10,350 matches
-
român. Ajuns la Iași, va preda primul curs de pedagogie în cadrul instituției academice, un curs care se dovedește a fi neoriginal, deoarece s-a inspirat din lucrarea Principiile pedagogiei a lui Niemayer. Cu toate acestea, interpretarea bărnuțiană rămâne una de inspirație kantiană. În opinia ilustrului pașoptist, educația are drept scop ,,de a cultiva umanitatea din fiecare om”, respectiv natura sa morală înnăscută, ,,totodată liberarea treptată a elevului de tot ce se așază în calea libertății lui interne și întăririi acestei libertăți
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
exteriorizează ceea ce s-a elaborat în el, modelează o idee spontană într-o realitate care se află în afara lui, face ca viața individuală să participe la existența universală.” Conform pedagogului elvețian, creația copilului presupune cinci componente: creația rezultă dintr-o inspirație spontană, nu dintr-un ordin coercitiv exterior; inspirația trebuie să conțină un potențial afectiv, o stare de optimism și de beatitudine, nu de încordare sau de tensionare interioară; inspirația vizează întotdeauna un scop (de pildă, o așezare într-o anumită
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
o idee spontană într-o realitate care se află în afara lui, face ca viața individuală să participe la existența universală.” Conform pedagogului elvețian, creația copilului presupune cinci componente: creația rezultă dintr-o inspirație spontană, nu dintr-un ordin coercitiv exterior; inspirația trebuie să conțină un potențial afectiv, o stare de optimism și de beatitudine, nu de încordare sau de tensionare interioară; inspirația vizează întotdeauna un scop (de pildă, o așezare într-o anumită ordine a unor idei deja învățate), aceasta reprezentând
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
pedagogului elvețian, creația copilului presupune cinci componente: creația rezultă dintr-o inspirație spontană, nu dintr-un ordin coercitiv exterior; inspirația trebuie să conțină un potențial afectiv, o stare de optimism și de beatitudine, nu de încordare sau de tensionare interioară; inspirația vizează întotdeauna un scop (de pildă, o așezare într-o anumită ordine a unor idei deja învățate), aceasta reprezentând componenta intelectuală a creației; intuiția presupune întotdeauna o activitate a spiritului și a ,,corpului”; creația înțeleasă astfel înseamnă mult mai mult
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
o autoritate morală, aceea care se impune de la sine oricărui om când acesta se află în prezența unei personalități care vede mai repede și mai bine unde este binele.” Opțiunea pedagogică a lui Ferrière este rezultatul unei concepții filosofico-psihologice, de inspirație bergsoniană, centrată pe intuiționism și ,,elan vital”. Ferrière admite că școala are menirea de a-l pregăti pe elev pentru viață, iar metoda de lucru specifică noului model urmează să parcurgă câțiva pași: 1. elevul trebuie circumscris cadrului natural și
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
obiectivă”, informativă, legată de varietatea obiectelor de învățământ, care furnizează suportul informațional pentru intuiție și învățare. Pedagogul bănățean clasifica obiectele de învățământ în discipline morale, reale și religioase, toate trebuind să respecte principiul intuiției, această idee reflectând originalitatea autorului. În ce privește inspirația de factură herbartiană, Borgovan prelua treptele învățământului primar, cele psihologice sau formale ale procesului de învățământ. Un alt bănățean, Ștefan Velovan, originar din Rusca-Teregova, județul Caraș-Severin, a activat ca profesor de pedagogie la Caransebeș, București și Craiova, prin întreaga sa
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
secundar tehnic și profesional își desfășurau activitatea didactică aproximativ 500 dascăli. Opțiunile pedagogice interbelice românești pot fi clasificate în patru mari categorii: o pedagogie clasică, tradițională și individualistă, de factură herbartiană; pedagogia culturii; sociologia educației sau sociopedagogia; un curent de inspirație franceză reprezentat prin pedagogia ,,școlii active” sau ,,școlilor noi”. Curentul herbartian interbelic se regăsește bine conturat în Universitatea din București, avându-l ca reprezentant de frunte pe G. G. Antonescu și discipolii săi. Inițiator și fondator al unui Institut Pedagogic
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
cercetare pedagogică a autorului a constat în elaborarea unui studiu privind evoluția curentelor pedagogice moderne și contemporane, precum și fixarea locului pedagogiei românești în pedagogia universală. În acest sens, profesorul Stoian a avut în vedere doar acele curente și tendințe de inspirație sociologică în investigarea fenomenului educativ. În volumul Curente noi în pedagogia contemporană sunt abordate două probleme speciale, prima teoretizează metoda ,,centrelor de interes” a lui Ovide Decroly, iar cea de-a doua se referă la abordarea ,,localismului educativ”. Școlile normale
