel, elementul detașat este prezentat ca fiind cunoscut celor care participă la conversație, încît tema poate fi obiectul predicației din partea altui enunțător. Astfel, prin construcția Important este să participi se poate răspunde la un enunț anterior al unui alt enunțător, care nu a fost menționat explicit și a cărui temă ar fi a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
diferite de discurs permite decupări distincte ale temei. Se stabilește astfel echivalența temă = ceea ce este dat vs. remă = ceea ce este nou. Distincția aceasta nu trebuie confundată însă cu abordarea sintactică, căci, pe de o parte, numai în anumite ipostaze ale conversației, segmentarea temă / remă coincide cu cea sintactică subiect - predicat, iar, pe de altă parte, conceptele în discuție aparțin de niveluri diferite: nivelul comunicativ, respectiv nivelul gramatical / sintactic. Din asocierea temă + remă rezultă enunțul, care are o informație cumulativă, adăugînd la
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
obiectul cerectărilor pragmatice, de analiză conversațională, pe de o parte, antrenînd în sfera de investigație și palierul oral al limbii, mai mult sau mai puțin ignorat de teoriile textuale, iar, pe de altă parte, aducînd în atenție problema raportului dintre conversația reală, ca proces empiric și imitația acesteia, reprezentarea ei în formă artistică la nivelul unui gen (dramatic) sau al unei specii (roman în care se inserează secvențe dialogice). Se admite că un text dialogic este o structură ierarhizată de secvențe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
anumite locuri (genurile uzuale în școală, în spital etc.) sau în anumite sectoare (genurile jurnalistice, genurile politice etc.), însă trebuie să se țină cont de relația dintre genurile instituționalizate proprii unui loc (precum cursurile din școală) și genurile efective (precum conversațiile dintre cursuri). Există tipologii care au în vedere statutul participanților (superioritate - inferioritate, vîrstă, apartenență sau non-apartenență la același grup etnic etc.). Unele dintre tipologii au la bază poziționările ideologice, așa cum este discursul patronal într-o anumită epocă și într-un
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
textuale ce corespund diferitelor sarcini cognitive și lingvistice care solicită moduri deosebite de organizare a enunțului. Ele traversează genurile și se diversifică în mod specific; tipul narativ, de exemplu, abundă în literatură, în istoriografie, în presă, rapoartele poliției, discuțiile medicale, conversații etc. În schimb, mai multe moduri de prezentare ale genului de discurs romanesc conțin în proporții variabile segmente ce țin de tipurile narațiune, descriere, explicare și argumentare. Aceste patru tipuri permit caracterizarea fiecărui text prin organizarea secvențială ce înșiruie fragmente
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
S., Discourse analysis, în "Language", 28, 1952, pp. 1-30. Harris, Zellig S., Structural linguistics, The University of Chicago Press, Chicago & London, 1951. Hjelmslev, Louis, Essais linguistique, Les Editions de Minuit, Paris, 1971 Hoarță Cărăușu, Luminița, Elemente de analiză a structurii conversației, Editura Cermi, Iași, 2003. Hoarță Cărăușu, Luminița, Pragmalingvistică. Concepte și taxinomii, Editura Cermi, Iași, 2004. Hristea, Theodor, Frazeologia și importanța ei pentru studiul limbii, în "Limbă și literatură", vol. I, 1984, pp. 5-14. Ionescu-Ruxăndoiu, Liliana, Conversația. Structuri și strategii, Edituara
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de analiză a structurii conversației, Editura Cermi, Iași, 2003. Hoarță Cărăușu, Luminița, Pragmalingvistică. Concepte și taxinomii, Editura Cermi, Iași, 2004. Hristea, Theodor, Frazeologia și importanța ei pentru studiul limbii, în "Limbă și literatură", vol. I, 1984, pp. 5-14. Ionescu-Ruxăndoiu, Liliana, Conversația. Structuri și strategii, Edituara All Educațional, București, 1999. Ionescu-Ruxăndoiu, Liliana, Limbaj și comunicare. Elemente de pragmatică lingvistică, Editura All Educațional, București, 2003. Ionescu-Ruxăndoiu, Liliana, Zafiu, Rodica, Croitor, Blanca, Mihail, Ana-Maria, Sintaxă și funcționare discursivă: preteriția în discursul politic, în Studii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sociolingvist american, profesor de antropologie la Universitatea din California. Studiile sale au vizat încă din deceniul al șaselea al secolului al XX-lea diversitatea lingvistică, iar, mai tîrziu, după 1970, au contribuit la dezvoltarea teoriilor analizei discursului și ale analizei conversației. Împreună cu Del Hymes propune o "etnografie a comunicării", abordată din perspectiva sociolingvisticii interacționale, o dată cu apariția volumului Gumperz, J., Hymes, D. (eds.), Directions in Sociolinguistics. The Ethnography of Communication, Holt, Rinehart & Winston, New York, 1972. Alte idei au fost expuse în lucrări
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]