10,007 matches
-
Mangopul; greu e să-l aperi. Visul lui Mahomed e așa cum se teme și Ștefan să transforme Marea Neagră, într-un lac turcesc. Într-o zi, Mahomed și-o porni galioanele și... Mie nu mi-e teamă de el! strigă în culmea exaltării. Să vină! Să vină! Vom lupta! Ard de nerăbdare! Îl vom arde cu "focul grecesc", dar, mai cu seamă, cu "focul inimii mele"! Și-apoi, Europa nu va sta cu brațele încrucișate. Ne vom aduna într-o măreață cruciadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a lui Iancu de Hunedoara. Deși ruptă în trei, într-un fel am fost totdeauna "o singură țară", pentru că nu ne-am pierdut limba, nici credința... Norocul nostru au fost Carpații ce ne-au ținut să nu ne risipim. Pe culmile lui, în restriște sau cu oile, ne-am dat mâna moldovanu', cu munteanu', cu transilvăneanu', ne-am spus păsurile și-am închinat un clondir pentru sănătate... Iancu de Hunedoara a fost speranța Europei în lupta împotriva otomanilor, spune Țamblac. Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
că trebuia să fiu și eu întrebată! Nu-s roabă! Poți să te pui de-a curmezișul dragostei? o întărâtă Ștefan cu zâmbetul lui ascuns în mustață. Va să zică, m-ai dat!! M-ai dat!! Sigur!! Mă alungi!! strigă ea în culmea disperării. Voichiță! Lasă! O să plec singură! Plec la mănăstire!! Voichițo!! La mănăstire!! Ștefan îi șterge lacrimile și râsul lui o dezarmează: Liniștește-te ,Voichiță! Cum să te dau?! Nu te dau nimănui! Ești doar "Zâna mea"! "Îngerul meu păzitor"! Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
chervane cu marfă scumpă, la vedere. Ascunzi sub coviltir oșteni zdraveni cu sabie sub caftanul de negustor. Bați șleaurile negustorești, zi și noapte mai cu samă noaptea. Tâlharii vor trage la miere și vor mușca momeala... Fantastic! strigă Mihail în culmea admirației rupând-o la goană spre împlinirea poruncii. Îi belesc! Îi belesc! răcnește el alergând. Ștefan râde și strigă în urma lui: Bărbile, neguțătorilor!! Nu uitați bărbile!! Don Batista, milogindu-se cu briciul: Illustrissimi... Ștefan, cu gândul la chervanul cu bucluc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce zvâcnea să atârne liber pe lângă șa; laba i se umflase de nici nu mai încăpea în scară. Trecură prin vad Suceava ce se umflase de venea tulbure, mânioasă, până la burta calului. Un fulger scăpără despicând cerul, trăsnind undeva pe culmea dealului, iar la lumina lui, o clipă, prin perdeaua deasă a ploii, zăriră turlele Sucevei. Și caii, singuri, gâfâind din greu, îndemnară mai cu nădejde galopul... Străjerul din turn, ciuciulete, cu o velință în cap, se nevoia să scruteze zarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sat fără câini, năvăleau și o prădau sălbatec, o despuiau... Străinii făcuseră cale bătută, hălăduiau, jecmăneau, batjocoreau, pângăreau Moldova și nimeni, nimeni nu le stătea împotrivă cu sabia, erau, doar "eliberatori". Moldova devenise o treanță, "Țara Nimănui". Și, pe deasupra haraciului, culmea umilinței, domnii netrebnici își cumpărau "protecția" vecinilor cu tot felul de peșcheșuri și plocoane; că atunci am pierdut și Chilia oferită în dar ungurilor, drept mulțămire pentru ajutor. Moldova era numai jale, sărăcie, moarte. Nu-i de mirare că vecinii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
personale"... "Să fie clar! amenință el. Să fie clar: până nu pune un genunchi în pământ, ca să presteze personal "Omagiul", cum cere "Codul cavaleriei", până nu se leapădă de cârdășia cu înfumuratul de Mateiaș, tractatul n-are nici o putere!" E culmea Iagelonul aista cu dihonia lui! răbufnește Ștefan scos din sărite. "Satul arde și baba se piaptănă"! Turcii bat la porțile Europei, și lui Cazimir îi arde de "omagii, cârdășii, închinări"!... E orb?! El nu vede primejdia de moarte ce ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cufundat în el. Înalță capul, vorbește hotărât, răspicat, cu patimă, poruncitor: Iată! A sosit clipa! O singură cale avem! Înainte!... Șendreo! Să se facă strigare! "Moldova în primejdie!" Vodă-Ștefan cheamă "Oastea cea Mare" la luptă! Să se aprindă focuri pe culmi! Buciumele să dea glas de primejdie! Clopotele să bată, ziua și noaptea să bată! Călăreții, în goană, cu sabia însângerată, să dea iureș, să ridice târgurile, satele! Toată suflarea țării, toți cei ce pot ține o armă să se adune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ei... Aiasta cumplit mă doare! Daniil clatină din cap: S-a surpat, oare, credința