KorAP: Find »[drukola/base=divinitate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...320 321 322 ...340 >

8,487 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

valabili pentru oameni și zei; Însă doar de la zei emană esența divină, o mireasmă (warșula) care produce efecte benefice pentru om și natură. Zeii sunt veșnici, deși În mituri apar și unii zei care se nasc și mor. În ceea ce privește nașterea divinității, textul cel mai semnificativ este așa-numita Teogonia, care descrie nașterea excepțională a zeului furtunii și a altor zei. Conceptul de naștere a divinității este implicit În existența zeilor „fii”, ca Mezzulla și Șarruma. Într-un fragment din mitul dispariției

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sunt veșnici, deși În mituri apar și unii zei care se nasc și mor. În ceea ce privește nașterea divinității, textul cel mai semnificativ este așa-numita Teogonia, care descrie nașterea excepțională a zeului furtunii și a altor zei. Conceptul de naștere a divinității este implicit În existența zeilor „fii”, ca Mezzulla și Șarruma. Într-un fragment din mitul dispariției zeului-Soarexe "Soare" se vorbește despre moartea unui zeu: Dacă primii șzei pe care i-am trimisț sunt morți șși dacăț trebuie să moară și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Soare" se vorbește despre moartea unui zeu: Dacă primii șzei pe care i-am trimisț sunt morți șși dacăț trebuie să moară și acestea șadică zeița sorții și ¾anna¿annaxe "H~annah~anna"ț... (VBoT 58 I 32’). Sunt și divinități despre care se spune că există ab aeterno, ca „zeii cei vechi” din mitul lui Ullikummixe "Ullikummi": Ea a Început să le vorbească zeilor celor vechi: „Ascultați cuvintele mele, zei vechi, care existați Încă din vechime și cunoașteți destinele!” (Ull

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
că există ab aeterno, ca „zeii cei vechi” din mitul lui Ullikummixe "Ullikummi": Ea a Început să le vorbească zeilor celor vechi: „Ascultați cuvintele mele, zei vechi, care existați Încă din vechime și cunoașteți destinele!” (Ull. A III 48-51). Tot divinității Îi este atribuită și o sferă de relații și dorințe sexuale, atestată de mitologie: Kumarbixe "Kumarbi" se unește cu „stânca”; din cea se va naște În urma acestei relații un monstru de piatră, Ullikummixe "Ullikummi": ...În lacul Înghețat se află o

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
la Sippar, dar șzeul-ț Lună locuișeșteț la Kuzina; șzeulț furtunii locuișeșteț la Kummiya, iar Iștarxe "Iștar" locuișeșteț la Ninive; Nanayaxe "Nanaya" șlocuieșteț la Kișșina, iar Mardukxe "Marduk" loșcuieșteț la Babilon (Appuxe "Appu" A IV 12 sqq.). În orice caz, fiecare divinitate locuiește În templul propriu (de altfel, templul se numește „casa zeului”, É.DINGIR; În hitită, șiunaș parnaș), unde aceasta este Îngrijită, spălată, Îmbrăcată și Întreținută de responsabilii templului care Îi sunt slujitori 1. Având un trup, chiar dacă veșnic, zeii au

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
garantează amândurora existența. Necesitatea hranei și a băuturii este fundamentală pentru zei, iar aceștia, În schimbul satisfacerii acestei nevoi ce nu poate fi neglijată, le arată oamenilor bunăvoință, oferindu-le protecție, prosperitate și sănătate. Acest raport reiese clar din invocațiile adresate divinităților care s-au Îndepărtat (așa-zisele „mituri ale zeului dispărut”), unde se afirmă că, În urma foametei provocate tocmai de dispariția zeității, „oamenii și zeii vor muri de foame” și că „miile de zei”, invitați de Soarexe "Soare" la o petrecere

