8,674 matches
-
o participare unitară a României la colaborarea în cadrul Europei de Sud-Est. Cel mai important mesaj în acest caz este că România trebuie să fie activă în Balcani. Anita Orbán: Să trecem la relațiile bilaterale, domeniu în care există încă probleme delicate și nesoluționate. Doriți să acționați în vederea ajungerii la o înțelegere cu privire la procesul de drept civil inițiat de către statul ungar în urma poluării Tisei? Mihai-Răzvan Ungureanu: Acum nu pot răspunde cu privire la detaliile acestei probleme. Consider însă important să spun că în domeniul
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
UE nici nu începusem negocierile, avea totuși timp să gândească un sistem de trilaterale. Vă amintiți care a fost contribuția lui la politica externă a momentului. Bogdan Chirieac: A domniei sale sau a domnului Constantinescu? Andrei Pleșu: Îmi puneți o întrebare delicată. Aici era o luptă auctorială între cei doi. Mi-e greu să mai separ apele. Faptul că s-a pus atunci problema unei rețele de trilaterale care, sigur, că aveau și o componentă de strategie pro-NATO, dar erau în bună
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
comod. Există nume, există locuri, vorba fabulei: „știm unde se află și unii, și alții”. În cazul Ministerului de Externe, am avut eu surpriza să descopăr că politizarea s-a dus mult mai... în straturi mult mai profunde și mai delicate. Rodica Culcer: Adică și cei care nu erau numiți pe criterii politice erau tot numiți... Mihai-Răzvan Ungureanu: Am fost surprins să descopăr că oameni care au avut o existență meteorică și, în același timp, extraordinar de interesantă în viața politică
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
nu greșești des. În momentul în care greșești, te descalifici. Asta n-ar fi nimic: descalifici însă țara pe care o reprezinți. Ministerul de Externe începe să devină subiectul atenției în materie de politizare. Nu cred că există locuri mai delicate în articulațiile executive ale statului român, în care argumentul, în care nevoia suplimentului de identitate politică să se fi vădit atât de mult în ultimii patru ani. Pentru mine este o problemă. Pentru că nu cred că un diplomat - despărțiți-mă
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
decizii în legătură cu acest motiv trebuie examinate dimensiunile și implicațiile categoriei avut obștesc cu care operează Codul penal în vigoare. Trebuie observat în ce măsură aceste dimensiuni și implicații se mai înscriu în coordonatele juridice ale Constituției actuale. Această mare problemă, dificilă și delicată, este la baza viziunilor și opțiunilor diferite exprimate în aceste procese. Examinarea acestor aspecte juridice va evidenția motivația opiniei separate pe care am exprimat-o. 1. Cât privește categoria avut obștesc, ea nu s-a confundat și nici nu poate
DECIZIE nr. 38 din 7 iulie 1993. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/109193_a_110522]
-
în urma concursului, proiectul lui Mircea Daneliuc a fost respins, iar cel al lui Sergiu Nicolaescu, admis! Sigur, după orice concurs există cîștigători și există învinși; totul e că jocul să se desfășoare corect. E adevărat că, în zona atît de delicată a artei, e foarte greu de cîntărit corectitudinea arbitrilor, adică e foarte greu de apreciat cît e lipsa de gust sau cît e ticăloșie, într-o anumită opțiune. Comisia a fost compusă din cîte un reprezentant al celor cinci asociații
Scenariul, eterna poveste by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12545_a_13870]
-
