8,208 matches
-
o ființă nici pre-prea, nici foarte-foarte"24. Fizionomiile anoste, nedetașabile, reflectă un tragic pustiu lăuntric, o lipsă a conștiinței care să impună o anumită consecvență a gândurilor și a actelor, un vid sufletesc ce explică angrenarea în fapte lipsite de finalitate, în discuții interminabile, cu atât mai însuflețite cu cât sunt mai fără obiect și fără concluzie. Flecăreala continuă, apanaj al insului neautentic, condamnat la anonimat, întreține o atmosferă proprie inversării axiologice a evenimentelor, convertind nesemnificativul în senzațional și esențialul în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
statut de parazit social. Stamate îndeplinește obositoare și iritante ocupații în consiliul comunal, își rotunjește veniturile pe seama propriei familii și se dedică profesiunii superflue prin excelență: filosofia. Aflăm însă că, departe de a fi un idealist, incapabil să confere vreo finalitate practică preocupărilor sale științifice, Stamate reușește, tocmai "grație calculelor și combinațiilor sale chimice"66 să-i asigure fiului un post de subșef de birou în Nirvana. Elocventă pentru farsa îndeletnicirilor sale culturale și pentru parodia rolului de educator este concisa
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
obișnuit, aspirat într-un vârtej al nonvalorilor. Asta nu înseamnă că comunitatea amish este perfectă, sau superioară. Existența unor astfel de tendințe de respingere a societății de consum nu face decât să demonstreze nemulțumirea. Societatea de consum nu oferă o finalitate clară omului, pe când valorile tradiționale da. Transformarea vechilor tradiții și sărbători în instrumente de marketing a deturnat caracterul lor sacru și mai ales capacitatea lor de a întări și proteja familia și comunitatea. În concluzie revoluția științifică și eforturile ei
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]
-
societatea să progreseze au căzut victime. Deși datorau aproape totul tradiției iudeo creștine grefate pe raționalismul grec, marii savanți ai epocii moderne au dat cu piciorul în propria lor identitate. Pas cu pas am descifrat universul. Este și aceasta o finalitate logică. Orice teorie științifică trebuie să explice cât mai mult din realitatea înconjurătoare. Nu putem avea mai multe legi, unele care să explice de ce apa este transparentă, ( apropo încă nu se știe de ce unele lucruri sunt transparente), iar altele să
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]
-
pur obiective și mecaniciste ale reprezentării, dar putem sesiza că ceea ce există În imagine este determinat (cel putin declanșat) de realitatea sursă, iar lizibilitatea ierarhiei dintre determinat și determinant este o condiție primară și obiectivă a fotografiei de arhitectură. Ierarhizarea finalităților fotografiei (imaginea În sine versus arhitectura sursă) se face evident În favoarea arhitecturii. Aceasta este o realitate sistemică experimentabilă direct, din care registrul reprezentabil este doar un element component. În consecință, imaginea arhivă trebuie să ia În considerare În cazul În
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
atentă discernere Între simulacru și similitudine. Conceptul de simulacru la Baudrillard explică statutul imaginii virtualizate prin dispariția oricărei referințe reale (Baudrillard: 2008). Eliminarea modelului structurant și determinant care precede fotografia, slăbește cauzalitățile până Într-acolo În ale face reversibile, cu finalitate deschisă, procesuale. De exemplu, seriile imagistice ale lui Andy Warhol slăbesc prin repetitivitate, singularitatea cauzei și a efectului, unicitatea determinării dinspre adevărul realității către forma fotografică. Acestui mod de funcționarei se alterează integritatea și este deschis către alte posibilităti semantice
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
Aristotel. Ca și pentru Platon, și pentru Aristotel arta este mimesis, dar nu o imitație falsă, mecanică, ci imitația unei realități fundamentale, posibile, condiționată însă de limitele verosimilului și necesarului, o imitație înțeleasă ca o reelaborare superioară a datelor realului. Finalitatea artei o reprezintă catharsis-ul, curățirea patimilor, purificarea pasiunilor, transformarea lor în înclinații virtuoase: „tragedia [...] imitație închipuită de oameni în acțiune, și nu povestită și care stârnind mila și frica săvârșesc curățirea acestor patimi”. Dar purificarea nu reprezintă decât o
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
deveni ale poeziei în genere. Putem vorbi de o încercare de autonomizare relativă prin însăși demarcația sacru/profan, pe de altă parte prin disocierea de expresia orală și de cea pictografică, autonomizarea implicită față de cântec. În ceea ce privește disputa pe marginea problemei finalității și specificității artelor, literatura rămâne prin definiție o artă liberală, definită în termenii săi clasici de ordinul lui dulci, nu ai lui utili, iar emoția care o definește este plăcerea, delectarea. Plăcerea medievală cuprinde, de altfel, o gamă largă de
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