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
iubi; sunt suspicioși și supărăcioși, se pot Înfuria cumplit În relațiile cu oamenii care se fac vinovați, chiar inconștient, de diferite neglijențe, În ceea ce-i privește. În acest sens, este semnificativ mitul „zeului dispărut” și ritualurile de invocare pentru atragerea divinităților care s-au Îndepărtat, abandonându-și funcțiile de protecție: Telipinuxe "Telipinu", fiul meu, nu mai este, s-a Înfuriat și a luat cu el tot binele (Tel. prima versiune, A I 23’) Din cauza scrișbului tăbliței de lemn Pțirwa șzeul furtuniixe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
potrivit. Comportamentul zeilor, aparent capricios, ține În realitate de conceptul conform căruia hitiții au parte de „dreptatea divină”, exprimată de verbul ¿andai„a sistematiza, a pune ordine” și derivatele sale; aceasta reprezintă o ordine imanentă a lucrurilor (Pecchioli Daddi, 1991): divinitatea este „dreaptă”, pentru că ea creează ordine și acționează conform acesteia; omul este „drept” pentru că este pios și respectă legile date de zei; țara este „dreaptă” pentru că suveranul menține În ea ordinea dorită de zei. Zeul dreptății este prin excelență zeul-Soarexe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
modelele mesopotamiene, răspunde esențialmente unui scop practic și se concretizează Într-o cerere de ajutor (Houwink Ten Cate, 1969). Uneori, se poate face apel la un zeu pentru ca acesta să Îndeplinească funcția de intermediar Între cel care se roagă și divinitatea căreia Îi este adresată rugăciunea. Îi găsim des În acest rol pe zeița Zintu¿ixe "Zintuh~i" și pe zeul furtuniixe "zeul furtunii" din Nerikxe "Nerik" și Zippalanda, În calitatea lor de nepoată și respectiv fiu ai zeului furtunii din

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și țara lui ¾atti a murit și nimeni nu vă mai pregătește libații de pâine și vin! (KUB XXIV 3 + II 3’-6’) Ascultarea cererii, obiect al rugăciunii, este favorizată de introducerea acesteia În ritualurile de ofrande și invocări ale divinității: ...zeu al furtunii din Nerikxe "Nerik", vino din cer, din pământ; zeu al furtunii din Nerik, vino de la răsărit, de la apus; zeu al furtunii din Nerik, din cer, dacă ești Împreună zeul furtuniixe "zeul furtunii", tatăl tău, sau dacă șeștiț

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
i se conformează, se prezintă asemenea celui care realizează această „dreptate” Între oameni. 2. Sărbători și ritualuritc "2. Sărbători și ritualuri" Legătura strânsă care există Între zei și oameni se concretizează În cadrul cultului, care, pe lângă ofrandele zilnice de pâine aduse divinității venerate În templele lor, prevede și celebrarea unor sărbători, ritualuri magice și descântece. Sărbătorile, În cazul cărora cunoaștem diferite nume, sunt expresia de bază a cultului statului și se desfășoară conform unui calendar prestabilit În capitală și În diferite localități

