8,894 matches
-
și acțiuni care nu reușesc s] o respecte. Oponenții consecințialismului v]d relația dintre valori și agenți că pe una neinstrumental]: agenților li se cere sau cel puțin li se permite că acțiunile întreprinse s] exemplifice o valoare desemnat], chiar dac] această duce la o realizare general] mai puțin semnificativ]. Acest mod de a distinge între consecințialismul și teoria rival], cu referiri stricte la agenți și valori, este neobișnuit, dar, sper, atr]g]tor. Un neajuns este acela c] noțiunea de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acțiunea A și plou] sau nu, pot s] efectuez acțiunea A și are loc un al treilea r]zboi mondial; lista r]mane deschis]. Având în vedere diferențele de funcționare a acestor condițion]ri, orice opțiune are diferite probabilit]ți. Dac] o opțiune este o posibilitate ce poate fi realizat], probabili]țile sale sunt posibilele modalit]ți de realizare. Noțiunea de probabilitate reia o versiune a noțiunii familiare de consecinț]. Revenind la definirea consecințialismului, putem identifica dou] afirmații în general admise
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
modalit]ți de a conduce o lume posibil]. Motivul pentru care am ajuns la acest nivel al detaliilor este de a oferi un conținut mai clar noțiunii de promovare a unei valori. Un agent promoveaz] anumite valori în alegerile sale, dac] - și numai dac] - el clasific] probabilit]țile opțiunilor din punct de vedere al acestor valori (afirmația 1) și opțiunile - acolo unde o astfel de clasificare este determinant] pentru alegerea care va fi f]cut] - din punctul de vedere al probabilit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
prognoze - si presupunem c] acestea sunt unic determinate - f]r] a ține seama de fiecare asemenea valoare prin probabilitatea pe care o are prognoză - de exemplu, un sfert sau o jum]țațe - de a fi cea corect]; las deschis] întrebarea dac] probabilitatea corespunz]toare de folosit este șans] obiectiv], crez subiectiv, crez „rațional” sau orice altceva. S] presupunem c] grijă agentului este de a salva vieți și c], în anumite circumstanțe neprielnice, apar dou] opțiuni: una ofer] o probabilitate de 50
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
va fi mereu în poziția de a cunoaște cu exactitate dac] o opțiune va avea sau nu una dintre st]rile respective. Confruntat fiind cu o valoare cum ar fi aceea a respectului sau a loialit]ții, voi ști întotdeauna dac] o opțiune dat] va aparține sferei uneia dintre cele dou] valori. Premisa de sigurant] se poate aplica, în general, unor asemenea exemple, dar exist] și excepții. Această înseamn] c], prin abordarea doar a câtorva st]ri de valoare, strategia nonconsecințialist
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
face ca un agent s] realizeze fapte îngrozitoare, atâta timp cât aceste fapte promit urm]ri dintre cele mai bune. Absolut nimic nu este interzis: nici violul, nici tortură, nici chiar crimă. Acest aspect este relevant doar în circumstanțe îngrozitoare, desigur. Astfel, dac] cineva care deține valori ordinare încurajeaz] tortură, acest lucru este valabil doar în situații în care exist] un mare câștig potențial - salvarea unor vieți nevinovate, prevenirea unei catastrofe - și unde nu apar consecințe negative - cand autorit]țile statale susțin tortură
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
prin prisma acestei distant]ri, acuzația adus] consecințialismului se reduce, de obicei, la afirmația conform c]reia nu numai c] ar permite fapte îngrozitoare în situații excepționale, dar ar permite și încuraja obiceiul general de a tolera aceste fapte; sau, dac] nu este vorba despre tolerant], cel putin ar ap]rea fenomenul de sprijinire a posibilit]ții că aceste fapte s] fie necesare. Consecințialismul face că nimic s] nu fie de neconceput. Nu permite agenților s] admit] vreo constrângere referitoare la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
despre tolerant], cel putin ar ap]rea fenomenul de sprijinire a posibilit]ții că aceste fapte s] fie necesare. Consecințialismul face că nimic s] nu fie de neconceput. Nu permite agenților s] admit] vreo constrângere referitoare la acțiunile lor, indiferent dac] este vorba despre constrângeri asociate cu drepturile altor oameni că agenți independenți sau constrângeri asociate cu afirmațiile celor cu care aceștia se afl] în relații dependente sau intime. Ideea din spatele acestei acuze este c] orice teorie moral] a consecințelor cere
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
demonstrat acest fapt în ultimul secol, în „Studii etice” (p. 107). „Din câte știu eu, aceasta înseamn] s] faci posibil], s] justifici și chiar s] încurajezi o neîncetat] practic] a cazuisticii; iar aceasta, trebuie ad]ugat, reprezint] moartea moralei.” Dar dac] acest tip de acuz] a fost adus în ultimul secol, el a fost și refuzat, în special de c]tre scriitori că John Austin și Henry Sidgwick. Ei au ap]rât utilitarismul clasic, teoria moral] a consecințelor potrivit c]reia