mai bine zis: pentru el valorile sînt perene, se situează de partea lui Harold Bloom care consideră modernitatea și postmodernitatea "epoca haotică" (chiar dacă nu sîntem de acord cu acest principiu, multe din observații sînt judicioase și merită toată atenția). Conceptele delicate le abordează fără teamă de anacronisme: naționalismul, problema universalității și a importanței traducerilor, a boemei (din perspectiva valorii și din cea a disidenței politice) ș.a.. Primul impuls al cărții a fost, cum ziceam și mai sus, polemic: împotriva acestei "uitări
Pledoarie pentru Echinox by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/12599_a_13924]
-
am pe cine trage și împinge seara, adormit pe canapeaua din fața televizoruluiť - e suficient să mă ridic, de una singură, să sting aparatul și să mă culc." (pp. 116-117). Este notabilă reușita autoarei de a vorbi despre lucruri intime și delicate pe un ton de firesc omenesc, epurat de exprimări liricoide, ca și de inutile cruzimi realiste. Povara existențială se simte mai bine printr-o asemenea frazare de proces-verbal, exact și anticalofil. Mai ales că prozatoarea nu aspiră la etajări și
Femeia în fața oglinzii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11277_a_12602]
-
episod, era forțat să le revadă pe cele anterioare. Ciudat este că toate episoadele sfîrșesc la fel". Cu visele lui, de gînganie proscrisă, de fluture levantin, frate nelegitim, ursit de-o vrajă rea, al silfilor de zi, începe un basm delicat, sub lupă și pensetă, despre codoșii și răpiri, despre parfumeuri, pivniceri și călăi. Despre fluturi mulți, de multe neamuri, zmei din enciclopedie, maștere, căluți de mare. Și Messaline, și Lucrezii, cavaleri din Camelot și ,rebuturi" cu-ambiții de psalmist (,Umbre
Entomologicum Magnum by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11343_a_12668]
-
de basm cu ,ajutoarele eroului", o oaste întreagă de fluturi. Străvezii cum sînt, ei lasă ușor să se vadă rînduri mai vechi, du vers, de la prose, între care se prind, așezate la patru mîini (n-ai ghici...), foițe de micașist, delicate, foșnitoare, frumoase. Din ele, exuvii transparente, ca o mille feuilles însiropată cu literatură, se adună cartea lui Paul Cernat și Andrei Ungureanu. Căutați-o și citiți-o! Chiar dacă, acum, nu se prea scrie așa, foarte curînd o să fie, neîndoielnic, o
Entomologicum Magnum by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11343_a_12668]
-
în legătură cu amanta ta, a început abrupt Jenia, pentru că s-a temut să nu se stingă focul indignării stârnite de toată istoria asta dezgustătoare. El a tăcut îndelung. S-a încăpățânat să tacă. Burleți mici de grăsime îi tremurau sub pielea delicată. Se vedea că nu mai e așa de frumos pe cât fusese înainte vreme. Poate că s-a decolorat cu anii... - Jenia, sunt om în toată firea, nu-mi ești nici mamă nici bunică... Spune-mi de ce trebuie să-ți dau
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
atât mai mult cu prilejul ăsta... - Jenia, fă-mă să-nțeleg ce vrei de la mine. Istoria asta ține mai de mult, nu e primul an. Iartă-mă, dar nu suntem așa de apropiați încât să stăm și să analizăm problemele delicate ale vieții mele intime. Și Jenia a înțeles imediat că nu e chiar așa de simplu totul, că în spatele cuvintelor se ascunde mult mai mult decât știe ea. Iar Arkadi are pe de-o parte un aer vinovat, pe de
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
după, generația care s-aducă critica și teoria literară înapoi la, cîtă a putut fi, normalitate. Însă la Virgil Ierunca nu se trec scuzele și argumentele slabe, dictate de context. E treaba criticii de pensetă, de ,microchirurgie", poate, să aleagă, delicat, bobul de o parte, neghina de alta, cînd ele țin, amîndouă, de același, schimbător sub vremuri, destin. Critica lui Virgil Ierunca taie, în schimb, mari trasee sîngerînde, pînă dă de fibră sănătoasă. Acolo și numai acolo își poate orienta, bine