literaturii constituie, mai mult decât în celelalte epoci, factorul determinant. Este perioada de înflorire a academiilor. Întreaga cultură occidentală definește literatura ca totalitate a literelor, în ambele sensuri: totalitatea cunoștințelor și totalitatea scrierilor. Idealul continuă să fie enciclopedia. Nu lipsesc finalitățile etico psihologice: civilizarea și mai ales umanizarea ființei. Un real progres îl reprezintă tendința de specificizare și valorizare a literaturii pe linia opere, scrieri, autori. Literele simt în această perioadă nevoia unor determinări mult mai precise în funcție de timp și loc
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
noutate la începutul acestui secol când „l’art pour l’art” se răspândea în Franța. Viziunea despre artă ca activitate autonomă fusese susținută cu o jumătate de secol mai înainte de Kant, care, în Critica puterii de judecată (), formulase conceptul de „finalitate fără scop” a artei, afirmând astfel gratuitatea fundamentală a acesteia. Accepțiile tradiționale nu au ieșit complet din circulație, dar se observă reconversiunea progresivă a accepțiilor „clasice” în sens tot mai estetizant, o considerabilă deschidere spre specificitate și poetic. Trecerea de la
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
estetizare. Poetizarea literaturii ca și literaturizarea poeziei sunt evidente și în poetica lui Mallarmé. Legată indisolubil de tendința evidentă de radicalizare și estetizare a ideii de literatură, este definirea sa ca artă literară Artă literară are acum obiective pur artistice, finalități specific estetice (Stendhal, Balzac) sau ajunge până la exclusivism, totalitarism artistic, arta literară în forma pură (Flaubert, Mallarmé, Walter Pater, Oscar Wilde). Arta literară este prin definiție artă a cuvântului, mijloc de expresie care o individualizează în sistemul general al artelor
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
bază a activității literare. Principiul autonomist ajunge acum la maturitate, maximă claritate și precizie terminologică. Expresii uzuale în această perioadă sunt „literatura în sine” sau „literatura în ea însăși” (Fr. Schlegel) Opera literară ascultă de o logică proprie, de o finalitate intrinsecă. Principiul kantian al „finalității fără scop” stă la baza acestui autonomism, apărut mai întâi la idealismul romantic german și englez, dar compatibil și cu mentalitatea romantică franceză. Arta pentru artă, fără scop are sensul precis de a respinge scopurile
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
autonomist ajunge acum la maturitate, maximă claritate și precizie terminologică. Expresii uzuale în această perioadă sunt „literatura în sine” sau „literatura în ea însăși” (Fr. Schlegel) Opera literară ascultă de o logică proprie, de o finalitate intrinsecă. Principiul kantian al „finalității fără scop” stă la baza acestui autonomism, apărut mai întâi la idealismul romantic german și englez, dar compatibil și cu mentalitatea romantică franceză. Arta pentru artă, fără scop are sensul precis de a respinge scopurile străine esenței sale și de
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
Eroii literari sunt purtători și exponenți ai unor ideologii. Scheme literar-ideologice sunt întâlnite în teatrul lui B. Brecht. Existența dramei de idei și conflictul de idealuri sunt prezente în teatrul lui Ibsen, Shaw, O’Neil. Existențialismul, prin J.P.Sartre, are finalități identice. Literatura este întotdeauna scrisă „pentru cineva”, cu o anume intenție. Obiectivele literaturii, consideră T.W. Adorno, sunt de a vindeca, a schimba, a încuraja, a spera, a alina în sens pozitiv; a problematiza, a tulbura, a contesta, în sens
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
trebui să fie, dimpotrivă, o multiplicare a eului, o cale de a trăi, prin intermediar, existențe pasionante, ce dau seamă de însăși bogăția infinită a realului. Ca să rezumăm, dacă vom rămâne închiși în ghetoul formalist, dacă vom fi învățați că finalitatea literaturii este fie vidul, fie eul exacerbat, elevul și studentul vor fi fatalmente, mutilați sufletește.” Observăm că semnalul de alarmă pe care îl trage T. Todorov se referă la studiului literaturii, nu literatura, ci disciplina literatură este în „pericol”. Autorul
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
umaniste se află într-o criză și mai profundă decât cea descrisă de Husserl. Nu ne mai confruntăm doar cu o tradiție naturalistă adoptată rigid din științele naturii în științele sociale (psihologia, sociologia, economia etc.), ci și cu faptul că finalitatea cercetării științifice este îndreptată tot mai exclusiv, atât în științele naturii, cât și în cele sociale, spre o utilitate imediată. Utilitatea a devenit rațiunea de a fi a acestor științe, iar funcția cognitivă a științelor umaniste, pe care Husserl și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Cristos este acela de a consola și de a întări comunitățile oprimate de o „suferință dură”. Cartea profetică vrea să fie, înainte de toate, o carte de îmbărbătare pentru Biserica oprimată și persecutată pe pământ. Nimic nu revelează mai clar această finalitate. Concluzie Ceea ce l-a convins pe Nietzsche să considere Cartea Apocalipsului ca pe o „explozie a spiritului de răzbunare” este pasajul în care se vorbește de un timp al mâniei judecății lui Dumnezeu (Ap 11,17-18). Așa cum afirma Richard Hays
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