moldovenilor în Domnul lor, Ștefan? Risipește umbra îndoielii... "Moldovenii lui Ștefan", îngână el sarcastic... Eram înțeleși au jurat chiar ca oastea risipită să se adune pe culmile Carpaților în zvon de bucium. Dar buciumele n-au buciumat... Și cât i-am așteptat, Doamne!... Am luptat singuri... Am murit singuri... Poate... poate n-au putut... îngăimă Daniil. Poate... poate, îngână Ștefan cu tristețe și îngăduință. Poate li s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și începe să cioplească în stâncă... Din depărtare, se aude, parcă, zvon de bucium... Tresare... Ascultă... I s-a părut numai... Cioplește... Un bucium... Alt bucium... Daniil a încremenit cu dalta și ciocanul... Ascultă... Buciume buciumând prind să buciume pe culmi hăulind prin văi cu ecoul lor din obcină în obcină. Buciumă!! strigă el și aruncă ciocanul și dalta... Chiuie: Buciumă!!!... Aleargă ca bezmetic dând ocol chiliei, râzând, strigând: Buciumă!!! Am spus eu?!?!... Se împiedică în anteriu:... Vezi, Măria ta?!?! Buciumă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ea ar fi vinovată, să înceteze - dar este peste puterile ei s-o facă. Acum nu se mai poate opri. Îi impută întârzierile lui evident infidele, la care el, după ce încearcă mai întâi să se justifice, ripostează dur, acuzând-o, culmea, pe ea. Spre cinstea lui nu a înjurat-o și nu a lovit-o niciodată. O lovea însă, când confruntarea lor atingea apogeul, întotdeauna cu același cuvânt, un cuvânt ce mi-a obsedat copilăria și care mi se părea că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o pălărie „de actor american” care îmi venea bine și m-am îndreptat pe la 10 seara spre locul dinainte stabilit. În timp ce credincioșii cântau „Hristos a înviat” noi răcneam „Toreadorul!” Mă gândesc acum stupefiat că ne-am putut preta la așa ceva. Culmea e că, dacă îmi amintesc bine, m-am dat în spectacol, nenorocitul de mine, tocmai la una din cele mai vechi biserici din București, demolată peste ani de Ceaușescu. Eu parcă eram ateu, dar Gh. Udr. credea. Cum putuse să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
subțire după colină. Surd, ca și cum i-ar fi aruncat o piatră, pentru a râde de ea, ochii cățelei se învârteau: două stele de aur în nea. Blaga Privea ceru-n neștire, Scheunând amar, În timp ce luna subțire Se pitea după-o culme-n hotar. Umilă, smerită, parcă datoare, Când unul, altul o mai lovea, Aștri blânzi, licăreau prin ninsoare Ochii ei de cățea. I. Olteanu La Berlin, în 1922, recitând această poezie la rugămintea lui Maxim Gorki (care va fixa memorialistic momentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
omul căruia cultura i-a intrat în sânge) ( După o discuție, care m-a dezamăgit, cu o colegă). * Prin ce ne enervează cel mai mult țânțarii? Prin propria lor enervare, când nu-și ating scopul și sunt - pentru moment - alungați. Culmea! Pur și simplu, se scandalizează pentru că nu i-am lăsat să ne înțepe. Tot ei cu gura! * Repulsia pe care o simțim față de superba omidă dovedește că esteticul are întotdeauna nevoie de un (cât de cât) suport etic. Mică târâtoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
care se afla la antipod : un „agnostic” ireductibil, ireligios și antimistic, pozitivist și evoluționist (dar luându-l în derâdere pe Darwin) ; pe de altă parte însă, ce e drept (și asta contează), un spirit de cea mai desăvârșită libertate, la culme de original, cu un umor tipic englezesc și de o ironie corosivă, iar la urma urmei, totuși, funciarmente creștin în morală. Mă gândeam că ar fi fost mai normal ca Ralea să-l guste pe Samuel Butler, dar nu l-
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ce se va destrăma spre rușinea lui, antumă sau postumă. E divizat între vocație și îndoială (aici ar fi poate o deosebire : grafomanul are numai vocație, nu și dubii). „J’aurais écrit de toute façon”, declară Eugène Ionesco, ajuns în culmea gloriei (cf. Antidotes, Gallimard, p. 181, sqq.). Ar fi scris oricum, și fără glorie, și neluat în seamă, și hulit (cum a și fost). „Pourquoi est-ce que j’écris ? Je suis encore à me le demander” (ibid., p. 313). Tot
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și cerți? Seara, împreună cu doamna Matios, aveam minute de lectură sau, discutând, lucram împletituri de mână. Deși eram la a cincea cafea, grecii mei fiind mari cafengii, nici nu simțeam cînd și nici nu știu cum dar mă trezeam dimineața. Adormisem. și, culmea, dimineața găseam alături lucrul de mână cu zece-douăzeci de rânduri mai bogat. Lucrase buna mea gazdă. Începusem lucrul de mână cu fetele școlii și, într-o zi, agentul sanitar vine și mă roagă s-o primesc și pe soția sa