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
cu cea referitoare la aplicarea metodei ideo-vizuală: ,,Teoria centrelor de interes poate fi aplicată în clasele cursurilor preparatorii și ale cursului elementar, încă aplicarea lor nu poate fi decât foarte redusă în clasele cursului mijlociu și a cursului superior.” În legătură cu inspirația provocată de opera lui Foerster, pe care Radu Petre l-a studiat și experimentat, două aspecte ale concepției acestui pedagog l-au interesat în mod special: ideea exercițiului moral-individual pentru dobândirea de deprinderi morale și ideea formării morale în colectiv
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
succedate în întreg răstimpul secolului trecut, pot fi clasificate după următoarele criterii: a. opțiunea adoptată în favoarea naturii sau culturii; b. concilierea între natură și cultură (realizabilă în termeni de adaptare psihologică și socială sau de aplicare a unor idei de inspirație psihanalitică); c. depășirea opoziției dintre natură și cultură (realizabilă în perspectiva unei societăți autentice, deschisă în direcția valorificării teoriilor autogestiunii). Reflecția pedagogică actuală oferă perspectiva altui conflict, cel dintre atomizarea științelor educației, devenite entități universitare, și, pe de altă parte
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
Sociology The European Electronic Newsletter, vol. 7, nr. 3, iulie, 2006, afirmă rolul imens jucat în formarea sa de studiul clasicilor: "Sociologia clasică a avut o mare influență asupra operei mele. Lecturile din Durkheim și Weber sunt surse importante de inspirație. Această generație de sociologi nu a fost depășită până astăzi. Durkheim, Weber, Simmel și Marx au răspuns la întrebări importante și au demonstrat capacitatea intelectuală de a da sens transformărilor economico-sociale din timpul lor". Nu trebuie să uităm, dincolo de această
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
sociologilor, fie a economiștilor, de a-l însuși exclusiv pe Weber știrbește din personalitatea reală a marelui creator german și determină pierderi semnificative din partea ambelor științe. * Gândirea și opera lui Max Weber reprezintă una dintre cele mai importante surse de inspirație științifică pentru sociologia contemporană. Unele statistici constată că este cel mai citat sociolog, ceea ce justifică prezența sa în coordonatele esențiale ale sociologiei din toate timpurile. Deși acceptat târziu de una din sociologiile de tradiție ale Europei cum este cea franceză
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
de înot îi ajută pe pacienți să lupte împotriva tulburărilor de echilibru și de coordonare; 283 3. Capacitatea respiratorie: piscina este locul ideal pentru a dezvolta stăpânirea ritmului, a frecvenței și amplitudinii ventilatorii, la fel ca și sincronizarea mișcărilor de inspirație și expirație. Pacientul va fi învățat să își bage capul sub apă, să exerseze apneea și apoi expirația sub apă, ceea ce necesită o bună coordonare ventilatorie, la fel ca și buna coordonare a glotei, a vălului palatin și al gurii
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
între timp, chiar foarte repede. Acum care ar fi dorința? Acum mi-aș dori foarte mult să joc într-un film și să mi se ofere și mai departe șanse precum cele de anul trecut. Să mă ajute Dumnezeu cu inspirație, să fiu sănătoasă... cred că am zis mai multe decât ar accepta peștișorul! „Nu aș părăsi teatrul din Sibiu“ Spunea domnul Constantin Chiriac că, după un an cum a fost 2007, cu astfel de colaborări și vizibilitate, a fost întrebat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
conceptuală a lui V. Babeș este susținută de hematologul american C. D. Foikner, în tratatul său apărut în 1938.64 În ce privește implicarea unor virusuri în unele forme de leucemie la om, aceasta s-a produs abia în 1976, modelul de inspirație fiind descoperirea etiologiei virale la unele leucemii animale, în special la șoareci (Ludwik Gross, Charlotte Friend ș.a.). În prezent, retrovirusurile sunt la ordinea zilei în privința capacității lor carcinogene. În urmă cu 30-35 de ani însă, adică în perioada 1975-1980, respectivul
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de aici. În perioada de maximă înflorire culturală însă, aflată în secolele I î.Hr. și I d.Hr., asemenea reticențe au fost depășite, încît cultura romană și limba latină au putut beneficia sub toate aspectele de influența grecească devenită sursă de inspirație predilectă, dar căpătînd și sensuri sau dominante deosebite în condițiile specifice ale societății romane. În acest mod, deși i-au continuat pe greci, romanii au pus propria amprentă asupra culturii pe care au creat-o, fenomen vizibil îndeosebi în domeniul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în acest sens faptul că românii, în special moldovenii, au ajuns la cunoștința civilizației europene prin școlile poloneze, unde au învățat limba latină și au putut să constate că limba lor descinde de aici. Stilul biserici-lor maramureșene, cu turnul de inspirație gotică a putut fi sugerat de apropierea cehilor și tot în urma unei influențe venite de la ei, de data aceasta în spiritul Reformei husite, s-a inițiat traducerea cărților de cult în românește, la mănăstirea Peri din nordul Maramureșului 27. În
