8,716 matches
-
prin necunoscut; în clasă, chiar în momentul când explic cel mai bine, amintirea ta și imensitatea singurătății mele îmi taie răsuflarea; când mă întorc, nu știu, odată ajunsă acasă, ce a fost pe distanța parcursă; după ora 9, când se culcă cei mici, singurătatea răsună, amplificată de atâtea amintiri, în camera asta pe care am mobilat o pentru tine. N-am deschis încă sertarul biroului tău; poate într-o zi am să-mi afund fața în sertarul deschis, unde lucrurile mai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
că așa ceva se cheamă un moine? Mi-e gândul mereu la tine; e ciudat: am impresia că gândul acesta continuu de adorație și dor face din mine un fel de buisson ardent. [...] Noapte bună, bit mic, dormi cuminte și dulce; culcă-te uneori mai devreme, ca să poți rezista acestei cheltuieli necesare, dar excesive. 28 octombrie [1947], marți Când m’am întors de la școală, am găsit casa încălzită; mi-a venit să țip de bucurie; zilele acestea din urmă am suferit cumplit
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
poți rezista acestei cheltuieli necesare, dar excesive. 28 octombrie [1947], marți Când m’am întors de la școală, am găsit casa încălzită; mi-a venit să țip de bucurie; zilele acestea din urmă am suferit cumplit de frig: seara, când mă culcam și puneam alături de mine bouillota, simțeam că mușchii se destindeau și pârâiau ca apa care se desgheață. Parcă tot spectrul mizeriei și al iernii cumplite s’a îndepărtat azi. Mă simt mai optimistă, deși nu sunt cu nimic mai îndreptățită
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
putea vedea fața ta brună înscrisă pe hârtie și, în fundal, decorul camerei tale, iar eu ți-aș trimite „ce-i mai dulce pe la noi“ din toată inima mea, mamina scumpă și mult dorită. Am scris mereu, sunt puțin obosită; culc capul pe hârtia asta; suflu cald și trist; îți trimet sufletul meu, îți trimet gândul meu cu un capăt fixat aici, ca o coardă, și cu celălalt capăt prins în mânuțele tale. Trimite-mi o fotografie nouă, nu cu privirile
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cunoști atmosfera, care e neschimbată. M’am întors acasă cu d-na Vernescu, pe jos, în discuție lungă, interesantă. La 8 am ajuns acasă, unde mă așteptau pruncii cu masa și baia gata. Acum ei au făcut baie, s’au culcat, iar eu sunt singură cu tine, cu aceeași imensă dragoste și imensă desnădejde. Zilele trec; curând vor fi două luni de când ai plecat, atâtea s’au schimbat, durerea mea devine mai intensă, mai grozavă. A venit Pauline să mă vadă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la un cinematograf și eu de o structură eftină și să plâng, răsuflând în batistă sau smiorcăindu-mă fără batistă. Nu, sunt aici, în casa ta, și la radio se cântă „Pe deal pe la Cornețel“ (în loc de Crușețel) și atunci se culcă, se suprapun imaginile celor două mari pierderi ale anului: Tu și Crușețul; și distrusă și singură și pierdută în tot vălmășagul vieței acesteia stau ca de piatră la căpătâiul durerilor mele. Ieri seara am [între]rupt rândurile zilnice la mijlocul desnădejdilor
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
tine: „Am să telefonez miercuri orele nouăsprezece. Urări. Te iubim. Mamina, Gaby, Dan<footnote id=”3”>Dan Brătianu.</footnote., Irène, Paca, Maria, Sabine“? Azi-dimineață... Ba nu! Știi ce s-a întâmplat aseară după plecarea „Sbur[ătoriștilor]“? Am vrut să mă culc mai devreme; eram în pat; un telefon: Maria, cu vești. Foarte drăguță și mi-a făcut un imens serviciu: tocmai îți apăruse articolul și eu nu știam, din cauza cumplitei timidități care mă împiedicase să mai sun o dată la Adevărul ca să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Dan și la 3¼ Sabine pentru lectura unor fragmente din scrisorile tale. De vineri, de când am primit 3 scrisori, cea din 30 octombrie, din 12 și din 16 noembrie, pândesc momentele când sunt singură și mai ales seara când mă culc și recitesc mereu scrisorile tale și, cum sunt proaspăt eșită din Musset, scrisorilor tale li se pot aplica versurile: „Les plus désespérés sont les chants les plus beaux / Et j’en sais d’immortels qui sont de purs sanglots“. Scrisorile