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care un agent poate garanta c] alegerea f]cut] promoveaz] valorile adoptate. Totuși, aceast] replic] din sfera nonconsecințialist] nu reprezint] un argument conving]tor, deoarece presupunerea este fals] în mod explicit. S] revenim la îndr]gostit și la iubita să. Dac] îndr]gostitul își calculeaz] fiecare îmbr]țișare, armonizând-o cu cerințele fericirii generale, nu va exista pl]cere pentru nici una dintre p]rți. O condiție pentru că o îmbr]țișare s] produc] pl]cere este spontaneitatea acesteia, faptul c] ea vine
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de așa manier] încât odat] atrase în joc, ele nu vor mai putea fi controlate prin monitorizare. Un alt r]spuns, preferat de c]tre scriitor, este acela c] multe valori sunt de așa natur] încât promovarea lor este subminat] dac] obiceiurile legate de deliberare - antecalculații - care sunt menite s] le promoveze fac subiectul monitoriz]rii calculative. S] presupunem c] m] supun principiului de a spune ceea ce-mi trece prin minte într-o conversație, pentru a-mi promova spontaneitatea. Voi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
antecalculații - care sunt menite s] le promoveze fac subiectul monitoriz]rii calculative. S] presupunem c] m] supun principiului de a spune ceea ce-mi trece prin minte într-o conversație, pentru a-mi promova spontaneitatea. Voi submina promovarea acelei valori dac] voi incerca s] îmi monitorizez și s] îmi controlez remarcile. Sau, de asemenea, s] presupunem c] m] supun principiului de a-mi l]să fiica adolescent] s] acționeze dup] bunul plac într-un anumit domeniu - de exemplu, în alegerea hainelor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a-mi l]să fiica adolescent] s] acționeze dup] bunul plac într-un anumit domeniu - de exemplu, în alegerea hainelor - pentru a-i promova sentimentul de independent] și de percepere a propriului sine. Iar]și voi submina promovarea acelei valori dac] voi incerca s] monitorizez și s] moderez toleranță pe care o ofer. În fiecare caz, în contexte potrivite, trebuie s] m] programez, mai mult sau mai putin orbește, dac] vreau s] promovez valoarea respectiv]. Partea teoriei consecințelor - care este explicit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
percepere a propriului sine. Iar]și voi submina promovarea acelei valori dac] voi incerca s] monitorizez și s] moderez toleranță pe care o ofer. În fiecare caz, în contexte potrivite, trebuie s] m] programez, mai mult sau mai putin orbește, dac] vreau s] promovez valoarea respectiv]. Partea teoriei consecințelor - care este explicit] în leg]tur] cu posibilitatea conform c]reia faptul de a fi adept al consecințialismului poate motiva un agent s] restricționeze calculul asupra consecințelor - este uneori descris] ca fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
opțiunile comportamentale sunt justificate prin alte metode, în special prin modul în care ele se supun sau nu regulilor optime. Teoria consecințelor restrictive este o form] de limit] a teoriei consecințelor extreme. Aceasta susține c] testul necesar pentru a vedea dac] fiecare opțiune este justificat] ține de sfera consecințelor, indiferent dac] opțiunea este direct sau indirect comportamental]: cea mai bun] opțiune este cea care promoveaz] cel mai eficient valorile agentului. Restrictivitatea vine din recunoașterea faptului c] agenții își pot promova valorile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
modul în care ele se supun sau nu regulilor optime. Teoria consecințelor restrictive este o form] de limit] a teoriei consecințelor extreme. Aceasta susține c] testul necesar pentru a vedea dac] fiecare opțiune este justificat] ține de sfera consecințelor, indiferent dac] opțiunea este direct sau indirect comportamental]: cea mai bun] opțiune este cea care promoveaz] cel mai eficient valorile agentului. Restrictivitatea vine din recunoașterea faptului c] agenții își pot promova valorile prin alegeri comportamentale, dac] își restricționeaz] tendința de a calcula
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