acțiune (1Cor 12,4-6). În acest sens general, orice dar carismatic acordat în vederea unei activități publice diferă de darurile individuale, numite charismata, care privesc situațiile de viață personală, celibatul sau căsătoria (1Cor 7,7). În cazul considerat aici, există o finalitate de slujire (diakonía). Sfântul Paul avertizează că Duhul împarte bogăția darurilor sale și asupra femeilor și recunoaște că, în cursul adunărilor liturgice, femeile profetese și orante operează în libertate și demnitate deplină. Cele orante vor transmite Duhul adresându-se cu
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
lui Dumnezeu, sau poate fi momentul forte pentru o recuperare adevărată și proprie a religiozității și a credinței lui. Al patrulea pasaj, de la persoana bolnavă la ființa umană „radicală și finală”. Este vorba de surprinderea omului în radicalitatea și în finalitatea lui, adică în rădăcinile sale și cu referire la destinul său ultim. În perspectiva unei antropologii deschise față de transcendent și în perspectiva credinței creștine, rădăcinile omului nu stau în omul însuși, nici în cel care este generat, nici în cei
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
de previziuni. Regiunile pot fi comparate între ele pentru a afla mai multe despre ce relații și caracteristici sunt importante pentru dezvoltarea turismului. Nu este un obiectiv adecvat regionalizării dezvoltarea regiunilor in sine; identificarea regiunilor este un mijloc, nu o finalitate iar regiunile turistice nu există prin și pentru ele însele, ci sunt create pentru un anumit scop mai larg. Privind dintr-o altă perspectivă, acest avertisment privind regionalizarea de dragul regionalizării arată că regiunile nu există cu adevărat ca entități separate
AMENAJAREA TURISTIC? A TERITORIULUI by Irina Teodora MANOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/83493_a_84818]
-
între obiective și activități este greu perceptibilă, în special pentru proiectele care vizează dotarea cu echipamente turistice. Pe lângă enunțul general al obiectivului, trebuie obligatoriu precizați indicatorii corespondenți și termenul la care urmează a fi verificată îndeplinirea obiectivului. Rezultatele așteptate Reprezintă finalitatea proiectului, justificarea existenței sale. De obicei ele sunt cantitative și calitative. Trebuie să fie măsurabile, vizibile și specifice, reprezentând, de fapt, atingerea obiectivelor propuse. Pentru a se asigura buna funcționare a proiectului este bine ca fiecărui obiectiv stabilit inițial (și
AMENAJAREA TURISTIC? A TERITORIULUI by Irina Teodora MANOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/83493_a_84818]
-
la disciplina Matematică. Cartea oferă cititorului modele de strategii evaluative cu aplicativitate pe unitățile de învățare. Pentru fiecare unitate de învățare propusă de planificarea calendaristică am dat exemple de activități de învățare reprezentative comentând rolul acestora în procesul instructiv-educativ și finalitatea urmărită, având în vedere realizarea obiectivelor de referință înscrise în programă. Fiecărei activități de învățare i-am alocat acele resurse pe care leam considerat necesare pentru conceperea strategiei și evaluarea demersului didactic. Activitățile de învățare au fost evaluate pe parcursul traseului
Metode de strategii evaluative by Mihaela Dumitriţa Ciocoiu, Cecilia Elena Zmău () [Corola-publishinghouse/Science/1704_a_3103]
-
ca să poată spera în mobilizarea tuturor citadinilor pe termen scurt, mediu și lung. Primarul trebuie să se întrebe mereu dacă este un simplu gestionar, un simplu mediator al mizelor produse de grupurile de interese cele mai diverse, dacă este garantul finalităților, obiectivelor și activităților împărtășite de către cei mai mulți dintre concitadinii săi, dacă este un manager capabil să facă interdependente și coerente politica, economia, sociocultura, dacă stăpânește cu măiestrie cele mai cu miză jocuri parteneriale, dacă este un strateg capabil să construiască o
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și conflictualitatea socială, ci și pe o moștenire proprie, aceea a pasiunii civice ca fundament al liantului social"1. Discernem astăzi că această "pasiune civică" a putut da naștere unor efecte dăunătoare asupra dezvoltării democrației, confundând exaltarea obligațiilor morale și finalitățile politice. Reinhart Koselleck 2 a dezvăluit cum geneza culturii noastre politice nu putea să nu condiționeze o concepție utopică despre libertate. Elaborată pe ascuns, în umbra Republicii literelor 3, de către oameni liberi de orice responsabilitate politică, această cultură neglija considerațiile
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
burgheziei, guvernarea orașului a constat mult timp doar în înfrumusețarea sau în dotarea sa cu comodități suplimentare. În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, ghidate de considerente de prestigiu și de agrement, dar în aceeași măsură și de finalități speculative, intervențiile asupra orașului nu au plecat de la o concepție globală privind dezvoltarea urbană cu câteva excepții datorate voinței lui Henric IV de a transforma Parisul. Pe vremea aceea, transformarea orașelor era de două ori împiedicată: pe de o parte
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]