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am de prezentat două rapoarte, unul politic, altul despre clasa mea, a IV-a B, ca dirigintă. Fii binecuvântată, dulcea mea. Miercuri, 3 martie [1948] Nu, zău așa, asta a fost cea mai istovitoare zi din viața mea. M-am culcat - foarte târziu - pe laurii succesului meu evident de ieri, mare succes și apreciere pentru o lucrare importantă, cu care m-am descurcat, spre cinstea mea. Îmi continui șirul de nopți de veghe de mai mult de douăsprezece zile; stau noaptea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
descurcat, spre cinstea mea. Îmi continui șirul de nopți de veghe de mai mult de douăsprezece zile; stau noaptea foarte târziu să citesc, să comentez, să mă documentez, să scriu, să studiez, să redactez conferințe, rapoarte. Deci azi-noapte m-am culcat spre ora două. La șase fix, nu reușeam să mă trezesc, nici să mă țin pe picioare. Un efort: am ajuns la ora exactă la școală; pe urmă șase ore de muncă fără întrerupere, neplăceri cu clasa a IV-a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
se pare că sunt nedemnă, că poate altcineva ar avea mai multă pricepere decât mine și ar face mai mult bine dragei mele țări. Totuși: „Înainte!“, și cu atât mai rău pentru cine cade. Draga mea, astă-seară am să mă culc foarte devreme; am de citit: manifestul țării, legea electorală, proiectul de Constituție, cu adnotări și pasaje subliniate. Azi-dimineață am alergat degeaba prin oraș, de la un capăt la altul; cum n-am fost acasă ca să-i plătesc controlorului suma pentru electricitate
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Mouette, măcar un minut! Șaizeci de secunde! Ce bogate am fi amândouă! Ne-am vedea, ne-am îmbrățișa, pe urmă ca prin farmec tu ai fi la Paris și eu aici, singură, complet singură, dulcea mea. Mă duc să mă culc și până în pragul somnului și-al uitării am să mă gândesc la fetița mea, pe care o iubesc ca o sălbatică. 45/1948 II Duminică, 4 aprilie [1948] [...] Moy? Îți scriu ca și cum mi-aș înghiți repede lacrimile și gândurile înăbușite
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
scrisorile vin; la un moment dat, soseau într-o stare jalnică, dar acum, de vreme ce ajung în trei zile, înseamnă că am trecut prin faza cea mai grea, fără pierderi. Dar, conform doctrinei lui Stalin, nu trebuie nici odată să ne culcăm pe lauri, trebuie să fim foarte prudente; am să-ți mai scriu scrisori entuziaste despre „îndoctrinarea“ mea, poate chiar am să te sfătuiesc, dacă are să fie nevoie, să începi să te inițiezi în doctrina materialismului dialectic și istoric, să citești
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
plin marș și are să distrugă totul. „Proști, dar mulți“(Alexandru Lăpușneanu). Că vor fi păcăliți și că-și vor da seama prea târziu, asta-i altă poveste; dar forța s-a dezlănțuit și, ca o erupție de lavă inepuizabilă, are să culce la pământ și are să pârjolească tot ce întâlnește în cale. M. c. p. 6 februarie [1950], luni Scumpa mea, copilul meu iubit, O mare bucurie. Astăzi, coborând la ora 1 ca să mă duc la școală, am găsit în cutia de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a încuiat toate ușile și unde nu erau chei a pus fotolii! Aseară a dormit aici prima oară. Noi două, Lila și cu mine, în vraiștea asta? Păi, Lila încearcă să mă consoleze; fără să i spun eu, s-a culcat în sufragerie, pe canapeluță, în timp ce individul sforăia de se zgâlțâiau pereții, în birou. Azi-dimineață, Lila a plecat la ora 9, dezolată că mă lasă singură. Dar Mabell? Sunt sigură că din cauza lor s au întâmplat toate astea, deși nu vor
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Să stea o clipă lângă tine, ca o prezență, aducându-ți binecuvântarea mea, dragostea mea plină de dor, care mă sfâșie și mă omoară. Poate are să rupă vraja rea care a tăiat firul vieții noastre comune. Mă duc să mă culc, draga mea Mouette. Faptul că m-am cufundat prea adânc în gândurile astea care endemic, la tent, zac mereu în mine, faptul că le-am exacerbat m-a obosit, m-a întristat, m-a îmbătrânit cu o sută de ani
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Ernie ca să nu mai scâncească, ori o alinam pe Suze care plângea - ori, pur și simplu, căzusem lată și dormeam. Am avut o singură conversație scurtă și dezlânată, la finalul căreia Luke mi-a zis să mă duc să mă culc, că nu se înțelege nimic din ce spun. În afară de asta, n-am vorbit cu nimeni altcineva. Mami m-a sunat să-mi spună că a primit un telefon de la Robyn, care m-a rugat să o sun urgent. Și chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