justificat] ține de sfera consecințelor, indiferent dac] opțiunea este direct sau indirect comportamental]: cea mai bun] opțiune este cea care promoveaz] cel mai eficient valorile agentului. Restrictivitatea vine din recunoașterea faptului c] agenții își pot promova valorile prin alegeri comportamentale, dac] își restricționeaz] tendința de a calcula, renunțând la dreptul de a analiza toate consecințele relevante. iv. Principalul argument al consecințialismului Cheia principalului argument al consecințialismului este o premis] considerat] pan] acum ca fiind implicit]; conform acesteia orice teorie moral] apeleaz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o valoare ce nu are leg]tur] cu teoria consecințelor, cum ar fi cea a respectului pentru cel]lalt. Promovarea acestei valori implic] încercarea de a ne asigura c] oamenii se respect] unii pe alții cât de mult posibil, chiar dac] această înseamn] lips] de respect ar]țâț] fâț] de lume. Premisa noastr] cheie st] la baza argumentului principal pentru consecințialism deoarece ea arăt] c] viziunea opus] îmbr]țișeaz] o teorie cu deficiențe majore la capitolul simplit]ții metodologiei. Știință și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ele au aceeași valoare științific]. Teoria consecințelor este indiscutabil o ipotez] mai simpl] decât oricare alt] form] a teoriilor opuse; aceasta înseamn] c], l]sând la o parte obiecțiile respinse în ultima secțiune, teoria consecințelor ar trebui s] aib] prioritate. Dac] adepții teoriei aflate în opoziție nu realizeaz] cât de mult pierde viziunea lor la capitolul simplitate, acest lucru se întâmpl] pentru c], în general, nu sunt de acord cu premisa noastr] cheie. Ei cred c] exist] anumite valori care pot
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este conform] curentului rațional care explic] promovarea bunurilor personale; teoria opus] nu este conform] cu acest curent. Ea se g]sește în ingrata poziție de a ap]ra o explicație legat] de valori, care nu are corespondent în raționalitatea practic]. Dac] aceste considerații asupra simplit]ții nu sunt suficiente pentru a fundamenta consecințialismul, singura soluție a adepților acesteia este s] atrag] atenția asupra detaliilor și a plauzibilit]ții teoriei aflate în opoziție. În secțiunea a doua a acestui articol, am v
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
determin] acele valori ale probabilit]ții unei opțiuni, fie pe aceea c] valoarea unei opțiuni este o funcție a valorilor asociate cu diferite cursuri de acțiune. Un adept al consecințialismului poate susține cu suficiente argumente c] ambele idei sunt neplauzibile. Dac] un anumit curs de acțiune contribuie la realizarea unor valori mai mult decat altul, atunci acela are o valoare mai mare. Și dac] o anumit] opțiune pare a fi o soluție cu mai mari șanse de reușit] decât o altă
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cursuri de acțiune. Un adept al consecințialismului poate susține cu suficiente argumente c] ambele idei sunt neplauzibile. Dac] un anumit curs de acțiune contribuie la realizarea unor valori mai mult decat altul, atunci acela are o valoare mai mare. Și dac] o anumit] opțiune pare a fi o soluție cu mai mari șanse de reușit] decât o altă care implic] aceleași valori, atunci aceasta este cea mai bun] alternativ] pentru mine. Pe ce se bazeaz] atunci oponenții teoriei consecințelor? Bineînțeles, ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care este f]cut] între aceste reguli, susținând c] opțiunile comportamentale sunt justificate prin referire la regulile astfel alese. Un alt exemplu, mai semnificativ, este al poziției opuse, care susține c] fiecare agent trebuie s] aleag] în așa fel încât, dac] toat] lumea ar face aceeași alegere, atunci valorea sau valorile respective ar fi promovate. Ideea de bâz] aici este c] teoria consecințelor ofer] un criteriu corespunz]tor pentru evaluarea alegerilor colectivit]ții, dar nu și ale membrilor s]i. Colectivitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
consecințelor ofer] un criteriu corespunz]tor pentru evaluarea alegerilor colectivit]ții, dar nu și ale membrilor s]i. Colectivitatea trebuie s] aleag] astfel încât valorile s] fie promovate, iar individul trebuie s] aleag] în așa fel încât valorile s] fie promovate dac] toți ceilalți ar face aceeași alegere. Aici, ca și în cazul anterior, oponenții teoriei consecințelor își motiveaz] poziția chiar prin intermediul acestei teorii. Aceasta nu înseamn] c] cele dou] curente sunt compatibile. Pentru adepții teoriei consecințelor, poziția opus] nu este suficient
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
succes, potrivit c]ruia virtutea este analizat] în termenii unei complexit]ți; în acest sens, binele reprezint] în esenț] unitatea organic] a unui întreg complex. Acest principiu universal acceptat p]trunde în sfera esteticii. Problemă crucial] care se ridic] este dac] o asemenea concepție se preteaz] abord]rii noastre în domeniul doctrinei etice, cu alte cuvinte dac] ea poate constitui r]spunsul la necesitatea unei teorii a binelui care s] stea la baza sistemului nostru etic. Concluzia este categoric negativ], iar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]