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și anuale, legate fie de fenomene atmosferice și momente speciale ale producției agricole (de exemplu, „sărbătoarea ploii”, „sărbătoarea recoltei”, „sărbătoarea pământului” etc.), fie de anotimpuri. Cele mai importante erau sărbătorile de primăvară și de toamnă, care erau celebrate pentru fiecare divinitate din templu În parte, pentru că se legau de fazele principalele ale ciclului agricol. Această legătură era subliniată simbolic de introducerea În sărbătoarea primăverii și În cea a toamnei a ceremoniei deschiderii și Închiderii a acelor pithoi, care conțineau grâul, cu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
se legau de fazele principalele ale ciclului agricol. Această legătură era subliniată simbolic de introducerea În sărbătoarea primăverii și În cea a toamnei a ceremoniei deschiderii și Închiderii a acelor pithoi, care conțineau grâul, cu care se pregătea pâinea pentru divinitățile sărbătorite. Exista probabil și o a treia sărbătoare legată de anotimpuri, celebrată iarna, cu ocazia Anului Nou (Archi, 1973). În epoca imperială, În timpul domniei lui Murșili al II-lea sau În primii ani ai lui Muwatalli, sărbătorile locale ale anotimpurilor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
hitită, originară din cetatea Nerikxe "Nerik", În timpul căreia se recita sau se citea mitul luptei dintre zeul furtuniixe "zeul furtunii" și balaurul Illuyankaxe "Illuyanka" (Pecchioli Daddi-Polvani, 1990, pp. 39-55; Haas, 1988b) sau sărbătoarea (¿)ișuwa, de origine kizzuwatneană, În cinstea unor divinități hurrite, introdusă la Hattușaș de regina Pudu¿epa (Wegner-Salvini, 1991). De asemenea, existau sărbători, de o solemnitate aparte, celebrate periodic conform unui ciclu de mai mulți ani: ritualul sărbătorii pentru zeul Telipinuxe "Telipinu" din ¾an¿ana și Kașka (lângă Sungurlu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
al țării lui ¾atti Înaintea zeilor, să reînnoiască și să consolideze periodic raportul său cu populația, dar și să strângă tributurile datorate statului de unele cetăți și sate. Ritualul festiv prevedea de obicei ceremonii atât Înăuntru, cât și În afara templelor divinităților sărbătorite. Momentele principale ale sărbătorilor erau ofrandele de pâine și băutură pentru zei, libațiile În locurile sacre din templu (altar, tron, vatră, fereastră, Încuietoare), jertfirea animalelor (de cele mai multe ori oi, uneori boi), banchetul ritual, la care participau oficianții, diferite ceremonii

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
templu (altar, tron, vatră, fereastră, Încuietoare), jertfirea animalelor (de cele mai multe ori oi, uneori boi), banchetul ritual, la care participau oficianții, diferite ceremonii de purificare. Ritul central este cel indicat de expresia „regele șsau reginaț bea stând În picioare șsau josț divinitatea XY”, a cărei interpretare ca libație este discutabilă (FrantzSzabó, 1987). Diferitele ceremonii sunt Însoțite și ritmate adesea de instrumente muzicale, de cântece corale, de evoluții ale dansatorilor și de acțiuni mimate, legate de mituri, ale căror protagoniste sunt divinitățile sărbătorite

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
josț divinitatea XY”, a cărei interpretare ca libație este discutabilă (FrantzSzabó, 1987). Diferitele ceremonii sunt Însoțite și ritmate adesea de instrumente muzicale, de cântece corale, de evoluții ale dansatorilor și de acțiuni mimate, legate de mituri, ale căror protagoniste sunt divinitățile sărbătorite, având scopul de a atrage bunăvoința zeilor. Prezintă un interes special unele acțiuni mimate care se referă la căutarea zeiței Inaraxe "Inara" cu ajutorul unei albine (?) (Pecchioli Daddi, 1988); scenele de vânătoare la care participă „actori” travestiți În animale sălbatice

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
greutății, lupte, box, chiar și curse de cai, iar Învingătorilor erau acordate premii (Archi, 1978). Momentul cel mai solemn al sărbătorii era Însă procesiunea, care se putea desfășura În diferite feluri. De exemplu, În timpul sărbătorilor de primăvară procesiunea Însoțea statuia divinității de la templu la stela sa, care se afla În afara orașului, de cele mai multe ori Într-o pădurice, lângă un izvor sau pe o colină, unde se ridica un cort În care avea loc ritualul ofrandei de pâine pregătită din grâul păstrat

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
se afla În afara orașului, de cele mai multe ori Într-o pădurice, lângă un izvor sau pe o colină, unde se ridica un cort În care avea loc ritualul ofrandei de pâine pregătită din grâul păstrat Încă din toamna precedentă În pithos-ul divinității. Depunerea, o dată pe an, a statuii divinității lângă stela sa, Împlinită pentru a-i reintegra simbolic forțele Înainte de o duce Înapoi În oraș, este legată de ciclul agricol prin intermediul ofrandei de pâine pentru a asigurarea fertilității (Archi, 1973). În timpul sărbătorii