trebuie să o dai repede pe „Oh What a Beautiful Mooorr-rning...“, însă nici asta nu are nici un efect. Am înțeles, spune Danny, gata să se retragă. Te... cred pe cuvânt la faza asta. Becky, cred că e timpul să te culci. — Da. Așa cred și eu. Ne vedem mai târziu. Intru clătinându-mă în apartament, arunc toată corespondența pe canapea și mă duc direct spre dormitor, la fel de hotărâtă ca un drogat care tânjește după doza lui. Somn. Am nevoie de somn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Suze... — Becky? Ridic privirea, speriată. Luke se află în pragul ușii, în boxeri și tricou și mă privește pe jumătate adormit. — Ce-i cu tine? spune. — Nimic, zic, acoperind receptorul cu mâna. Vorbesc cu Suze. Du-te înapoi și te culcă. Termin imediat. Aștept până pleacă, după care mă târăsc până la calorifer, care încă mai e un pic călduț. — OK, Suze, fii atentă, spun. Doar... ascultă-mă. Nu am de gând să mai fac nici o prostie. M-am gândit foarte foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
endnote id="(99, vol. I, p. 150)"/>. Similar gândeau și ucrainencele din Bucovina : „Eu sunt ruteancă, fată de rutean”, spune un personaj dintr-un roman de Aharon Appelfeld. „Evreii sunt de alt neam. Noi putem să-i placem, să ne culcăm cu ei, să-i iubim și să-i detestăm, dar nu să ne mărităm cu ei. Noi suntem altfel. Ce să-i faci ? ! Nu-i vina noastră. Așa ne-a făcut Dumnezeu” <endnote id="(813, p. 114)"/>. Chiar și Însurătoarea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="(269, pp. 115-116 ; 270, pp. 70-72 ; 137, p. 168)"/>. O legendă pe care o „spuneau moșnegii” și pe care o notează Alecu Russo În ale sale Amintiri (1855) din copilărie : „Vedeam În Lună chip de om rănit [Abel], culcat pe un pat [...] și sângele bolborosind Îi pica alăturea Într-un ciubăr spart ; iar pe fratele ucigaș [Cain], osândit din poronca lui Dumnezeu, până se va umplea ciubărul, a bea sângele nevinovat ce nu Încetează a curge de la Începutul lumei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
genul „Să mănânci la jidan și să dormi la armean” sau „La jidan să mănânci, dar să nu dormi”, iar dacă totuși o faci, „să nu dormi singur” <endnote id=" (3, pp. 17-18)"/>. Vezi și sensul negativ al zicalei „Te culci și te scoli cu jidanii !” <endnote id="(171, p. 486)"/>. Aceste credințe sunt totuși blânde față de canoanele bisericești de la mijlocul secolului al XVII- lea, care aruncau anatema asupra celui care „va face taină cu ovreii și le va zice frate
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
proprie experiență îți spun că o dietă moderată și fără medicamete (sau cu f[oarte] puține medicamente) poate înlătura tulburările digestive. Mai trebuie apoi ceva mai mult somn (eu după ce mi-am reglat somnul, pentru nimic în lume nu mă culc mai tîrziu de [ora] 23, foarte rare ori la 23,30, de multe ori la 22, 30 și chiar 22). și apoi multe lucruri le mai dau unde trebuie... Ai să spui că am devenit un înțelept. Poate, într o
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
care o vom face pe rând. Sandra apare cu un morman de pături și prosoape pe care le împarte la fiecare dintre noi, apoi ne sfătuiește să ne punem costumul de baie și să avem paturile gata ca să ne putem culca imediat după saună. Înainte de sauna propriu-zisă Alfonso, ne va face o curățare de aură, care va decurge în cabinetul lui, ceea ce înseamnă că eu automat voi fi ultima pe lista de așteptare. Jo, prima clientă, apare înfofolită în una din
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
fi încoronată ca șaman. Pentru 200 de dolari. Nu e puțin dar nici nu e mult având în vedere rezultatul. Principiul, în schimb, nu-l pot digera sub nici o formă. Ce, suntem la piață? Și, mai ales, adică cum? Mă culc zevzec și mă scol Einstein, totul pentru 200 de dolari?! De data asta concluzia e rapidă: merg la Alfonso și îi spun că ideea de a achiziționa puteri speciale contra cost nu mă atrage și nici nu îmi pot permite
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]