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
doar o propunere și nicidecum o obligație. După jumătate de oră sătenii au venit la listă ca la borcanul cu miere. Vezi dumneata, parcă voiau să atragă și bunăvoința lui Dumnezeu spre binele școlii dar și spre cel al câmpului. Culmea e că atunci când a venit în fața listei cel mai bogat om, Alexei Trandafilov, și a vrut să fie scris cu doar o baniță de orz, oamenii au refuzat să-l înscrie și l-au cam poftit să plece de-a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
era de obicei plină. De data aceasta, era ocupată ici și colo. Lipseau mulți dintre primari. De pe peretele din față, ne privea din tablou zâmbitor Nicolae Ceaușescu, hotărât să construiască socialismul „până ce România va fi ridicată pe cele mai înalte culmi de progres și civilizație”. De o parte și de alta erau steagurile Republicii Socialiste România cu stema și steagul roșu al partidului. Masa prezidiului cu cinci, șase scaune, era acoperită cu față de masă roșie. Și haina din păr de cămilă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pentru un loc pe podium și pentru cât mai multe medalii, dacă se poate de aur, era "sarcină de partid" de la care nu existau derogări. Sportul, ca industrie de fabricat campioni, a fost dus de RDG pe cele mai înalte culmi, cu rezultate notabile: la campionatele europene, mondiale sau la olimpiade, la numărul de titluri și medalii cucerite, RDG se bătea cu regularitate pentru locul 2, după URSS, la concurență cu SUA și, bineînțeles, la distanță apreciabilă de RFG în primul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
având în total o suprafață de cca 4.425 kilometri pătrați. Relieful județului se caracterizează prin câmpia Covurluiului, cu înălțimi între 60 m cea mai joasă, și până la 200 m la nord, podișul cu același nume, Covurlui, având forma de culmi deluroase ce ating altitudinea maximă de 300 m Câmpia Siretului inferior e o luncă joasă și umedă, pe când lunca Prutului e mai largă și aici, în sudul județului, se găsește zona cu cel mai înalt grad de seismicitate din România
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
est găsim o câmpie în lungul Prutului și spre vest zone înalte de pe malul stâng al Siretului ce fac parte din aria sud estică a Podișului Sucevei, ce ating înălțimi de peste 300m, ce culminează în sud-vest cu prelungirea nordică a culmii Dealul Mare, atingând înălțimea de 593 m. Cursul pâraielor ca și a celor două râuri Prut și Siret este în general a direcției de nord-vest - sud-est. Între ele se află afluenții Prutului: Bașeu și Jijia care au un debit mai
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
de pe malul drept al Sitnei era o mare moșie ce se învecina cu cele din Bâznoasa, iar pe valea Jijei, după cum am amintit, se învecina cu moșia Albești. Singura dovadă veche a localității Hlipiceni rămâne biserica și cimitirul situat în culmea Dealului Ponor. Cert este că populația de aici era și este evlavioasă și ca atare și-a ridicat o biserică, care cu timpul s-a stricat. În anul 1800 marele boier Alexandru zis Sandulache Sturdza, care deținea moșii până pe la
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
având în total o suprafață de cca 4.425 kilometri pătrați. Relieful județului se caracterizează prin câmpia Covurluiului, cu înălțimi între 60 m cea mai joasă, și până la 200 m la nord, podișul cu același nume, Covurlui, având forma de culmi deluroase ce ating altitudinea maximă de 300 m Câmpia Siretului inferior e o luncă joasă și umedă, pe când lunca Prutului e mai largă și aici, în sudul județului, se găsește zona cu cel mai înalt grad de seismicitate din România
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
est găsim o câmpie în lungul Prutului și spre vest zone înalte de pe malul stâng al Siretului ce fac parte din aria sud estică a Podișului Sucevei, ce ating înălțimi de peste 300m, ce culminează în sud-vest cu prelungirea nordică a culmii Dealul Mare, atingând înălțimea de 593 m. Cursul pâraielor ca și a celor două râuri Prut și Siret este în general a direcției de nord-vest - sud-est. Între ele se află afluenții Prutului: Bașeu și Jijia care au un debit mai
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]