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
o situație duală, una care urmează acest model și alta realizată după modelul regresiv, enogtyve [΄e:n(tü:və] și tjueen [΄çu:än] (tjue [΄çu:ə] "douăzeci", een [ä:n] "unu"). Dintre acestea, se poate constata că primul este de inspirație daneză (și "douăzeci" este tyve [΄tu:və ]), iar celălalt este norvegian propriu-zis. Suedeza însă are în uz numai tipul descendent, tjugoen și tjugoett [ç((gu)΄en:], [ç((gu)΄εt], care are în compunere tjugo [΄ç(:gu] "douăzeci" și en [en
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
aici decît în cazul spaniolei. După eliberarea Lisabonei însă, în secolul al XIII-lea, dialectul sudic a început să se afirme și el tot mai mult în scris, dar dialectul galiciano-portughez nordic crease deja o tradiție în perioada trubadurescă, de inspirație provensală, încît a continuat să-și mențină un oarecare ascendent. Treptat, pe parcursul secolelor al XVI-lea și al XVII-lea, s-a produs o unificare a variantelor limbii literare și, prin scriitorii clasici care s-au impus în această perioadă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de gust și de mentalitate ale publicului. Ceea ce ne propunem să arătăm în această lucrare este că, alături de confrații lor de pretutindeni, destui autori dramatici români au găsit că merită să revină la Antichitate ca la un izvor fecund de inspirație. Bătrânețea și moartea unui poet Mulți comentatori ai operei lui Alecsandri au remarcat anacronismul din piesa acestuia Fântâna Blanduziei : scenariul imaginat de autorul român presupune tentativa lui Horațiu de a obține - prin intermediul versurilor sale din Arta poetică - bunăvoința lui August
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
patru volume ale lucrării lui Charles Dezobry Roma în secolul lui Augustus spre a culege informațiile necesare în vederea elaborării piesei sale. Că Alecsandri cunoștea bine creația poeților antici pe care i-a ales drept protagoniști ai lucrărilor sale dramatice de inspirație clasică o dovedesc numeroasele reminescențe din operele acestora înregistrate în cele două piese. Perso najele din Fântâna Blanduziei sunt prezențe familiare la Horațiu : Neera (oda III 14, epoda 15), Scaurus (oda I 12), Lydia (odele I 8, I 13, I
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
vinului (odele I 37, III 28). Începutul și finalul piesei trimit la pasaje cunoscute din lirica autorului augustan citate aproape exact. În chip sugestiv, personajul Horațiu își face intrarea în scenă declamând ultima strofă a odei III 13 închinată izvorului inspirației sale poetice : „Fântână Blanduzie ! Vei deveni tu încă/ Celebră-ntre izvoare când voi cânta stejarul/ Ce nfige rădăcina-i adânc în alba stâncă/ Din care ieși vioaie și dulce ca nectarul/ Fântâna mea iubită” (I 4)1. Ultimele cuvinte ale
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
le cucerească pe toate (Eu le iubesc pe toate ș-aș vrea pe toate ele/ Să le confund într-una, să fie toate-a mele !) ; ca și în Amoruri, II 17, 34, el își socotește harul creator a fi rodul inspirației lui feminine (De sunt poet, talentu-mi femeiei datoresc) ; ca și în Arta iubirii, II, 657-668, el recomandă contestarea defectelor iubitei prin idealizare (De-i mică, nu e mică, ci astfel nimerită/ Cât poate să încapă în inima-mi răpită./ E
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de boală (V 1, 2) răsfrânge chinul zugrăvit în Tristele, III 3 ; îngrijorarea pentru soarta propriilor opere rămase de izbeliște la Roma (V 5) este similară cu preocuparea manifestată în Tristele, I 1. Cele două piese ale lui Alecsandri de inspirație antică au o structură similară. În ambele cazuri, în centru se află un mare poet, cu valoare recunoscută și apreciată de majoritatea contemporanilor, artist capabil la orice vârstă să cucerească femeile prin farmecul versurilor sale. Acesta este contestat doar de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
8). În schimb, invidiosul Zoil - nume identic cu al unui critic pizmaș, părtinitor și ridicol care l-a contestat cândva pe Homer, după cum lămurește nota - găsește o altă explicație pentru nevoia poetului de a părăsi capitala și anume lipsa de inspirație : Zoil, pizmaș, pretinde cu zâmbetul pe buze/ Că te ai retras deoparte, cam părăsit de muze (I 8). Ranchiuna acestui personaj răuvoitor se trage din propria aspirație zadarnică la gloria literară, umbrită de succesul lesnicios al lui Horațiu care dobândește
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]