Busola și penseta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11317_a_12642]
-
dominant în raport cu materia de care nu se îndură totuși a se înstrăina complet și care e povestirea sau, mă rog, povestea. Datele narative nu sînt întrutotul radiate, astfel încît ele se pot distinge în alcătuirea discursului poeticesc, precum o structură delicată pe cale de resorbție. Jaloanele discursului cu pricina ni se relevă drept o sumă de mici acțiuni, circumstanțe obiective, mișcări și gesturi într-o compoziție pe care autorul dorește a o interioriza, a o întoarce adică pe reversul său, cel al
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
sticli pe fundul/ Chinuitului rîu./ Frate cu frate/ Nu va mai trage atunci. Și ne vom minuna/ Privindu-ne chipul/ În apele clare răsfrînt,/ Atît de mult semănînd/ Unul cu altul" ( Chipul în ape răsfrînt). Nu sînt evitate nici momentele delicate ale ivirii unor opacități în relațiile dintre români și români, ale unei desconsiderări, din partea unor "regățeni" mărginiți, a Basarabiei "umile", îngropate în roadele pămîntului său, roade nebăgate în seamă pe tarabele cosmopolite ale "Pieții Obor sau Matache". Anecdotica e spălată
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
lui Proust sau din jiletca, spre a păstra proporțiile, lui Holban. Cititor insațiabil, Zamfir nu putea rămîne nesugestionat de alți romancieri din toate literaturile. Eu am indicat categoria. Aceasta nu înseamnă lipsă de originalitate. Zamfir e un psihologist, cu spirit delicat de observație, cu gusturi moderne și cu o memorie, nu doar livrescă, atît de bună, încît mă aștept să ne dea mai încolo niște memorii. Asta după ce-și va publica jurnalul (ține, cu siguranță, unul, nu se poate să
Portret de intelectual român by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16622_a_17947]
-
că vom avea iarăși mulți ani de apropiere a culturilor noastre, fără minciuni și fără acele neajunsuri care ne-au amărât viața atâtea și atâtea decenii. Se știe că încheierea tratatului dintre România și Rusia se izbește de două probleme delicate: retrocedarea tezaurului românesc confiscat de Lenin, în 1917, și refuzul părții ruse de a denunța Tratatul Ribbentrop-Molotov! Cred că problema tezaurului românesc este, din punct de vedere rusesc, pentru un viitor mai îndepărtat. Nu-i simplu pentru Rusia să discute
Mihail Friedman "Cultura - un imperiu al binelui" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16601_a_17926]
-
ultimelor decenii, emancipare declanșată și definită în cadrul dinamic al celor trei instanțe psihice clasice - eul, supraeul și sinele. Cu o intuiție exersată abisal psihanalitic, răzbătând uneori ca atare la nivelul vocabularului, Brunner nu ezită să atace o seamă de probleme delicate - aș observa, mai mult, că le caută, cu arțagul unei expresii de-acum mature și sigure - precum miturile contemporane ale sexologiei, locul femeii în societate și în profesie, ori ceea ce el numește "strategia fericirii". Aceste meditații polemice depășesc cu mult
O carte bună, În pofida autorului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16662_a_17987]
-
mai ales că partea maghiară a garantat difuzarea filmului românesc la televiziunea națională ca supliment la premiile principale de cîte 1000 de dolari!). Personal m-am îndrăgostit de Iubirea noastră a unui cineast, Pacskovszky Jósef, capabil să emoționeze printr-o delicată cinematografiere a sentimentelor ce abia se-nfiripă sau sînt deja amintire: o studentă ce trăiește cu un editor francez, căsătorit și mai în vîrstă, descoperă un filmuleț despre bunica ei surprinsă într-o idilă cu un necunoscut. Dorind să dezlege
Senzor by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16652_a_17977]
-