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Într-o pădurice, lângă un izvor sau pe o colină, unde se ridica un cort În care avea loc ritualul ofrandei de pâine pregătită din grâul păstrat Încă din toamna precedentă În pithos-ul divinității. Depunerea, o dată pe an, a statuii divinității lângă stela sa, Împlinită pentru a-i reintegra simbolic forțele Înainte de o duce Înapoi În oraș, este legată de ciclul agricol prin intermediul ofrandei de pâine pentru a asigurarea fertilității (Archi, 1973). În timpul sărbătorii KI.LAM, procesiunea marchează Începutul ceremoniilor fiecăreia

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
etc.) la adunarea așa-zisei materia magica - constă În hrană, băuturi, metale și pietre prețioase, pietre de râu, unguente, animale și substanțe vegetale etc. Urmează o a doua etapă În care oficiantul oferă sacrificii și invocă din când În când divinitățile legate de ritul respectiv, care se desfășoară În locuri stabilite departe de zona locuită - cel mai adesea pe malurile unui râu -, unde, de obicei, nu se celebrează culte sau sărbători. În zori, când la locul stabilit apare și cel care

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Hattușaș de impuritate, să favorizeze trecerea suveranului de la condiția umană la cea divină și să confirme divinizarea. Funeraliile regale durau paisprezece zile, În timpul cărora riturile magice săvârșite de „bătrână” se uneau cu acțiunile rituale tipice sărbătorilor, cum ar fi „băutul” divinității și cântarea cu instrumente muzicale. Unele ceremonii magice aveau scopul de a crea pentru defunct un patrimoniu bogat, format din pământuri cultivate, animale domestice, pajiști și vii, pe care să le folosească În lumea de „dincolo”, care trebuia astfel să

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
hitită, cât și În alte limbi (hatică, hurrită, luviană, palaică), nu pot fi trecute În categoria miturilor cunoscute, dar confirmă bogăția și vitalitatea mitologiei anatoliene. 1) În invocațiile/evocările (mugawar/mugeșșar), cunoscute și ca „mituri ale zeului dispărut”, adresate unor divinități care s-au Îndepărtat, partea narativă, care descrie consecințele mâniei divine și căutarea zeului, este inserată Într-un ritual magic, ce are ca scop Îmblânzirea mâniei zeului și obținerea Întoarcerii acestuia. În cadrul acestui tip de compoziții, mitul și ritualul sunt

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și ritualul sunt strâns legate din moment ce mitul oferă motivația evenimentului negativ pe care ritualul magic trebuie să-l exorcizeze: o astfel de nenorocire - boală, naștere grea, foamete, epidemie, dezordini sociale și politice etc. - apare, În concepția religioasă hitită, În urma Îndepărtării divinității căreia Îi revine respectiva sferă de influență; zeul se Îndepărtează pentru că s-a mâniat, magia Îl domolește, iar el se Întoarce pentru a-și Îndeplini funcția protectoare. Celxe "Cel" mai vestit dintre aceste texte Îl are ca protagonist pe Telipinuxe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mitul lui ¾eddamu”, un balaur uimitor de vorace născut din Kumarbi și fiica Mării; „Cântecul de Argint”, născut din Kumarbi și o muritoare; „Regalitatea zeului KAL”, contrapus de Ea și Kumarbi zeului furtunii. Prezența miturilor care aparțin acestui ciclu de divinități de origine hurrită și mesopotamiană, existența unor fragmente ale mitului lui Ullikummixe "Ullikummi" În limba hurrită demonstrează Încă o dată complexitatea și bogăția tradițiilor culturale care au contribuit la elaborarea patrimoniului mitic de la Hattușaș. Mai există și alte „cântece”, cum ar

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]