pete de culoare: "Armele strălucitoare nu rănesc, spuse Claudia al cărei nume poartă mirosul văratic de tei." Claudia este muză citadinizata a poetului, dansează disco, știe să gătească: "Claudia face supă de alge și cerul gurii/ ni se umple cu delicatul gust al supei primordiale (!)", el, poetul, rămîne însă fidel naturii sale profund reflexive și care produce sentințe/premoniții: Se vor înmulți celularele, se vor înmulți./ Poți să ții marea în palmă?". Discursul poetic înghite sfere semantice contradictorii (celularul, dansul Claudiei
Un poet bucureștean by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16645_a_17970]
-
este cunoscut în societatea noastră. Am citit recent în cartea lui Dan C. Mihăilescu despre București, un capitol Rezistența la Caragiale în care se referă la faptul că în perioada în care Caragiale a început să fie jucat, existau oameni delicați, „fini, distinși” care se temeau de bănuiala că ar gusta grosolăniile sau echivocurile lui Caragiale. Pentru ei un autor mediocru precum Victorien Sardou era considerat un mare dramaturg, iar Caragiale, nu. Asta era atunci. Acum e altfel. Azi îl urăsc
Alexandru Paleologu: „Nu cred în aptitudinile de justiție, corectitudine, și creație, ale omului care disprețuiește literatura“ by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13066_a_14391]
-
Toți escrocii sînt imbecili. Mai mult sau mai puțin șmecheri. Asta e altceva. Caragiale nu va fi iubit de români decît după ce aceștia vor scăpa de complexele care le macină sufletul de un secol și jumătate. Complexul că nu este delicat și distins - acum un secol; complexul că este în fața unui pericol care este „deșteptăciunea negativă” - ce e aia „inteligență negativă?”; este inteligență sau nu este; iar dacă este negativă ca inteligență înseamnă că are dreptate să fie așa. Caragiale rămîne
Alexandru Paleologu: „Nu cred în aptitudinile de justiție, corectitudine, și creație, ale omului care disprețuiește literatura“ by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13066_a_14391]
-
de Artă? Cum o cheamă? Uit tot timpul. R.G. - Roxana Teodorescu. A.C. - Așa! Acum vreo 10-20 de ani a zis: “Gata, mă are și-mi face o expoziție.” După 7 ani mi-a trimis vorbă prin cineva, să-mi spună delicat că: “Nu se mai face!” (rîde) Mi-a trimis o scrisoare foarte drăguță la Margaron, actualul meu galerist. R.G. - Folosea lucrările dvs. din țară? A.C. - Păi, numai desene am 1000 la București. R.G. - Fix - o mie! A.C. - Atâtea am strâns
Interviu cu Aurel Cojan by Ruxandra Garofeanu () [Corola-journal/Journalistic/13072_a_14397]
-
liber decât evadând într-o lume alternativă. “Vreau să descopăr zone mai puțin explorate” - Vă gândiți să strângeți nocturnele într-un volum ? - Deocamdată, nu le văd conturându-se într-o carte. În momentul de față, sunt într-o situație destul de delicată, vizavi de ... (iată un termen care nu-i plăcea lui Olăreanu, dar pe care eu l-am acceptat; ca și OK, este ușor de manevrat, dovadă că am apelat și acum la el). Revin: am scris Cum se face prezentând
MIRCEA HORIA SIMIONESCU - Viața ca o frază by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13092_a_14417]
-
Bacovia), însă ale cărei urmări, după toate probabilitățile, sînt departe de a se fi istovit. În chip ostentativ, M. Ivănescu pune accentul nu pe expansiunea expresionistă, pe bravada cosmicizării, ci pe retranșarea, pe reducția ființei angoasate, covîrșite de spaimele, adesea delicate, ale propriei sale condiții. Macrocosmosului i se preferă microcosmosul interiorizării, nu mai puțin bogat în rezonanțe, infinitul mic al eului. Poetul măsoară ð„de la fereastră, strada de care mie mi-e frică” (XXX). Punctul de observație, încăperea în care locuiește
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]